Pe parcursul acestei zile, povestitorii din întreaga lume caută să inspire publicul şi să creeze comunităţi, spunând poveşti clasice, poveşti locale, glorioase, oribile, fericite, provocatoare, înfricoşătoare, romantice şi poveşti epice dramatice, se arată pe grupul de facebook dedicat evenimentului.
Totul a început fără prea multă coordonare şi fără viziunea globală care există în prezent. Începuturile marcării informale a acestei zile sunt în anii ’90 în Suedia, Australia, Mexic şi diferite ţări din America Latină.
În mod formal, Ziua a început să fie sărbătorită din 2001 în Suedia, iar în 2002 s-a extins în celelalte ţări scandinave. Au urmat Canada (2003), Franţa (2004) şi 25 de ţări din întreaga lume (2005). De atunci, sărbătorirea zilei s-a extins, ajungând, în prezent să fie marcată în întreaga lume.
În fiecare an, Ziua mondială a povestitului are o temă în jurul căreia povestitorii din toată lumea îşi spun poveştile. Povestitorii au libertatea de a alege ce poveşti să spună, dar cei mai mulţi dintre ei încearcă să se refere la tema din acel an.
Tema nu este stabilită de vreo organizaţie anume, fiind propusă de cei mai activi povestitori pe grupul oficial de facebook şi apoi votată tot pe reţeaua de socializare.
Tema din 2024 este “Building Bridges”, plecând de la ideea că există o mulţime de conflicte şi diviziuni în lume, iar comunicarea poate ajuta la reconcilierea polarizării.
