Președintele Turciei a renunțat la opoziția privind aderarea Suediei la NATO și pare dornic să reseteze relațiile foarte tensionate cu Grecia vecină. Acestea, dar și ale mișcări ale lui Erdogan sugerează că Ankara este gata să recalibreze relația cu Occidentul, de care are nevoie, nu în ultimul rând pentru a-și rezolva problemele economice de acasă, spun observatorii citați de New York Times, Washington Post și CNN.
Șansele unei decizii privind aderarea Suediei la NATO păreau extrem de mici, luni după-amiază, când Recep Tayyip Erdogan, ultimul opozant, a introdus un nou obstacol în ecuație, legând aprobarea candidaturii țării nordice de mult dorita aderare a Turciei la Uniunea Europeană.
Doar câteva ore mai târziu, lucrurile s-au schimbat radical, iar președintele turc a renunțat la opoziție, o mișcare care a fost salutată de aliații NATO și a stârnit, evident, nemulțumirea Rusiei.
Unii analiști spun că decizia este un semnal cum că, în cel de-al treilea deceniu la putere și în ultimul său mandat, liderul autoritar al Turciei intenționează să refacă relațiile cu Occidentul pe care l-a tot atacat în ultimii ani, în special în timpul campaniei electorale dinaintea alegerilor câștigate în luna mai.
„Prin susținerea candidaturii Suediei la NATO, Ankara semnalează o recalibrare a legăturilor cu Occidentul, care au fost tensionate de ceva vreme”, a explicat Memet Celik, coordonator editorial al ziarului proguvernamental Daily Sabah, citat de CNN.
„Într-un fel, aceasta este o mișcare de echilibrare a poziției Turciei între Occident și Rusia”, a spus acesta.
Decizia pare să aibă deja efecte pozitive pentru Turcia. La Vilnius, președintele american Joe Biden și alți membri NATO au observat unitatea fără precedent în cadrul alianței, lăudându-l pe Erdogan pentru decizia sa.
Atmosfera de la întâlnirea Biden-Erdogan, de pe marginea summitului, a fost jovială. Amândoi și-au propus să consolideze relațiile bilaterale.
Erdogan l-a numit pe Biden „prieten drag”. Și a spus că este „timpul” ca liderii din Turcia și SUA „să se întâlnească pentru consultări suplimentare”. Un lucru dezirabil pentru el, ținând cont că de la sosirea lui Biden la Casa Albă, Erdogan nu a ajuns încă în SUA.
Nu a fost dooar întâlnirea pozitivă cu Biden. La câteva ore după anunț, Washingtonul a declarat că intenționează să meargă mai departe cu transferul de avioane F-16 către Turcia, aflat în așteptare de ceva vreme, spre frustrarea oficialilor de la Ankara.
Rich Outzen, expert al Atlantic Council, un think-tank american, a declarat pentru CNN că acordul privind livrarea avioanelor F-16 este un „mare beneficiu” pentru Turcia.
„Într-un sens mai larg, războiul nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei a reamintit Occidentului importanța geografiei, a puterii militare dure și a angajamentelor de alianță – și, prin urmare, valoarea Turciei”, a spus el.
„Turcia și Rusia nu au avut și nu au o relație de dragoste”
În acest timp, reacția Rusiei a fost tăioasă. Un oficial din domeniul apărării a declarat că Turcia se transformă într-o „țară neprietenoasă” după o serie de decizii „provocatoare”.
„Un astfel de comportament nu poate fi numit altfel decât o lovitură de cuțit în spate”, a declarat Viktor Bondarev, șeful Comisiei pentru apărare și securitate din Consiliul Federației Ruse, care a spus că „pasul neprietenos” a fost un rezultat al presiunii din partea NATO.
Aceste decizii „provocatoare”, a spus el, includ și repatrierea de către Turcia a comandanților Azov capturați de Rusia, în ciuda promisiunii de a nu face acest lucru până la sfârșitul războiului.
Militarii, care fuseseră predați Turciei de către Rusia în septembrie, au ajuns în Ucraina cu avionul, împreună cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, după întâlnirea acestuia cu Erdogan din această lună. Ei chiar au declarat că intenționează să se întoarcă pe câmpul de luptă.
E neclar deocamdată dacă Erdogan este chiar „neprietenos” la adresa Rusiei, dar unii comentatori au observat o ușoară schimbare de abordare din partea lui. Asta ținând cont de faptul că, de la debutul războiului, liderul turc a refuzat să impună sancțiuni Rusiei, ba chiar a consolidat relațiile economice, mulțumită relației sale apropiate cu președintele Vladimir Putin.
Mișcarea de la summit, a spus Ozgur Unluhisarcikli, directorul biroului din Ankara al German Marshall Fund, pare să facă parte dintr-un efort al lui Erdogan de a îndepărta Turcia de Rusia și de a o apropia de Occident. Acest lucru ar fi semnificativ, dacă ar fi susținut, a adăugat analistul, citat de New York Times.
„Turcia și Rusia nu au avut și nu au o relație de dragoste”, a spus el. În schimb, ele se angajează într-o „cooperare competitivă” și tind să se apropie atunci când Turcia se simte îndepărtată de Occident.
Unluhisarcikli a dat două indicii recente ale îndepărtării Turciei de Rusia. Pe de o parte, el a amintit, asemenea oficialului rus, de decizia Ankarei de a permite luptătorilor din regimentul ucrainean Azov să se întoarcă în Ucraina.
În plus, analistul a observat și ezitarea lui Erdogan de a-l susține fără echivoc pe Putin în timp ce forțele Wagner mărșăluiau spre Moscova în iunie.
Este posibil ca Erdogan să fi ajuns la concluzia că „a pune toate ouăle în coșul lui Putin nu este o idee bună”, a concluzionat Unluhisarcikli.
Resetarea relațiilor cu Grecia
Decizia lui Erdogan de a da undă verde aderării Suediei la NATO nu este singurul său pas spre recalibrarea relațiilor cu Vestul. La summit, el și premierul grec s-au întâlnit și au decis să reia discuțiile bilaterale la nivel înalt, salutând un nou „climat pozitiv” în relațiile adesea tensionate.
Cele două țări sunt în dezacord de zeci de ani din cauza mai multor probleme, inclusiv resursele energetice și Ciprul divizat din punct de vedere etnic.
Anul trecut, Erdogan a întrerupt discuțiile bilaterale în urma unei dispute privind încălcarea spațiului aerian și l-a acuzat pe Kyriakos Mitsotakis că a făcut presiuni asupra Statelor Unite pentru a bloca vânzarea de avioane de luptă F-16 către Ankara.
Pe fondul precampaniei electorale, tensiunile au crecut și mai mult, Turcia sugerând chiar că ar putea invada insulele estice ale Greciei.
O oarecare normalizare a apărut atunci când Atena a trimis salvatori în Turcia după cutremurele devastatoare din februarie, soldate cu 50.000 de morți.
Miercuri, la Vilnius, lucrurile au avansat. „Cele două părți au convenit să se bazeze pe acest moment pozitiv și să activeze mai multe canale de comunicare în perioada următoare”, a anunțat o declarație comună, care menționa că cei doi lideri așteaptă cu nerăbdare „contacte mai frecvente la toate nivelurile”.
Procesul de normalizare „este văzut ca un factor în efortul mai larg al Turciei de a îmbunătăți legăturile cu Occidentul”, a explicat pentru Washington Post Berkay Mandiraci, analist la International Crisis Group.
Pentru Turcia, îmbunătățirea relațiilor cu Grecia este considerată dezirabilă, nu doar pentru a atrage investitorii occidentali într-un moment în care economia sa suferă, a spus analistul.
Important este și semnalul trimis Europei, și anume ideea că Turcia intră într-o nouă eră și se îndepărtează de naționalismul caustic al lui Erdogan din perioada alegerilor, care i-au adus încă cinci ani de mandat, a declarat Mandiraci.
Nu e doar asta. O prezență mică, dar activă, a greco-americanilor în Congresul SUA a influențat felul în care legiuitorii de la Washington privesc Turcia. Iar Ankara are nevoie de acordul Congresului pentru ca transferul avioanelor F-16 să meargă mai departe.
O schimbare de abordare nu tocmai surprinzătoare
Ultimele mișcări ale lui Erdogan au la bază foarte mult pragmatism. Schimbarea sa de politică vine în contextul în care economia Turciei se clatină, sub presiunea inflației galopante, a datoriilor mari și a costurilor generate de reconstrucția de după cutremure.
Menținerea unor relații bune – și a legăturilor economice – cu națiunile occidentale ar putea ajuta Turcia să facă față crizelor, spun observatorii.
În plus, atunci când vine vorba despre aderarea Suediei la NATO, Erdogan era, probabil, conștient de faptul că răbdarea aliaților din NATO începe să se epuizeze și că o blocare a candidaturii statului nordic ar înrăutăți și mai mult relațiile.
„Turcia a evaluat că potențialele beneficii suplimentare pe care le-ar putea obține prin prelungirea procesului nu mai meritau”, a explicat analistul Ozgur Unluhisarcikli.
În cele din urmă, strategia lui Erdogan nu este nici măcar una surprinzătoare. De-a lungul timpului, liderul turc și-a păstrat relevanța tocmai prin echilibrarea complicată a relațiilor cu Rusia și cu Occidentul.
„Aceasta nu este prima schimbare de abordare a lui Erdogan și nu va fi nici ultima”, a explicat pentru New York Times Osman Sert, director de cercetare pentru PanoramaTR, o organizație turcă de analiză a riscurilor.
„Erdogan știe că trebuie să facă ceva pentru a crea o punte către Occident”, a spus el.
