O reuniune a oficialilor din Suedia, Finlanda și Turcia găzduită joi de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, ar putea oferi un semnal important privind aderarea Suediei la Alianța Nord-Atlantică, scrie publicația suedeză Aftonbladet.
Întâlnirea, la care participă miniștrii de externe, consilierii de securitate națională și șefii serviciilor de informații, ar putea reprezenta ultima șansă pentru ca aderarea Suediei să fie avizată de Turcia înainte de summitul NATO de la Vilnius din 11-12 iulie.
Este neclar deocamdată dacă Turcia își va da acordul, dar Ungaria, o altă țară care ridicase obiecții, a semnalat că nu se va opune aderării. Marți, ministrul de externe de la Budapesta, Peter Szijjarto, a declarat că este în contact cu omologul său turc și că, în cazul în care poziția Turciei se va schimba, Ungaria nu va obstrucționa procesul.
În acest timp, oficialii suedezi sunt în plină ofensivă diplomatică, iar premierul suedez Ulf Kristersson a ajuns miercuri la Washington. Acolo, președintele SUA, Joe Biden, i-a spus că „așteaptă cu nerăbdare” ca și cererea de aderare la NATO a țării sale să primească aprobarea finală.
După întâlnirea cu Biden, Kristersson a declarat că el și președintele SUA au convenit că „reuniunea de la Vilnius, peste o săptămână, este cu siguranță momentul potrivit pentru intrarea Suediei în NATO”.
Secretarul de stat american Antony Blinken a vorbit și el tot miercuri cu ministrul turc de externe, Hakan Fidan, încurajând Turcia să sprijine Suedia, a precizat Departamentul de Stat într-un comunicat.
„Secretarul Blinken a subliniat importanța unității NATO într-o perioadă atât de critică și a încurajat sprijinul Turciei pentru ca Suedia să se alăture acum Alianței NATO”, a spus comunicatul.
Obiecțiile Turciei
Atât Finlanda, cât și Suedia au renunțat la neutralitatea oficială menținută timp de decenii, pentru a solicita aderarea la Alianța Nord-Atlantică, după războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
Dar aderarea are nevoie de avizul tuturor statelor membre și, în vreme ce a dat undă verde Finlandei, cu întârziere, Turcia a refuzat până acum să fie de acord cu intrarea Suediei.
Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a cerut oficialilor de la Stockholm să ia măsuri drastice împotriva membrilor unor mișcări militante kurde precum Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), considerată în Turcia, SUA și UE drept organizație teroristă.
Suedia susține că a îndeplinit aceste cereri. Interesant, chiar joi, un bărbat de origine turcă a fost condamnat pentru tentativă de finanțare a PKK. A fost pentru prima dată când noua legislație antiteroristă din Suedia, introdusă anul trecut, a fost folosită împotriva unui presupus susținător al PKK, cazurile anterioare având legătură cu Statul Islamic.
Luna trecută, Curtea Supremă a Suediei a avizat extrădarea unui turc căutat în Turcia pentru infracțiuni legate de droguri. Bărbatul, care nu a fost identificat, a declarat în fața instanței că a fost vizat pentru că susținea un partid politic prokurd.
Dar instanțele suedeze au mai blocat cel puțin o altă extrădare, spunând că un jurnalist căutat de Turcia nu a comis fapte considerate infracțiuni în Suedia.
Cel puțin până acum, Turcia nu s-a arătat convinsă, iar recent, în relațiile bilaterale cu Suedia a apărut un alt punct sensibil, după un protest în fața unei moschei din Stockholm, în care un irakian a dat foc unor pagini din Coran.
Temerile occidentale
Relațiile Turcia-SUA ar putea avea o relevanță pentru această ecuație complicată. Turcia vrea să cumpere avioane de luptă F-16, dar avizul Washingtonului pentru această tranzacție s-a lăsat de mult timp așteptat.
În vreme ce administrația Biden a respins vreo legătură între cele două chestiuni, analiștii cred că un progres în privința aderării Suediei ar putea diminua rezistența din Congresul SUA cu privire la vânzarea avioanelor.
Oficialii occidentali au semnalat că un eventual eșec al aderării Suediei la NATO ar reprezenta o lovitură pentru Alianță și o veste bună pentru Vladimir Putin.
Marți, ministrul turc de externe a respins însă ideea că summitul NATO ar trebui să fie un termen-limită pentru aderare, spunând că respinge presiunea timpului ca metodă de negociere.
