Pe 17 aprilie am sărbătorit Ziua Țăranilor și Țărăncilor, inaugurată de mișcarea rurală Via Campesina din Italia, în anul 1966.
Preluată și de asociația țăranilor din România, Eco Ruralis, sărbătoarea a reunit zonele rurale cu zonele urbane, în cadrul unirii țărănești globale împotriva sistemelor agricole industriale. Cu alte cuvinte, rezistența țărănească este în creștere, în vederea apărării semințelor țărănești și a vieții rurale. Avându-și zona de luptă în întreaga țară, asociația Eco Ruralis duce o politică de salvare a micilor fermieri și a țăranilor, ignorând politica unor politicieni care își doresc eliminarea definitivă a micilor agricultori. În România, după cum am remarcat în alte împrejurări, acești politicieni sau funcționari în viața publică au izbutit să elimine ceea ce părea specific național, lăsând sute de sate pustii. Exemplul cel mai potrivit este economistul Valentin Lazea, în viziunea căruia agricultura de subzistență din România trebuie să ia sfârșit, fiind înlocuită de comasarea și industrializarea capitalistă.
O spune cu vorbele lui acest domn cu diplome economice în SUA și Anglia : „Avem interesul de a-i scoate din agricultură pe agricultorii de subzistență, pe cei care sunt prea mici” ; „Micii fermieri nu au nici o șansă, deoarece doar marile proprietăți pot fi profitabile” ; „Cei care nu-și lucrează pământul trebuie amendați și determinați să renunțe la el”. Iată cu cine luptă asociația Eco Ruralis și încă vreo câteva mai puțin cunoscute. Ținta lor este „suveranitatea alimentară” – acesta fiind scopul agriculturii, al agroecologiei care va asigura durabil sursa de hrană. Oamenii din sate, reprezentând aproape jumătate din populația țării, trebuie să dețină controlul asupra pământului și drepturile necesare pentru a cultiva, crește și produce hrană, fără să depindă de guvern. La rândul ei, asociația europeană Via Campesina, preocupată de conservarea Semințelor Tradiționale, urmărește legile care să recunoască dreptul țăranilor de a folosi semințele. În timp ce politicienii români strâmbă din nas când aud vorbindu-se de salvarea agriculturii de subzistență, organisme europene fac o recomandare logică, de bun simț, îndemnând întoarcerea la tradiție, la rezistență în fața necunoscătorilor care ocupă funcții în guverne. Este vizibil că „șefi” ca domnul Lazea par a nu fi auzit că, din 2014, Organizația pentru Agricultură și Alimentație a Națiunilor Unite (FAO) a stabilit sărbătoarea „Anului Internațional pentru Fermele de Familie”. Ca urmare, fermele și gospodăriile familiale din România, țăranii și grădinarii noștri și-au serbat în 17 aprilie existența oficializată în plan mondial. Eco Ruralis amintește tuturor că Studiul Global al Agriculturii, sponsorizat de FAO, arată că „fermele de familie sunt soluția pentru asigurarea suveranității alimenare pe termen lung în lume”. ONU, FAO, Via Campesina, Eco Ruralis amintesc că Drepturile Țăranilor au aceeași valoare cu Drepturile Populațiilor Indigene (din America de Sud, spre exemplu, care au fost colonizate de europeni), iar cele două categorii au în comun lupta pentru Dreptul la Hrană. Declarația a fost tradusă de Eco Ruralis în limba română.
The post Ziua Țăranilor și Țărăncilor appeared first on Cotidianul RO.
