”Dacă am putea forma o rețea de tineri lideri, nu doar în Statele Unite, ci în intreaga lume, atunci ar fi ceva”, a spunea, in 2029, fostul președinte Barack Obama.”Dacă am putea pregăti un milion de Barack și de Michelle (soția sa) care să acționeze cu credința că pot schimba lumea”, atunci ei ar putea duce la capăt ”agenda speranței și schimbării”.
Dacă ne întrebăm cum va putea fostul președinte să înființeze o „universitate a schimbării sociale”, să pregătească ”un milion de Barack și de Michelle”, atunci răspunsul vine de la proiectul Centrului Prezidențial Obama. Este un proiect imobiliar foarte mare, cu o bibliotecă prezidențială, estimat la circa 500 de milioane de dolari, care se construiește acum în Chicago, în ciuda unui presupus transfer ilegal de terenuri.
”Centrul Obama din Chicago este o nebunie totală, un acces de magalomanie care face ca piramida lui Keops să pară o dovadă de modestie din partea faraonului. Marea clădire propusă pentru Jackson Park din Chicago a fost ținta unor acțiuni legale ale unui grup numit Prietenii Parcului, care consideră că proiectul încalcă conventia pentru folosirea parcului. Însă prietenii lui Obama au câștigat lupta în justiție”, scrie Theodore Dalrymple, pentru Takimag.
”Centrul Prezidențial Obama se prezintă astfel: ”Va găzdui un campus vibrant, unde oamenii din vecinătate și cei din întreaga lume pot veni și pot găsi inspirație, un teren comun și pot să treacă la acțiune”. Centrul ”va avea un muzeu de talie mondială, o bibliotecă publică și spații pentru conferințe”.
Notați că o instituție care încă nu există nu declară ce intenții are, ci ”ce va fi”, ca și cum inspirația și atmosfera ”vibrantă” pot fi decredate prin mandat executiv. Cât despre modul în care vor fi inspirați oamenii din intreaga lume, Centrul nu ne spune nimic, însă putem bănui. Expresia ”de talie mondială” ne dezvăluie mediocritatea totală a întregii scheme – excepțională este doar megalomania.
Nimeni nu spune despre Luvru că este un muzeu de clasă mondială, că Velasquez a fost un pictor de talie mondială sau că Bach a fost un compozitor de talie mondială. Când despre un proiect se spune că este de talie mondială, poți fi sigur că este rodul unor mediocrități care suferă de megalomanie. Lumea e plină de astfel de oameni, ei domină afacerile publice. Nu e nimic în neregulă cu mediocritatea, firește, cei mai mulți dintre noi suntem mediocri (în cel mai bun caz) la cele mai multe lucruri. Pericolul apare când mediocritatea se combină cu ambiția exagerată și aroganța.
Ce ar putea să conțină muzeul de talie mondiala de la Centrul Obama? Citez: ”Fundația Obama dorește ca membrii familiei lărgite Obama – inclusiv voluntarii ce au lucrat mult timp, prieteni și membri ai echipei – să ofere sau să împrumute Muzeului Centrului Prezidențial mai multe artefacte din tinerețea familiei Obama, de la începutul carierei lor, mergând până la materiale din campaniile prezidențiale, din perioada administrației și de după aceea”.
Vor fi expuse poate și unghiile de la picioare și alte relicve sfinte care să inspire mulțimea de oameni din toata lumea. Chicago va deveni un soi de Lourdes de Illinois, unde vor veni spre vindecare oameni în scaun cu rotile și cu diferite boli. Vor fi aprinse lumânări pentru Fecioara Michelle și va exista și o încăpere unde să fie agățate cârjele de care cei vindecați nu mai au nevoie, cu mici mesaje de mulțumire. Va fi și un comitet format din membrii familiei Obama, familie care include toată omenirea, cu excepția renegaților care se îndoiesc de sfințenia lui Obama.
Proiectul clădirii seamănă cu o piramidă egipteană desenată de cineva care suferă de agnozie vizuală. Se spune că ”semnifica ascensiunea pornind de jos. Forma este inspirată de patru mâini împreunate, o recunoaștere a faptului că mâna schimbă locul”. Este un tribut pentru egalitarismul lui Obama: toată lumea ar trebui să aibă câteva case care să coste zeci de milioane.
Aflăm că pe fațada muzeului vor sta scrise cuvinte din discursul președintelui Obama la marcarea a 50 de ani de la marșurile afro-americanilor din anii 1960 și că aceste cuvinte vor fi în așa fel montate, încât vizitatorii vor putea vedea dincolo de ele către partea de sud și de vest al orașului Chicago. Kim Ir-sen ar fi invidious. El nu a putut îndoctrina decât Phenianul.
”Mai demult, am fost în Paraguay, în timpul dictaturii lui Alfredo Stroessner. Am ajuns în Puerto Stroessner (acum Ciudad del Este) în acordurile imnului închinat președintelui, care se revărsa din difuzoarele sistemului public de amplificare.
A fost în câteva țări care au muzee pentru glorificarea politicienilor. Există piramida din Tirana, capitala Albaniei, închinată vieții și activității lui Enver Hoxha. Rula un film cu Enver Hoxha în bibliotecă, alegând o carte pe care să o citească în fotoliu. Era un volum din operele sale alese.
Firește, Obama nu face parte din liga celor răi, ca Hoxha. Însă piramida lui Hoxha este mai frumoasă decât a lui Obama, iar muzeul dictatorului albanez a fost deschis după moartea lui”.
The post Un triumf al mediocrității și megalomaniei appeared first on Cotidianul RO.
