Actul terorist de la Moscova în care cel puțin 133 oameni au murit și alți peste 100 au fost răniți a cutremurat lumea, indiferent de simpatii și antipatii politice. Pentru că au murit de o manieră violentă și irațională oameni fără apărare – civili nevinovați.
În același timp de doi ani de zile Rusia duce un război de ocupație în Ucraina și mor civili nevinovați: dar morțile nevinovate a unei parți nu ar trebui să legitimează alte morți nevinovate. Cei vinovați, de pe toate baricadele, trebuie să răspundă cumva de crimele produse.
Actul terorist de la Moscova ne dezvăluie o nouă fâță a terorismului – terorism fără cauză.
SUA – specialiștii globali ai luptei cu terorismul – susțin că sunt în spate cei de la ISIS. E varianta destul de comodă și la îndemână.
Rusia împinge varianta comodă ei: că în spate ar fi Ucraina cu ai săi ”curatori” britanici și americani folosindu-se de grupări interne.
Deocamdată dovezile ambelor părți sunt slabe, fragile și se țin pe tot soiul de raționalități mai degrabă ce țin de credințe, simpatii, fobii și interese decât de date concrete.
Va învinge varianta adevărului politic – adică a celui ce are puterea mai mare global sau local: adevărul stă în putere.
Teroriștii prinși – care par niște amărâți din kișlacurile (satele) asiatice veniți la munca de jos la Moscova – spun că au făcut asta pentru bani.
Suma vehiculată e atât de mică chiar și pentru gastarbeiteri (muncitorii emigranți) încât produce o situație de absurd și asta face ca violența să fie și mai insuportabilă.
De ce?
Teroriștii fără cauză nu au avut revendicări religioase sau politice: nimic. Au intrat în mall și ca într-un joc video au început să ”kilărească” fără nici un sens: carnagiu fără scop, cauză și sens. Probabil niște victime și ei căzuți în plasa altor interese pe care ei nu le pricep – banii par a fi momeala pentru ei.
Oamenii nu se sperie atât de ușor de viața fără sens însă îi sperie enorm de mult moartea fără sens, fără noimă, fără o minimă raționalitate.
Oamenii vor un răspuns pentru că altfel înnebunesc: care este sensul acestor morți? Pentru ce au murit ei, cei nevinovați?
În moarte, pentru cei ce cred, Biserica gestionează sensul: ea de obicei gestionează acest sens religios ultim. Statul, politicul, dă un sens laic cât de cât normativ: speranța spre o societate mai bună, dreaptă, sigură, fericită pentru urmași. Sunt credințe, aspirații – care dau un sens fie și minimal. Omul nu poate trăi fără sens și speranță: așa e construită mintea lui.
Și acum merge la un concert și sunt împușcați fără noimă, fără cauză, fără sens: o violență total absurdă.
Omeni omorâți fără sens. Această lipsă de sens produce un soi de violență și un rău absolut. Care devin insuportabile.
Toți cei vii își pun întrebarea: de ce și pentru ce au murit acești oameni?
Adică suntem în situația de a nu mai vorbi despre natura și sensul binelui ci despre lipsa sensului până și a răului în drum spre Iad?
Care mai este natura și sensul răului?
Pentru că în momentul în care răul este golit de sens religios și politic – atunci totul e posibil. Când binele și răul sunt reduse la același cec de câțiva arginți atunci nimic nu mai are niciun sens. Pentru că pentru om binele și răul, viața și moartea nu țin de bani ci de cu totul altceva. Oamenii vor un sens: religios, politic, social nu doar în viață cât mai ales în moarte.
Teroriștii fără cauză vorbesc de un cec derizoriu primit: tradus în bani pe cap de mort ar reieși că e mai scump glonțul decât viața omului metaforic vorbind. Sună cinic – sună aberant, sună fără sens.
Dar aceasta e lumea în care trăim – aici am ajuns ca umanitate.
Nici Iadul nu mai are sens căci viața de mult s-a golit de sens în această formulă. De aceea acest tip de acte teroriste fără cauze ne sperie și mai tare: pentru că ele ascund rațiuni și sensuri politice secrete care poartă interese vădite împotriva oamenilor nevinovați, fragili și neînarmați – care sunt grosul populației acestei planete.
Și ei vor să știe doar atât: de ce și pentru ce au murit? Iar moartea lor fără sens va sta, cu siguranță, să legitimeze crimele unor politicieni care vor produce iarăși și iarăși crime împotriva altor victime nevinovate.
Cum spunea bine Anna Ahmatova: în viață există locuri mult mai rele decât moartea.
La creștini a început Postul mare, la musulmani Ramadanul – dar cine le mai știe sensul?
