SUA și aliații săi încep abia acum să se obișnuiască cu creșterea cheltuielilor de apărare necesară pentru a contrabalansa armatele Rusiei și Chinei, scrie Bloomberg.
O nouă eră a reînarmării globală se apropie, ceea ce va însemna costuri uriașe și unele decizii dificile pentru guvernele occidentale care se luptă deja cu finanțe publice șubrede.
În ciuda faptului că anul trecut cheltuielile mondiale pentru apărare au atins un nivel record, de 2.200 de miliarde de dolari, națiunile Uniunii Europene abia au început să se gândească la ceea ce va însemna securitatea secolului XXI, având în vedere Rusia agresivă care se agită la granițele lor estice, un Orient Mijlociu volatil și expansiunea armatei chineze care atrage ține în tensiune Washingtonul în Pacific.
Liderii politici occidentali au apreciat progresele înregistrate în ceea ce privește atingerea obiectivelor NATO: membrii alianței să aloce 2% din Produsul Intern Brut pentru Apărare.
Rusia alocă 4% din PIB pentru cheltuieli militare
Dar oficialii care se concentrează pe securitate spun că bugetele militare ar putea fi nevoite să emuleze cheltuielile din timpul Războiului Rece – de până la 4%, pentru a îndeplini planurile alianței, mai arată sursa citată.
Dacă SUA și aliații din grupul celor 7 cele mai industrializate state din lume ar ajunge la astfel de niveluri, acest lucru ar echivala cu angajamente suplimentare de peste 10.000 de miliarde de dolari în următorul deceniu, potrivit calculelor efectuate de Bloomberg Economics.
„Dividendul păcii se apropie de sfârșit”
„«Dividendul păcii» de după Războiul Rece se apropie de sfârșit”, a declarat Jennifer Welch, analist-șef al Bloomberg Economics pentru geoeconomie.
„Acest lucru va avea probabil un efect transformator asupra companiilor din domeniul apărării, asupra finanțelor publice și asupra piețelor financiare”, spune Welch.
Realitatea brutală pentru SUA și aliații săi este că avansurile lui Vladimir Putin în Ucraina înseamnă că trebuie să își sporească dramatic apărarea în Europa de Est, în același timp în care contrabalansează China – exact când Beijingul își sporește cooperarea cu Moscova.
Președintele Xi Jinping a fost clar în legătură cu ambiția sa de a aduce Taiwanul sub control, prin forță dacă este necesar, și agită public tot mai frecvent pretențiile teritoriale din Marea Chinei de Sud, în diferendurile cu Filipine și Taiwan.
Acumulare de datorii
Aceste amenințări-gemene îi împing pe liderii occidentali – și pe alegătorii lor – să se confrunte cu probleme legate de taxe, ajutoare sociale și împrumuturi guvernamentale care se acumulează de ani de zile, în timp ce se acomodează cu compromisurile aduse de resuscitarea competiției între marile puteri.
„Nu prevăd o criză fiscală declanșată de cheltuielile ridicate pentru apărare”, a declarat Simon Johnson, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), fost economist-șef la Fondul Monetar Internațional (FMI).
„Dar îmi fac griji în legătură cu o criză de securitate națională cauzată de eșecul de a-ți apăra țara”, completează el.
Analiza Bloomberg Economics arată cum povara tot mai mare a pregătirii pentru război va crea o nouă paradigmă fiscală pentru majoritatea membrilor NATO.
Chiar și îndeplinirea minimului de 2% din PIB-ul anual pentru cheltuielile militare ar bloca o mare parte din consolidarea datoriilor UE după pandemie.
Alegeri dureroase
Iar atingerea pragului de 4% ar împinge țările mai slabe ale blocului să facă alegeri dureroase între niveluri și mai mari de împrumut, reduceri semnificative în alte părți ale bugetului sau majorări de taxe.
Franța, Italia și Spania ar fi deosebit de expuse în cazul în care cheltuielile suplimentare sunt finanțate prin intermediul împrumuturilor, iar datoria publică a Romei ar crește de la 144% în 2024 la 179% din PIB până în 2034.
Chiar și SUA, care alocă deja 3,3% din PIB-ul său anual pentru apărare, și-ar vedea împrumuturile crescând la 131% de la 99% în următorul deceniu, dacă și-ar mări bugetul militar la 4%.
Creștere slabă, finanțe publice afectate
Oficialii FMI au cerut deja țărilor să înceapă treptat să își refacă bufferele fiscale, în contextul în care creșterea va fi probabil mai slabă în următoarea jumătate de deceniu decât înainte de pandemie.
În timp ce războaiele din Ucraina și Gaza au concentrat atenția asupra Europei și a Orientului Mijlociu, creșterea vertiginoasă a bugetelor militare este un fenomen global.
Chinezii cresc masiv cheltuielile cu armata
Cheltuielile pentru apărare ale Chinei vor crește cu 7,2% în 2024 – cea mai mare creștere din ultimii cinci ani.
Malaezia se află în fruntea proiecțiilor de creștere de la an la an în regiunea Asia-Pacific, cu o creștere de 10,2% și cheltuieli totale de 4,2 miliarde de dolari în acest an, potrivit unei analize realizate de firma de informații în domeniul apărării Janes.
Aceasta este urmată de o creștere de 8,5% pentru Filipine, cu 6,6 miliarde de dolari.
În SUA, administrația președintelui Joe Biden va solicita o creștere de 1% pentru un buget militar care îl eclipsează deja pe cel al oricărei alte națiuni, iar Matthew Kroenig de la Atlantic Council spune că ar putea fi nevoie să se dubleze ca procent din PIB.
„SUA nu se află nici pe departe acolo unde ar trebui să fie”, a spus el.
Întrebare arzătoare
Modul în care o lume remilitarizată poate împăca astfel de angajamente cu venituri fiscale limitate și cu nevoi tot mai mari în materie de asistență socială și sănătate va deveni o întrebare politică arzătoare în anii următori.
Având în vedere acest lucru și perspectiva unui al doilea mandat al lui Donald Trump, sceptic față de NATO, liderii celor 27 de state membre ale UE au demarat la sfârșitul lunii martie discuții dificile despre cum să finanțeze o revizuire majoră a sectorului lor de apărare, menținând în același timp ajutorul acordat Kievului.
Comentariile lui Trump din luna martie, în care a pus la îndoială ajutorul SUA pentru Europa în caz de război, au adus un plus de urgență în aceste discuții.
Pentru NATO e greu să atingă și cei 2%
În ciuda acestor îngrijorări, este puțin probabil ca membrii NATO să accepte un angajament ferm de a cheltui până la 4% din PIB pentru apărare în curând. Ei au convenit anul trecut să ajungă mai repede la cel puțin 2%, dar chiar și acest lucru a atras dezbateri intense.
Cu toate acestea, o eră prelungită de creștere a ratelor dobânzilor, care acum pare probabilă, ar putea încă să alimenteze costurile serviciului datoriei și să îngusteze opțiunile de finanțare publică, mai ales dacă este cuplată cu cheltuieli de apărare semnificativ mai mari.
Amânările duc la dobânzi mai mari
Iar dacă guvernele se eschivează de la decizii dificile din punct de vedere politic, acest lucru ar putea menține costurile de împrumut la un nivel ridicat, potrivit lui Christopher Smart, fost înalt responsabil cu politica economică la Departamentul Trezoreriei SUA și la Casa Albă.
Aceste preocupări se află, de asemenea, în spatele opoziției față de emisiunea comună de obligațiuni în Uniunea Europeană. „Nu suntem prea mari fani ai unor astfel de idei”, a declarat luna trecută cancelarul german Olaf Scholz.
Pe fundalul acestor discuții se află planul NATO de a realiza una dintre cele mai mari revizuiri ale apărării sale de la sfârșitul Războiului Rece.
Expert: „E nevoie urgentă de mai mult”
Alianța își propune să pună aproximativ 300.000 de soldați la un nivel de pregătire mai ridicat, membrii putând să mărească opt grupuri de luptă multinaționale de pe flancul său estic, fiecare dintre ele având în prezent aproximativ 1.000 de soldați, pentru a ajunge la dimensiunea unei brigăzi de până la 5.500 de soldați.
„Este nevoie urgentă de mai mult”, a declarat Oana Lungescu, analist la think-thank-ul RUSI, cu sediul la Londra, și fost purtător de cuvânt al NATO.
Alianța trebuie să acopere lacunele de lungă durată, cum ar fi apărarea aeriană, să refacă stocurile de arme și muniții și să continue să investească în noi tehnologii pentru a-și menține avantajul față de Rusia, a spus ea.
Ucraina va avea nevoie, de asemenea, de sprijin continuu în timp ce suportă un al treilea an de război cu Rusia.
În timp ce toate acestea pot genera costuri pe care liderii politici abia au început să le calculeze, probabil că este totuși mai bine decât alternativa, spune Simon Johnson de la MIT.
„Trebuie să cântărești între realitatea acțiunii financiare urgente și ceea ce se poate întâmpla dacă nu aloci fonduri suplimentare”, a spus el.
