„În mod normal, un președinte ar folosi retorica de război pentru a pregăti o națiune pentru un conflict împotriva unei alte țări. Trump folosește retorica de război pe plan intern“, a explicat pentru New York Times o profesoară de la Texas A&M University.
Aflat în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale de anul viitor, Donald Trump a lansat o serie de atacuri brutale împotriva adversarilor săi interni.
În timpul unui discurs de Ziua Veteranilor, fostul președinte a folosit un limbaj care a amintit de liderii autoritari ajunși la putere în Germania și Italia în anii 1930, catalogându-și adversarii politici drept „paraziți” care trebuie „dezrădăcinați”.
„Amenințarea din partea forțelor exterioare”, a spus Trump, „este mult mai puțin sinistră, periculoasă și gravă decât amenințarea din interior”.
Limbajul a declanșat noi semnale de alarmă în rândul istoricilor, experți în autocrație, care s-au declarat deja îngrijorați de laudele oferite de Trump dictatorilor străini și de disprețul față de idealurile democratice.
„Există ecouri ale retoricii fasciste și sunt foarte precise”, a declarat Ruth Ben-Ghiat, profesor la Universitatea din New York, care studiază fascismul. „Strategia generală este una evidentă de dezumanizare a oamenilor, astfel încât publicul să nu mai protesteze atât de mult față de lucrurile pe care vrei să le faci”, a explicat el pentru New York Times.
Planurile lui Trump pentru următorul mandat
Discursurile radicale ale lui Trump vin într-un moment în care el și aliații săi elaborează planuri pentru un al doilea mandat, care, spun unii observatori, ar putea răsturna unele dintre normele democratice americane.
Ambițiile fostului președinte includ folosirea Departamentului de Justiție pentru acțiuni de răzbunare împotriva rivalilor politici, prin vasta extindere a puterii prezidențiale și instalarea de procurori aliniați ideologic în poziții cheie.
Aliații lui Trump au respins îngrijorările, despre care au spus că sunt doar o dovadă de alarmism.
Unii experți în autoritarism au declarat de asemenea că, deși limbajul lui Trump a început să semene mai mult cu cel folosit de Hitler sau Benito Mussolini, el nu reflectă cu totul discursul liderilor fasciști din trecut. Limbajul prezintă trăsături asemănătoare cu lideri precum Viktor Orban din Ungaria sau Recep Tayyip Erdogan din Turcia.
Viziunile relativ izolaționiste ale lui Trump sunt spre exemplu în contradicție cu imperialismul evocat de Hitler sau Mussolini. Apoi, în calitate de președinte, el nu a reușit niciodată să controleze armata în scopuri politice, întâmpinând rezistență atunci când a încercat să desfășoare trupe împotriva protestatarilor.
Atacurile lui Trump vizează politicieni și oficiali din cele mai înalte eșaloane ale politicii până la birocrații de nivel inferior pe care i-a considerat insuficient de loiali.
El a insinuat că cel mai înalt general militar american ar trebui executat și a cerut „desființarea” unor părți din Constituție. Dacă va recâștiga Casa Albă, a declarat că nu va avea „altă opțiune” decât să încarcereze adversarii politici.
El a testat sistemul juridic cu atacuri la adresa integrității justiției, criticând procurorii și judecătorii pe care i-a considerat „părtinitori din punct de vedere politic” și „scăpați de sub control”.
„Trump este Trump”
„Este prea simplist să ne referim la el ca la un neofascist sau autocrat sau orice altceva – Trump este Trump, iar el nu are o filosofie anume pe care să o fi văzut după patru ani ca președinte”, a declarat pentru cotidianul american fostul secretar al apărării Chuck Hagel, un republican care a făcut parte din cabinetul președintelui Barack Obama după 12 ani ca senator de Nebraska.
Cu toate acestea, stilul de campanie al lui Trump este „al naibii de periculos”, a spus Hagel.
„El continuă să pună oamenii la colț și să dea glas acestei polarizări din țara noastră, iar adevăratul pericol este dacă acest discurs continuă să se amplifice și să pună stăpânire pe majoritatea Congresului și a legislativelor statale”, a continuat Hagel.
„Trebuie să existe un compromis într-o democrație, deoarece există o singură alternativă – și anume un guvern autoritar”, a subliniat el.
Cum a evoluat discursul fostului președinte
Trump a devenit din ce în ce mai greu de controlat cu fiecare campanie succesivă, o evoluție corelată cu mizele tot mai mari pentru el, atât în plan personal, cât și politic.
În 2016, el era un candidat cu șanse mari, care nu avea prea multe de pierdut, iar atacurile sale au fost deseori însoțite de ironii care îi amuzau publicul. Patru ani mai târziu, abordarea lui Trump a devenit mai aspră, pe măsură ce încerca să se agațe de putere, iar mandatul său s-a încheiat cu revolta susținătorilor săi, la Capitoliu.
În acest ciclu electoral, Trump se confruntă cu mai multă presiune ca niciodată. Decizia sa de a porni o campanie timpurie pentru Casa Albă a fost motivată parțial de dorința de a se proteja de multiplele investigații care îl vizau.
Din punct de vedere politic, Trump riscă să devină un dublu învins istoric. În istoria de aproape 168 de ani a Partidului Republican, doar un singur candidat la președinție – Thomas Dewey – a pierdut două candidaturi la Casa Albă.
Americanii, mai dispuși să accepte un lider care încalcă regulile
Mulțimile de la evenimentele lui Trump au aplaudat, în general, apelurile sale împotriva clasei politice și a presei.
Susținătorii nu tresar când Trump laudă lideri precum Orban, Xi Jinping și Vladimir Putin. Așa cum au aplaudat și momentul în care Trump a promis să se răzbune pe Biden și familia sa.
Susținătorii au strigat în semn de aprobare când Trump i-a numit pe democrații din Washington „un cuib bolnav de oameni care trebuie curățat imediat”.
În timp ce baza de fani a lui Trump rămâne solidă, revenirea sa la Casa Albă ar putea fi decisă de modul în care alegătorii independenți și republicanii moderați răspund la acest discurs. În 2020, acești alegători i-au spus „Nu” în cinci state-cheie, iar în 2022, le-au provocat republicanilor înfrângeri în alegerile de la mijlocul mandatului.
Dar Trump și echipa sa au fost încurajați de semnele care sugerează că, în vederea scrutinului din 2024, acești alegători par să fie până acum mai deschiși la mesajele sale. Sondajele recente au arătat că Trump are un avantaj în fața lui Biden în cinci dintre cele mai importante state.
Biden l-a acuzat în mod frrecvent pe Trump de extremism, spunând recent că fostul președinte folosea un limbaj care „seamănă cu aceleași fraze folosite în Germania nazistă”. Biden a subliniat, de asemenea, remarcile xenofobe pe care Trump le-a făcut luna trecută în timpul unui interviu cu The National Pulse, un site conservator, în care a spus că imigranții „otrăvesc sângele” Americii.
Îngrijorările cu privire la discursul lui Trump se extind la unii republicani, dar aceștia sunt o minoritate în partid. Iar în acest timp, sondajele recente au sugerat că americanii ar putea fi mai toleranți față de liderii care încalcă normele stabilite.
Un sondaj publicat luna trecută de Public Religion Research Institute a constatat că 38% dintre americani susțin ideea de a avea un președinte „dispus să încalce unele reguli” pentru a „îndrepta lucrurile” în țară. În rândul republicanilor intervievați, 48% au susținut acest punct de vedere.
Jennifer Mercieca, profesoară la Texas A&M University care a cercetat retorica politică, a declarat că Trump a folosit limbajul ca pe o daltă pentru a ciopli normele democratice.
„În mod normal, un președinte ar folosi retorica de război pentru a pregăti o națiune pentru război împotriva unei alte națiuni”, a spus ea pentru New York Times. „Donald Trump folosește retorica de război pe plan intern”, a observat ea.
