Ankara și Budapesta se opun încă aderării Suediei la NATO, iar ultimele negocieri cruciale pentru depășirea acestui obstacol se poartă chiar în aceste momente, scriu Washington Post și The Guardian.
Summitul NATO care va avea loc marți și miercuri la Vilnius ar trebui să transmită Rusiei un mesaj puternic, și anume că Occidentul este unit împotriva războiului pornit de președintele Vladimir Putin în Ucraina.
Turcia și Ungaria, care în ajunul reuniunii mai aveau încă obiecții cu privire la aderarea Suediei, par să slăbească însă acest mesaj, spun comentatorii și oficialii occidentali.
Disputa privind aderarea Suediei reprezintă nu doar o amenințare la adresa obiectivului general al NATO, dar este și o ilustrare a diviziunilor care persistă între aliați pe mai multe subiecte – nivelul cheltuielilor militare, calea Ucrainei spre aderare și nu numai.
Unii diplomați sunt optimiști totuși, în ciuda impasului. Alexander Vershbow, un diplomat american veteran care a ocupat funcția de secretar general adjunct al Alianței Nord-Atlantice, a explicat pentru Washington Post că toate aceste dispute sunt relativ normale pentru un organism bazat pe consens precum NATO.
„În cele din urmă, NATO nu a fost niciodată paralizată atunci când ceva de o importanță absolut vitală este în joc”, a spus Vershbow, acum expert al think-tan-ului Atlantic Council.
O ultimă discuție care s-ar putea dovedi importantă pentru decizia de la Vilnius urma să aibă loc luni, între premierul suedez Ulf Kristersson și președintele turc Recep Tayyip Erdogan. Crucială s-ar putea dovedi și discuțiile dintre preșdintele SUA Joe Biden și Erdogan, ce vor avea loc în contextul summitului, scrie The Guardian.
Ultimele vești sosite în urma unei discuții telefonice dintre Biden și Erdogan, care a avut loc duminică, sugerau că președintele turc nu pare deocamdată a fi dispus să aprobe aderarea Suediei.
Problematic este că Erdogan și premierul ungar Viktor Orban au legături strânse cu Putin.
Ce vrea Turcia de la Suedia, ce vrea de la SUA
Asemenea Finlandei, care și-a finalizat procesul de aderare la NATO în aprilie, Suedia a abandonat decenii de nealiniere militară în semn de răspuns la invazia Rusiei. În vreme ce Erdogan a renunțat la obiecțiile față de aderarea Finlandei în martie, el a refuzat deocamdată să aprobe intrarea Suediei, invocând probleme suplimentare.
Turcia s-a opus până acum aderării, invocând „refuzul” Suediei de a extrăda oameni pe care Ankara îi acuză de terorism, inclusiv membri ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) sau ai unei grupări acuzate de organizare a tentativei de lovitură de stat din 2016.
Turcia s-a plâns, de asemenea, de demonstrațiile organizate în Suedia împotriva lui Erdogan și de protestele la care au fost arse exemplare ale Coranului.
Aceste nemulțumiri mai punctuale s-au combinat însă cu retorica populistă pe care Erdogan a folosit-o pe plan intern, inclusiv în timpul alegerilor prezidențiale din mai, când și-a prezentat adversarii ca fiind simpatizanți ai militanților kurzi și dușmani ai valorilor familiei musulmane tradiționale, teme care au rezonat cu alegătorii naționaliști și cu baza de susținători ai lui Erdogan.
Erdogan a reiterat aceste teme săptămâna trecută, calificând arderea Coranului la Stockholm, în timpul sărbătorii musulmane Eid al-Adha, drept „un act atroce” care nu a fost un „incident izolat”.
În timp ce înalții oficiali americani și ai NATO insistă asupra faptului că guvernul de la Stockholm a respectat termenii schițați anul trecut pentru a atenua îngrijorările Ankarei în materie de securitate – inclusiv modificarea Constituției și aprobarea unor legi mai dure împotriva terorismului – Erdogan a refuzat să trimită protocolul de aderare a Suediei parlamentarilor turci, pentru avizare.
Sinan Ulgen, cercetător la Carnegie Europe din Bruxelles, a explicat pentru Washington Post că opoziția lui Erdogan față de aderarea Suediei a fost doar parțial o stratgie electorală. Mai degrabă, a spus Ulgen, poziției președintelui Turciei este o monedă de schimb pentru a extrage o concesie cheie din partea Statelor Unite.
Oficialii și analiștii spun că prețul unei poziții favorabile a Turciei pare să fie un acord de 20 de miliarde de dolari pentru cumpărarea de avioane de luptă americane F-16, un acord pe care administrația Biden l-a susținut pe motiv că ar întări apărarea estică a NATO, dar care se confruntă de mult timp cu opoziția Congresului.
În acest stadiu, aprobarea de către Turcia a candidaturii Suediei la NATO are mai mult de a face cu o decizie a SUA, decât cu ceea ce a făcut Suedia, a spus Ulgen.
Problematica Turcie
Decizia favorabilă a SUA nu pare a veni prea curând. Oameni precum senatorul democrat Robert Menendez, președintele Comisiei pentru relații externe a Senatului, s-a opus de mult timp vânzării de avioane F-16 din cauza situației drepturilor omului din Turcia, dar și a poziției ostile a acesteia față de Atena.
Dar criticii vânzării de avioane s-au înmulțit în ultima vreme, pe măsură ce Turcia și-a manifestat opoziția față de aderarea Suediei. Mai mulți congresmani, inclusiv liderul minorității republicane din Senat, Mitch McConnell, spun acum că nu vor susține vânzarea de avioane de luptă până când Turcia nu cedează în această chestiune, scrie Washington Post.
Ar mai fi ceva. La baza deciziei lui Erdogan se află și relația complexă a țării sale cu Rusia, cu care Turcia are legături economice profunde și o istorie de afaceri și rivalitate. În timp ce atât Erdogan, cât și Putin se consideră contraponderi ale puterii SUA în lume, țările lor s-au aflat de partea opusă a conflictelor, inclusiv în Libia și Siria.
După ce Turcia a doborât un avion de vânătoare rusesc în 2015, Rusia a suspendat un flux profitabil de turiști pe coasta mediteraneană a Turciei, precum și importul de produse agricole turcești. De atunci, relațiile s-au îmbunătățit rapid, iar de la începerea războiului, relațiile s-au dezvoltat.
Legăturile Turciei cu Rusia au fost un punct frecvent de dispută cu Washingtonul. Când Ankara a achiziționat un sistem avansat de apărare antiaeriană rusesc, Washingtonul a răspuns cu sancțiuni și a scos Turcia din programul său de dezvoltare și vânzare a avioanelor de luptă F-35.
Alteori, aceste legături au adus beneficii Occidentului, de exemplu atunci când Turcia a ajutat la medierea unui acord între Moscova și Kiev pentru reluarea exporturilor de cereale ucrainene prin Marea Neagră sau a ajutat la medierea unui schimb de prizonieri de război.
„Este o relație complicată și nuanțată”, a declarat pentru Washington Post David Satterfield, care a fost ambasador al SUA în Turcia și care este acum director al Institutului Baker pentru politici publice de la Universitatea Rice, despre legăturile Turciei cu Rusia. „Dar, în cele din urmă, este una pe care noi, în calitate de membru NATO, o considerăm valoroasă pentru alianță”, a spus el.
Diplomații subliniază că Ankara, care are a doua cea mai mare forță terestră a NATO și a trimis trupe pentru a participa la misiuni ale alianței, inclusiv în Afganistan, rămâne un contribuabil valoros. Turcia a fost, de asemenea, o susținătoare de încredere a Ucrainei, vânzând drone Kievului, chiar înainte de invazia lui Putin din 2022.
Dar unii politicieni sunt mai critici. Senatorul James E. Risch, cel mai important republican din Comisia pentru relații externe a Senatului, a declarat că eforturile Ankarei de a obține concesii care nu au legătură cu aderarea Suediei la NATO l-au determinat să se întrebe dacă Turcia ar trebui să mai fie membră a Alianței.
„Când ai o alianță ca aceasta cu 31 de țări, este important ca fiecare țară să rezolve problemele în interesul alianței, și nu în propriul interes, în special dacă este irelevant pentru fundația sau scopul alianței”, a declarat el reporterilor.
Nemulțumirile Ungariei
În cazul Budapestei, opoziția pare a fi mai degrabă una retorică, dar experții de la Budapesta au observat și un alt argument al deciziei, și anume relația apropiată dintre Erdogan și Orban.
Public, oficialii din Ungaria au invocat o varietate de motive pentru refuzul țării lor de a ratifica aderarea Suediei. Un purtător de cuvânt al guvernului a vorbit spre exemplu cu nemulțumire despre obișnuința Stockholmului de a critica Ungaria, în cadrul UE.
Dar opoziția Ungariei nu are atât de mult legătură cu Suedia, cât cu afinitatea puternică a lui Orban cu Erdogan, a declarat pentru Washington Post Peter Kreko, director al think tank-ului Political Capital, cu sediul la Budapesta.
„Turcia este un model de urmat, pe de o parte”, a spus el. „În al doilea rând, este o sursă ideologică de inspirație. În al treilea rând, Turcia este un partener foarte important în comerț, nu doar la nivel național, ci și în cercurile de afaceri apropiate de familia Erdogan și de familia Orban”, a spus acesta.
Ungaria este o țară aparte în cadrul NATO din cauza legăturilor strânse ale lui Orban cu Putin, a scepticismului Budapestei privind obiectivele de război ale Ucrainei și a refuzului său de a permite transportul de arme către Ucraina pe teritoriul țării.
Orban se confruntă cu critici în ceea ce privește practicile sale de guvernare, ciocnindu-se în mod repetat cu Bruxelles-ul pe tema migrației și a statului de drept. În plus, asemenea Turciei, Ungaria a apelat la Rusia pentru a-și menține economia pe linia de plutire.
Ministrul ungar de externe Peter Szijjarto a declarat totuși că Budapesta nu va obstrucționa singură candidatura Suediei. În cazul în care va exista o schimbare în poziția Turciei, „atunci, desigur, ne vom ține promisiunea care spune că Ungaria nu va împiedica nicio țară din drumul spre aderare”, a declarat el reporterilor săptămâna trecută.
