Publicația spaniolă El Pais scrie un reportaj despre inițiativa fundației Conservation Carpathia, care vrea să construiască un parc național în Munții Făgăraș. Inițial, planul „a stârnit îndoielile oamenilor”, care erau reticenți când au văzut că străinii cumpără terenurile de lângă ei. .
Oamenii din Făgăraș „bănuiau că am găsit aur sau uraniu”, spune unul dintre promotorii acestui parc uriaș din Carpați: „Nu și-au putut imagina că vom investi atât de mulți bani doar pentru a conserva natura”, spune unul dintre promotorii proiectului.
„Trebuie să fie un proiect de conservare ambițios”, le-a spus Hansjörg Wyss, unul dintre cei mai importanți filantropi de mediu din lume, lui Christoph și Barbarei Promberger, promotorii Fundației Conservation Carpathia, aceasta fiind o condiție pentru finanțarea achiziției de terenuri în România, țară care are astăzi 65% din pădurile virgine ale Europei.
Scopul este de a crea „Yellowstone european”, așa cum a numit-o cel mai mare donator al acestei inițiative, făcând aluzie la cel mai vechi și mai faimos parc natural din Statele Unite, după ce am contemplat din elicopter întinderea enormă a Munților Făgăraș.
Până acum, au cumpărat deja 27.027 de hectare în acest loc încă sălbatic, dar obiectivul este crearea unui spațiu protejat gigantic de 200.000 de hectare, cât parcurile naționale Sierra Nevada, Picos de Europa și Doñana la un loc (cele trei sunt cele mai mari rezervații naturale din Spania).
În această zonă a Transilvaniei se află unul dintre cele mai importante ecosisteme sălbatice din Europa. De la lupi și urși bruni, până la râși și castori, animalele cutreieră în voie pe versanții împăduriți ai munților Făgăraș, cei mai înalți din sudul Carpaților.
Și în urmă cu câțiva ani, 80 de zimbri au fost reintroduși aici, la două secole de la dispariția lor în aceste teritorii, grație unui program al Fundației Conservation Carpathia.
Totul a început când cuplul Promberger a observat la mijlocul anilor 2000 tăierea ilegală masivă a copacilor care avea loc în pădurile românești, impulsionată de retrocedarea pădurilor foștilor proprietari dinainte de perioada comunistă. O defrișare ilicită care a atins chiar și parcurile protejate de Stat, precum Piatra Craiului, unul dintre cele mai populare pentru varietatea imensă de floră și faună.
„Numai dacă cineva cumpără aceste păduri și sunt date în mâini private, le vom putea salva, cel puțin până când statul își va da seama de importanța conservării lor, a glumit cu noi directorul unui parc național”, spune Barbara Promberger. În acel moment, biologul austriac și soțul ei Cristoph, un pădurar german, au început să caute filantropi și conservaționişti, pentru a strânge fonduri pentru a cumpăra suprafeţe mari de pădure, în încercarea de a opri defrișările și, în același timp, pentru a promova ecoturismul în sprijinul comunităților locale.
„Acest parc național trebuie să servească la protejarea naturii, dar și la dezvoltarea economică a zonelor implicate”, spune Barbara, care locuiește de 30 de ani într-un mic sat din județul Brașov. Ca model de conservare, inițiatorii s-au inspirat din proiectul Tompkins, demarat în anii 1990, de recuperare a habitatelor din sudul Chile și Argentina, dar și din Parcul Național Bavarez.
Până acum, au achiziționat 27.027 de hectare, pe care le-au inclus în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, pentru a le proteja, au reîmpădurit aproape 2.000 de hectare și au replantat peste patru milioane de arbori tineri precum fagul, bradul și arțarul.
Astăzi, România are peste șase milioane de hectare de pădure, dintre care o parte semnificativă este lipsită de așezări umane. Dar exploatarea forestieră ilegală a făcut deja ravagii pe zone vaste. Din acest motiv, rangerii organizației patrulează aproximativ 75.000 de hectare, pentru a opri aceste acte ilegale și în pădurile învecinate. Proiectul își propune să implice locuitorii orașelor mici, situate la poalele Munților Făgăraș, să ofere locuri de muncă și să atragă treptat mai mulți vizitatori în zonă, precum și să dezvolte programe de educație socială.
Totuși, pentru crearea Parcului Național Făgăraș este nevoie de acordul autorităților locale. Aici Fundația Conservation Carpathia întâmpină dificultăți. „Suntem într-o țară post-comunistă, așa că oamenii se feresc să-și piardă din nou proprietatea în fața statului”, explică Barbara, care subliniază că parcurile naționale au fost înființate fără infrastructură, ceea ce a făcut ca locuitorii să „aibă restricții de acces și niciun beneficiu economic, ceea ce a sporit respingerea generală a ideii”.
„Putem cumpăra doar din proprietate privată, dar nu de la consiliile orășenești sau asociațiile de proprietari, așa că strategia noastră este să achiziționăm ceea ce putem și să-l donăm statului doar dacă acesta creează un parc național”, spune biologul.
Percepția sătenilor din cele 28 de comunități locale vizate de proiect s-a schimbat foarte mult de-a lungul anilor, dar rămâne principala provocare de depășit. La început, rezidenții i-au privit plini de prejudecată pe membrii fundației, ca fiind străini care doresc să obțină venituri semnificative depe pământul lor. „Au bănuit că am găsit aur sau uraniu, nu și-au putut imagina că vom investi atât de mulți bani doar pentru a conserva”, spune Barbara, care speră ca în cinci-zece ani locuitorii acestor sate să prezinte o cerere oficială Guvernului României, pentru a-și transforma zona într-una dintre cele mai mari rezervații naturale din Europa.
Pe de altă parte, mai există localități care se opun. „Credem că se datorează lobby-ului asociațiilor forestiere. De când au fost amenințate, aceste grupuri care tăiau ilegal pădurile au început să creeze povești false în legătură cu noi, cum ar fi că vom arunca șerpi dintr-un avion, vom închide accesul în păduri sau vom tăia copacii”, spune Victoria Donos, director Comunicare și Relații cu Comunitățile Locale al Fundației Conservation Carpathia. „Nu înțeleg că chiar există cineva care vrea să facă bine fără niciun interes în schimb”, continuă activista, care precizează că va fi un parc fără restricții, dar cu o zonă protejată și alta pentru dezvoltare economică.
Ca o altă măsură inovatoare, fundația și-a creat propria asociație de vânători și a dobândit drepturi de vânătoare pe 80.000 de hectare, pentru a proteja fauna sălbatică, deoarece braconajul a fost deosebit de dăunător pentru turmele de capre și căprioare. „Există o mare opoziție din partea vânătorilor. Ei ne percep ca pe un pericol, pentru că apărăm o cotă stabilită, din rațiuni științifice, pentru a evita punerea în pericol a faunei și a existenței unei specii”, subliniază Donos.
În împrejurimile comunei Lerești, care are aproximativ 4.500 de locuitori, în urmă cu doi ani au fost reintroduși 28 de zimbri, ceea ce va permite deschiderea în scurt timp a unui centru de observare pentru acest animal, cu scopul de a atrage turiști și de a revitaliza și mai mult zona.
„De-a lungul timpului, locuitorii au înțeles ce vrea să facă Carpathia”, spune Marian Toader, primarul comunei Lerești, care asigură că zona a devenit în câteva luni o stațiune turistică de interes local. Fundația deține deja 3.200 din cele 15.000 de hectare ale comunei, detaliază el, și a putut vedea cum au beneficiat de amenajarea unui parc localitățile periferice ale Parcului Național Bavarez. „În plus, ne-a ajutat să ținem urșii departe de casele oamenilor, prin construirea de garduri electrice, o problemă care apărea înainte zilnic”, conchide Toader.
