În perioada producerii băuturilor artizanale, un medic legist ne îndeamnă să fim precauți cu țuica preparată acasă, deoarece, fiind produsă cu metode rudimentare, aceasta ar putea conține alcool metilic, care este letal, pe lângă cel etilic. Ne explică faptul că distilarea produce trei tipuri de țuică – capul, inima și coada – iar prima porțiune, care conține alcool metilic, este extrem de toxică pentru organism, putând chiar să provoace orbire sau deces la concentrații mai mari. El a menționat că alcoolul metilic, cu punctul său de fierbere la 65 de grade Celsius, este primul care se evaporă, fiind greu de separat de alcoolul etilic în condiții artizanale.
„Acea frecție cu țuică se face cu fruntea țuicii, care nu e nimic altceva decât alcool metilic, extrem de toxic pentru organism, în concentrații mici producând orbire, iar în concentrații ceva mai mari producând direct decesul. Treaba e simplă, alcoolul metilic are temperatura de fierbere 65 grade Celsius, așadar în momentul în care distilatul începe să se evapore, alcoolul metilic este primul care curge pe țeavă, având chiar o tentă albăstruie. Alcoolul etilic fierbe la o temperatura ceva peste 78 grade Celsius, iar celor care produc alcool în instalații artizanale le este extrem de greu, chiar imposibil să separe alcoolul etilic de alcoolul metilic, ceea ce înseamnă că orice țuică de casă conține și alcool metilic”, spune dr. Cristian Paparău, medic legist din Târgoviște.
Pe de altă parte, un cercetător cunoscut apără consumul de țuică, o practică veche de români, subliniind anumite beneficii ale acesteia. El a vorbit despre cum distilarea prunelor captează o ceară naturală secretată de plante pentru protecție, care ulterior poate acționa ca un pansament pentru stomac atunci când țuica este consumată înainte de masă.
„Orice medicament are și reacții advserse. Țuica e un produs natural și are și beneficii, nu e doar alcool. În primul rând, ea prin distilare, pe lângă arome, are și beneficii. Prunele sunt acoperite cu o pudră foarte fină, o ceară naturală, secretată de țesuturile secretoare de apărare a plantei. Face să nu se lipească apa de fructe ca să se strice, alunecă de pe fruct ca de pe gâscă. În procesul de distilare, ceara aceasta ajunge în țuică sau în pălincă. Sunt primele care trec gardul dincolo, pentru că sunt formule care se separă cel mai ușor de restul. Atunci când iei un pahar de țuică înainte de masă, și mulți fac așa sub ideea de a „pune un pansament la stomac”, tocmai aceste formule de ceară sunt cele care se așează pe pereții stomacului și chiar pansează. Nu e doar o metaforă, ci și pansează stomacul și chiar sunt tipuri de ceară valoroase pentru sănătate, granule foarte fine”, a declarat, pentru „Adevărul”, Costel Vânătoru.
A mai fost evidențiat faptul că țuica produsă corect nu este dăunătoare dacă este consumată cu moderație, bazat pe analize științifice. De asemenea, a fost subliniată importanța materialului din care este fabricat cazanul, cu preferința către aramă pentru a evita problemele de toxicitate asociate cu cuprul.
În trecut, românii combinau țuica cu miezul de nucă, o practică considerată benefică pentru tratamentul diverselor boli, inclusiv afecțiuni respiratorii. Totuși, în lumina declarațiilor recente ale Organizației Mondiale a Sănătății, nu există o cantitate de alcool care să fie complet sigură pentru sănătate, astfel că precauția este esențială.
