Astăzi, 19 noiembrie, se împlinesc 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu, jurnalistă și critic literar. O gală dedicată memoriei sale are loc, de la 19:00, la Ateneul Român, unde vor purta un dialog despre activitatea sa remarcabilă scriitorii Gabriel Liiceanu și Horia-Roman Patapievici. Emisiunile ei de la Radio Europa Liberă, post interzis de comuniști, le așteptau și le ascultau o mulțime de români.
Gabriel Liiceanu și Horia Roman Patapievici urcă pe scena Ateneului Român pentru un dialog cu tema „Despre memorie ca datorie”. Ca să ne amintim de jurnalista și criticul literar Monica Lovinescu, care s-a opus regimului comunist din Franța, unde se afla în exil.
Curajul ei a atras atenția autorităților din România, care au arestat-o pe mama sa, Ecaterina Bălăcioiu. Comuniștii voiau, astfel, să o convingă pe Monica Lovinescu să revină în țară. Mama acesteia a rezistat doi ani în detenție, în condiții cumplite, însă în 1960 a murit la Jilava.
În această seară, se lansează, de asemenea, biografia ilustrată „Monica Lovinescu: O viață, o voce, un destin”, semnată de scriitoarea Cristina Cioabă. În încheierea evenimentului, pianistul Florian Mitrea și Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, dirijată de Gabriel Bebeșelea, susțin „Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră” de Beethoven.
„M-au agresat fizic înainte de ziua mea, ordinul era să mă lase legumă”
„În plină ședință a Comitetului Central – pe urmă intervenția a fost publicată în «Scânteia» – Titus Popovici a spus, aprobat de șeful statului, că din pricina mea și a lui Virgil Ierunca (soțul său, n.r.) scriitorii din România nu îndrăznesc să-și dea pe față convingerile comuniste”, a relatat Monica Lovinescu într-un interviu cu Max Bănuș, redactor la Europa Liberă în Germania, în ianuarie 1989.
Dialogul de-atunci a fost despre emisiunea Monicăi Lovinescu „Teze și antiteze la Paris”, precum și despre agresiunea fizică asupra ei, la ordinele lui Nicolae Ceaușescu.
„M-au agresat fizic în 1977, cu o zi înainte de ziua mea. După teoria dezvoltată de Pacepa (general în Securitate, n.r.) în cartea lui, după ordinul care i s-a dat părea că nu era să mă omoare, ci să mă lase în stare de legumă, să mă bată în așa fel încât centrii nervoși să fie distruși”, a spus Monica Lovinescu în emisiunea lui Max Bănuș.
Azil politic în Franța
Născută pe 19 noiembrie 1923, Monica Lovinescu, fiica criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, a absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti, în ‘46. La scurt timp, după instaurarea regimului comunist, a plecat la studii la Paris cu o bursă din partea statului francez. Ulterior, a solicitat azil politic în Franţa.
Colaborarea cu Radio Europa Liberă a început-o în 1962 și a avut două emisiuni – „Teze şi antiteze la Paris” şi „Actualitatea culturală românească” – ascultate de mulți români care trăiau sub regimul comunist. Cuvintele ei despre curaj, libertate și speranță ajungeau atât la oamenii de cultură, cât și la publicul larg.
După 1990, Monica Lovinescu a publicat articole în reviste din România precum „Contrapunct”, „România literară” și „Revista 22”. Noile generații găsesc munca și povestea sa de viață în numeroasele volume publicate în special de Editura Humanitas. Printre acestea, cronicile literare pe care le-a citit la radio – „Unde scurte, 1990–1996”, cartea „La apa Vavilonului”, un important volum de memorialistică de exil, și cele șase volume de jurnale.
Monica Lovinescu și soțul ei au decis să rămână în continuare în Franța după Revoluție. Lovinescu a decedat acolo pe 20 aprilie 2008, la 84 de ani.
