Puțin sarcasm nu strică în aceste zile călduroase. Și dacă tot se poartă să fii minoritar, mi-am zis de ce nu.
Căldură mare. Este vremea să faci ceva în viața ta. De exemplu, fă-te minoritar! În tinerețe, nu te-a dus mintea să te faci secretar UTC, UASCR sau PCR. Păcat. După Revoluție, n-ai văzut oportunitatea de a intra într-un mare partid și, după un efort pupincuristic, partidul să te pună șef la o agenție, direcție, departament sau măcar consilier pe undeva, poftim! Fraier. În pandemie, ai vrut să te faci „expert în politici de sănătate”, dar ai fost ironizat. Uite că pandemia a trecut și experții s-au dat la fund, și-au aranjat funcțiile, nu-i mai întreabă nimeni de sănătate, iar tu ai rămas cu buza umflată. Frustrat.
Acum a venit momentul să-ți joci ultima carte a vieții: bagă-te într-o minoritate! Nu contează grupul, contează să fii minoritar. E mult mai simplu decât la intrarea în PCR. Trebuie doar să simți că ești minoritar. Dacă simți, restul lumii nu contează ce simte despre tine. După ce ai adoptat această simțire, trebuie să te declari minoritar. Repet: nu contează ce zice lumea despre tine. Tu ești minoritar declarat și atât. Iar lumea trebuie să te ia așa cum te-ai declarat: minoritar. Adică, să te respecte, să-ți dea atenția și drepturile cuvenite.
Ai cumva rețineri față de familia ta? Delete! Acum ești altcineva și familia trebuie să se adapteze noului tău format: minoritar. Sigur că vor exista voci apropiate care te vor lua la rost: „Ce-ai pățit, prietene, ți-a luat Dumnezeu mințile?” Dar tu să-i pui la punct, cu o atitudine fermă: Nu există Dumnezeu, eu sunt minoritar pentru că așa mă simt, minoritar! Sigur că unii te vor lua peste picior, vor face glume pe seama ta, chiar îți vor spune bancuri cu minorități, dar tu să nu-i menajezi, să-i atenționezi dacă te hărțuiesc: „Te reclam la CNCD!”
Gata cu umorul și caterinca, atenția încordată pe orice glumiță pe seama minorității tale, un atac la persoana ta de minoritar, la grupul din care faci parte! Îți amintesc catrenul bolșevicilor (altă minoritate ideologică), valabil și azi: „Dai în mine? Dai în tine/ Dai în fabrici și uzine/ Dai în câmpuri și ogoare/ Dai în clasa muncitoare!” După cum știi din istorie, până la urmă, clasa muncitoare a ratat întâlnirea cu minoritatea marxistă, n-a mai făcut revoluția mondială, pentru că și-a văzut de muncă, familie și shopping. Acum, neomarxiștii au scos în față minoritățile. Deci, ești în față. Oricât de prost și mediocru ești în realitate, ești în față, pentru că ești minoritar.
În calitate de minoritar, trebuie să fii atent la drepturile tale. De exemplu, să verifici ca drepturile tale de autor pentru acest text predat ziarului „Libertatea” să fie egale cu cele ale colegilor tăi de rubrică. Indiferent de valoarea ideilor, de relevanță, originalitate și alte criterii care nici nu contează în presa de azi. Ești minoritar, da? Atunci, onorariul tău trebuie să se ridice la valoarea ta de minoritar. Nu contează valoarea scrisului sau gogomăniile pe care le livrezi. Trebuie să fii răsplătit pe noul tău ștat de plată de minoritar.
Diversitatea opiniilor contează, chiar dacă multe dintre acestea sunt proaste. Opinia ta este cea de minoritar: luptă! Nu-i „lupta aia de clasă”, ci lupta sub steagul ideologiei de rasă, de gen, corectitudinea politica și cultura anulării. Toată lupta asta se duce împotriva capitalismului care se bazează pe libertate, democrație, individualism, egalitate în fața legii, constituționalitate și proprietate privată. Valori perimate, nu-i așa?, inventate cândva de bărbații albi ca să te asuprească pe tine, minoritar!
Mergem mai departe cu noua revoluție culturală! Editorii, criticii literari, oamenii de cultură, regizorii și directorii de teatru trebuie să fie informați că tu ești minoritar. Cum să afle? Cu ajutorul presei, dragul meu minoritar! Pentru că presa ține cu minoritarii.
Nu refuza nicio invitație de a vorbi în presă despre condiția ta de minoritar. Așa încât, ceea ce creezi tu, ca minoritar, va fi discutat, încurajat și apreciat de elitele culturale care se aliniază, precum vezi, la noilor standarde ale corectitudinii politice. Într-o lume plină de fake news, fake values și fake people, nu merită să te strofoci ca să creezi ceva cu valoare artistică.
Sunt o mulțime de veleitari ai scrisului, de exemplu, care sunt proclamați genii, în timp ce vechile opere sunt rescrise pentru a se conforma noilor standarde ale corectitudinii politice, ale diversității, ale BLM și LGBTQIA+. Dacă ești refuzat să fii jucat pe vreo scenă de teatru sau manuscrisul tău este respins de vreun editor, du-te și protestează la presă: sunt discriminat! Mai mult, este recomandabil să folosești panoplia de etichete: fascist, nazist etc. Chiar dacă n-ai aflat, pentru că ți se ascunde, că nazismul și fascismul s-au tras la vremea lor din trunchiul socialist, la fel ca și bolșevismul, dă bine să-i ataci pe cei care nu te apreciază. La adevărata valoare. (Ce ciudat, eticheta de „comunist” a dispărut din spațiul public, de parcă n-ar fi la fel de criminală ca cele amintite mai sus!)
Astfel, vei deveni o „voce”, un influencer, un activist și vei fi invitat la televiziuni ca să-ți dai cu părerea despre orice, să ții prelegeri la seminare și conferințe, vei avea posibilitatea să-ți deschizi și un ONG, de ce nu?, important este să spui în fiecare ocazie ce trebuie, conform liniei de partid, pardon!, liniei de grup, altfel, ține minte, nu mai pupi finanțare. Sunt bani destui pentru activiști. Viitorul tău de activist este luminos.
Totuși, privind în perspectivă, statutul tău de minoritar n-o să-ți fie de folos la întâlnirea cu moartea. În patul tău, într-un spital sordid din România sau într-un azil de bătrâni. Pentru că sunt o mulțime de alți minoritari care nu sunt înrolați în nicio ideologie și mor în mizerie, fără să strige, fără să acuze, fără să iasă în față. Marele avantaj este că moartea nu poate fi acuzată de segregare, îi înghite pe toți, de-a valma, minoritari și majoritari…
Căldură mare. Merită să faci ceva bun în viața asta.
Foto: 123rf.com
