Răsăritul și apusul soarelui la Stonehenge, în special în timpul solstițiilor de vară și de iarnă, continuă să evoce bucurie, fascinație și devotament religios.
S-ar putea ca multe dintre morminte să aibă legătură cu blocajul lunar
Acum a fost lansat un proiect pentru a explora legăturile mai puțin înțelese care pot exista între monument și lună în timpul unui eveniment lunar rar, anunță The Guardian.
În ianuarie 2025 va avea loc o „un blocaj lunar major”, care are loc o dată la 18,6 ani, când răsăritul și apusul lunii ating punctele cele mai îndepărtate de-a lungul orizontului.
Acest lucru le va oferi arheologilor, astronomilor și arheoastronomilor o șansă rară de a explora datele despre eveniment și despre vechii oameni din Stonehenge.
Unii experți cred că oamenii care au construit monumentul erau conștienți de blocajul lunar major și ar putea să-și fi îngropat morții într-o anumită parte a monumentului din cauza relației sale cu fenomenul.
Este, de asemenea, posibil ca patru „pietre de bază” care formează un dreptunghi la fața locului – dintre care două sunt încă în picioare – să fi fost poziționate pentru a marca oprirea lunară majoră.
În decurs de aproximativ un an, de fiecare parte a unui blocaj lunar major, luna poate fi văzută din când în când ridicându-se sau apunând neobișnuit de departe spre nord sau spre sud.
English Heritage plănuiește să transmită live răsăritul cel mai sudic al lunii și să găzduiască o serie de evenimente pe tot parcursul sezonului de oprire, inclusiv discuții, un planetariu pop-up, sesiuni de observare a stelelor și o nouă expoziție.
Clive Ruggles, profesor emerit de arheoastronomie la Universitatea Leicester, a declarat că alinierea monumentului cu soarele la mijlocul verii și la mijlocul iernii înseamnă că nu există nicio îndoială cu privire la semnificația lui pentru constructorii de la Stonehenge. „Dar ceea ce știm mai puțin este dacă există vreo legătură fizică între monument și lună”, a spus el.
În timpul fazei timpurii a lui Stonehenge, între aproximativ 3000 și 2500 î.Hr., oamenii îngropau rămășițele incinerate ale morților și puneau ofrande în jurul monumentului în așa-numitele Aubrey Holes – 56 de gropi care ar putea să fi susținut inițial stâlpi de lemn.
Ruggles a mai adăugat: „Pietrele monumentelor se aliniază cu pozițiile extreme ale Lunii, iar cercetătorii au dezbătut ani de zile dacă acest lucru a fost intenționat și – dacă da – cum a fost realizat acest lucru și care ar fi putut fi scopul său.”
Oamenii au fost dintotdeauna preocupați de mișcările lunare
El a spus că nu ar fi surprinzător dacă oamenii din antichitate ar fi luat în seamă luna. „Oamenii au fost conștienți de ciclul Lunii, ceea ce suntem interesați să explorăm, este că, în timpul unui impas major, oamenii au observat că luna răsare sau apune neobișnuit de departe spre nord sau sud și și-au dat seama că asta era ceva special, și au ajuns să venereze și, în cele din urmă, să construiască monunemte în direcțiile în cauză.”
Jennifer Wexler, un istoric Stonehenge de la English Heritage, a declarat: „Suntem încântați să lucrăm cu o echipă strălucită de arheoastronomi pentru a explora legătura fascinantă dintre Stonehenge și principalul blocaj lunar. Această oportunitate ne permite să pătrundem mai adânc în misterele antice ale monumentului și în relația acestuia cu astronomia,”
