Austria ne dă iarăși un cap în gură. Nu era nevoie. Mai aveam oricum doar doi dinți din față. Restul îi pierduserăm la măciucile anterioare, primite de-a lungul anilor, pe toate căile posibile, de la flegme și scuipați direct în ochi, la pumni și picioare direct în maxilare.
România e de multă vreme ținta de bullying preferată de tot felul de mocofani cu aere de grofi, cărora diplomația noastră nu le-a dat niciodată peste nas. Ne aducem aminte cum dl. Aurescu stătea ca mortu’-n păpușoi când Rutte sau Timmermans urinau în capul nostru pe tema Schengen sau pe tema statului de drept. (N-ar fi exclus ca în spatele gauleiterului de la Viena să fie și acum tot ei – sau alții.) Și cum ar fi făcut-o?! Păi, la recenta ocupare a postului de judecător al Curții de la Haga, nu i-ar fi dat Olanda pigmeiului cu confirmarea în cap?! Putea omu’ să-și riște cariera, bătându-le obrazul? Doamne ferește! Așadar, iată cum își tranzacționează dregătorii români viitorul internațional. Luând poziția ghiocelului, pe spinarea țării.
La băieții astia cu fumuri in cap – gen Timmemans, Rutte, Nehammer – te izbeste din capul locului aroganța, disprețul, măgăria care le tâșnește prin pori la tot pasul. Nu știu motivele lui Timmermans-burtă verde sau ale lui Rutte (care, orice s-ar spune, nu e nici pe departe un Himmler deghizat). Dar la Nehammer, politician cu minte de boxeur, ele sunt clare, după cum vom vedea mai jos.
Ni se spune că toate fortele politice din Austria sunt de acord cu ținerea României la ușa Schengen. Așadar nu e numai Nehammer jigodie, mai sunt și alții, în Austria. Șmecheria prin care oamenii lui semnează declarația PPE – în care se menționează România-Schengen -, iar el pe gură vine și spune tocmai invers nu poate să ne stârnească decât scârbă.
De data asta însă, a pune refuzul lui Nehammer doar pe seama impotenței sau lașității diplomației române – deși adevărat, nu este suficient. După cum a invoca „capsomania” personajului angrenat în campanie electorală e tot o abureală. Inflexibilitatea, rigiditatea lui împotriva întregii familii PPE pe tema România-Schengen ne duc la altceva, la un fel de teleghidare austriac-generalizată. De unde provine această unanimitate în a lovi România, știind că țara noastră pierde în jur de 10 miliarde de euro anual din cauza barierei de Schengen terestru? Cumva de la o „rugăminte” care nu poate fi refuzată? A cui?
N-avem decât să ne gândim la cine ne vrea răul. Oare cine?
Care este țara față de care Austria e vasală necondiționată încă din 1955? Ne spune Istoria. Atunci, Armata Roșie s-a retras din partea de Austrie ocupată la sfârșitul războiului – singura țară ocupată de Stalin din care URSS a acceptat să se retragă fără să bage comunismul. Ar fi ocupat-o pe toată, evident, dar, ca și în cazul Germaniei, s-au lovit de americanii veniți din Normandia.
Spre deosebire de nemți însă (amputați), austriecii au fost iertați de nenorocirea comunistă cu care au fost blagoslovite restul țărilor răstignite sub tancurile rusești. Pentru acest „cadou”, ei le-au rămas și le vor rămâne recunoscători rușilor pe vecie. Ar face orice pentru ei. Inclusiv a da, în mod prelungit, câte un cot în gură unei țări NATO din Flancul de Est, care a avut neobrăzarea să se smulgă de sub călcâiul Kremlinului implantat în 1945, să găzduiască scuturi anti-rachetă și, în plus, ajută din greu Ucraina.
În realitate, n-a fost niciun cadou, întrucât tot rușii au ieșit în avantaj. Au beneficiat de statutul de „neutralitate” al Austriei mult mai mult decât ar fi făcut-o cu secera și ciocanul printre valsuri, șnițele și bere blondă. Dacă n-ar fi să amintim decât împrejurarea că Viena a devenit placa turnantă a Războiului rece, sectorul spioni Est-Vest, unde s-au întâlnit (și se mai întâlnesc) să facă și ei, nestingheriți, un schimb de experiență, acolo…
Acest excepțional cal troian în inima Occidentului joacă, de ani de zile, la două capete. Rușii nu-i vor ataca niciodată, iar Occidentul n-are cum să-i expulzeze din geografie. Așa că guvernul Nehammer practică aceeași curvăsărie între Occident și Rusia practicată de guvernele Austriei de vreo 70 de ani.
Oare de ce Finlanda și Suedia, neutre și ele până la izbucnirea paranoii lui Putin, n-au nimerit să intre mai repede în NATO, iar Austria – nici gând? Pentru că Austria are garanții imuabile din partea rușilor. Care delegație străină a fost primită la Kremlin la 24 februarie 2022, adică în aceeași zi (!!!) cu declanșarea agresiunii în Ucraina? A Austriei, evident. A șasea republică federativă a Federației Ruse. Guvernatorul Nehammer a venit ramburs, să ia ultimele instrucțiuni, să se adape de la învățătura lui Putin. Apoi, a preluat, cum era și firesc, rolul de toboșar european, pretinzând că „președintele rus are propria logică de război”. Să mori tu, Nehammere?!
În zilele următoare, Austria s-a opus vehement sancţiunilor asupra importurilor de gaze ruseşti. Făcând pe prostul, cancelarul cerea UE să caute sancţiuni care să afecteze doar Rusia, nu și ţările blocului comunitar! Ca un mizilic, a respins mereu măsurile de limitare a circulaţiei ruşilor. Acesta este Nehammer, care vine acum și se bate cu pumnii în piept privind Europa Unită, bla-bla, bla-bla…
Mai e nevoie să ne întrebăm la nunta cărui ministru de Externe european s-a deplasat Putin personal să danseze cu mireasa? Ați ghicit, la nunta dnei ministru austriac de Externe Karin Kneissl, în anul de grație 2018. Dansând nu cu lupii ci cu Putin este visul oricărui oficial austriac de rang înalt.
Dansul avea loc doar la câteva luni după ce Uniunea Europeană expulzase zeci de diplomați ruși ca urmare a otrăvirii cu Noviciok a lui Serghei Skripal în Marea Britanie. Dar dna Kneissl și-a băgat picioarele în UE. Așa cum face și Nehammer acum. Unde credeți că a emigrat dna Kneissl mai nou? Ați ghicit, în Rusia. A fost retrasă la bază. Karin Kneissl conduce centrul Gorki – Observatorul geopolitic pentru problemele cheie ale Rusiei – de la Universitatea din Sankt Petersburg, a relatat TASS. „M-am mutat în Rusia pentru că este o țară cu adevărat liberă”, a declarat ea. Aferim! Mâine-poimâine auzim și de Nehammer că e șef la Gazprom. Și-atunci despre ce vorbim aici?
La Romexpo, dl Nehammer s-a cărat când președintele țării gazdă și-a început discursul. Altă mârlănie. Dar s-a temut de pomană. Dl Iohannis n-a pronunțat nici măcar o dată cuvintele Schengen sau România. Exact ca dl Nehammer. De ce să strice pacea și armonia congresului, să-i pună în poziții stânjenitoare pe Ursula, pe Manfred? Nu se cade.
Apare că dl Iohannis a încet prematur să mai fie președintele României, devenind oficialul european care va fi de-abia peste șapte luni, poziție din care, într-adevăr, nu va mai avea voie să pronunțe numele țării sale de baștină. Până atunci însă ne-am fi așteptat să găsească – el sau colaboratorii lui – acea exprimare diplomatică, acel ton care să exprime frustrarea părții române față de măgăria în formă continuată a lui Nehammer, fără însă neapărat a-l contraria pe acesta atât de mult încât să-i dea „veto” la confirmarea dregătoriei din vară. Întotdeauna există o cale de a spune adevăruri care să nu îmfurie adversarii, dar care să aline aparținătorii. (Cu condiția să empatizezi cu ei).
Nu s-a întâmplat. Președintele n-a vrut să riște. Înțelegem că este vorba de siguranțarea viitorului său, dar nu e sigur că și electoratul român va avea aceeași înțelegere. Lipsa de empatie (fie și formală) a președintelui se va răzbuna. Ținând cont de emoționalitatea și nervozitatea acumulată pe diverse teme, e foarte posibil ca râvna cu care dl Iohannis, ceilalți lidei PNL (inclusiv PSD), încearcă să acopere, să minimalizeze jignirile dlui Nehammer să primească un răspuns dur la urne.
Din acest punct de vedere, polițistul-adjectiv de Viena s-a transformat în cel mai bun agent electoral al partidului AUR. Să nu ne mire deci dacă binomul PNL-PSD va suferi daune și din această cauză. Să-i mulțumească dlui Iohannis.
The post Un cap în gură de la Nehammer appeared first on Cotidianul RO.
