_a84b89a03b.jpg)
Mâine plec la Paris, alături de consultantul politic Dorin Iacob, și voi participa, alături de politicieni din Europa și din Statele Unite, jurnaliști și oameni de afaceri, la o reuniune care își propune să aducă în atenție „libertatea” sub orice formă și în orice situație. La masa discuțiilor vom încerca să aducem în atenție teme de interes internațional precum globalismul, democrația, pericole ale declinului economic, viziuni și alternative pentru un viitor mai bun, viitorul alegerilor, imigrația ilegală, securitatea la frontiere. „Inițiativa pentru Libertate Mondială” este un proiect de interes global, vom împărtăși experiențe și ne vom inspira din ele. Vă voi ține la curent, la Realitatea PLUS, cu tot ce se discută și vă voi prezenta soluțiile pe care le-am găsit pentru o lume mai bună. Vă invit să fiți alături de mine. Pentru că libertatea și securitatea sunt esențiale în aceste vremuri tulburi. Conflicte mocnesc în mai multe colțuri ale lumii. Și ne afectează pe toți.
93 de români și familiile lor au reușit să plece din Gaza. Vor fi aduși în România pe cale aeriană. Alți 51 de români ai noștri așteaptă evacuarea. Mă bucur să văd inițiativă și să văd că statul se preocupă.
În același timp, Comisia Europeană recomandă negocieri de aderare a Republicii Moldova și Ucraina la Uniunea Europeană. Vedem așadar că astfel de dezbateri la care voi participa și eu sunt esențiale pentru lumea în care trăim astăzi.
Aud des că „vrem o țară ca afară”. Cum așa? Cei care ne pot oferi o viață ca afară suntem chiar noi, cei de aici. Tot poporul român, nu doar cei 40 la sută care ies în orice condiții din case și merg cu demnitate și încredere la urne. Pentru asta decontăm scump la final de lună. Factura la întreținere nu se plătește cu promisiuni și minciuni. Costurile sunt duble, triple pentru unii români, care au ajuns să dea bani grei pentru luxul de a avea un acoperiș deasupra capului. Și, în timp ce aleșii patriei se ceartă și nu știu cum să își mai împartă puterea, noi nu știm cum să mai supraviețuim de la o lună la alta. România poate și vrea să fie reconstruită, românii pot și vor mai mult. Merităm o țară mai bună. Stabilitate, predictibilitate. Par cuvinte mari, dar vom scăpa mai ieftin prevenind decât să plătim, să tratăm, să reparăm.
Se emigrează de peste tot în lume, dar din puține țări se pleacă atât de anxios ca din România. La fiecare 5 minute, un român își depune CV-ul ca să plece la muncă în străinătate. Asta arată cele mai recente rapoarte. Ne pleacă mamele să muncească peste granițe, lăsându-și copiii în grija rudelor, pentru a avea de toate, mai puțin normalitatea dată de prezența activă a mamei în viața de zi cu zi a copilului. Pleacă absolvenții de liceu să studieze la universități de elită, ducând în bagaje resentimente și iluzii. Oricâte explicații raționale oferă părintele plecat, copilul se simte abandonat, sentiment pe care îl va deconta pe parcursul vieții. Și uite noua generație. Copii de toate vârstele cu care ne întâlnim pe stradă zi de zi și cărora li se citește în ochi disperarea. Acești copii știu că statul i-a abandonat, că aleșii i-au condamnat la singurătate. Acești copii au ajuns să creadă că România este o țară săracă, coruptă, prost condusă și lipsită de oportunități. Aripile îngerilor noștri se frâng mult prea devreme. Și cumva pot să-i înțeleg. Nivelul de trai se deteriorează văzând cu ochii, iar românii nu prea mai au de unde să rupă pentru a reuși să facă față greutăților tot mai mari. Am strâns prea mult cureaua, iar acum ne-a ajuns. Scopul final este, până la urmă, acela ca noi să lăsăm în urmă o țară mai bună, mai frumoasă și mai luminoasă decât am primit de la părinții și bunicii noștri.
În contextul geopolitic actual este nevoie să ne unim sub umbrela valorilor comune. Este imperios necesar să batem palma și să începem să construim pe ruinele lăsate de guvernările anterioare. Să construim în mai bine. Dumnezeu ne călăuzește „să ne iubim aproapele ca pe noi înșine”. Dacă nu avem încredere în cuvintele Mântuitorului, ajungem să ne războim și să ne batem pe cea mai mare felie. România este în criză, dar nu și politicienii. Statul cheltuie cu un singur parlamentar aproximativ 50.000 de lei, adică 10.000 de euro pe lună! În același timp, Guvernul nu știe de unde să mai scoată bani pentru pensii și salarii. Ca să acopere gaura din buget, guvernul a majorat inclusiv taxele. 12.000 de lei este indemnizația netă pe care o primește un parlamentar, însă suma vine și cu alte beneficii. La aceasta se adaugă alte câteva sute de lei pe zi pentru eventuale deplasări, pentru transport și abonament telefonic. Halucinant, nu? Și mai e ceva: până să fie eliminate, pensiile speciale cresc. Cu aproape 14 la sută, la fel ca celelalte. Pensionarii speciali vor beneficia de aceeași majorare ca pensionarii de rând. Practic, înainte să fie impozitate, pensiile speciale vor avea parte de o majorare și vor fi indexate cu inflația, la fel ca pensiile din sistemul public. Este pur și simplu șocant felul în care acești oameni mint și fac mișto de noi toți, de parcă nu ei ar fi autorii dezastrului în care se află țara în an preelectoral. Adică 2023.
Aproape fără excepție, unii politicieni și-au bătut joc de noi, de soarta României, de viitorul copiilor și nepoților noștri. Culmea nerușinării este că acești oameni vin acum să ne ceară votul sau să îl cerșească, mințind cu aceeași seninătate cu care ne ucid speranțele. Asta mă sperie cel mai tare, că noi îi facem pe ei mari hoți de speranțe. Nu mai reușesc să rezist să citesc sau să văd pe ecrane ce scriu sau declară pe Facebook niște condamnați la închisoare sau urmăriți penal. O palmă mai rușinoasă pe obrazul acestei țări nu poate exista. Chiar n-aveți alți oameni ? Nu găsiți alții care să ne conducă? Știu, trebuie să mergem la vot, trebuie să votăm, întotdeauna am spus asta. O spun și acum. Așa că vă îndemn să cercetați, să citiți, să ascultați, astfel încât să vă formați o păreri și votați în cunoștință, nu pentru un kilogram de făină sau zahar sau o promisiune care nu va fi onorată.
Se strigă pe diferite voci nevoia de oameni politici noi, de o reîmprospătare a leadershipului românesc. Dar în același timp plutește un zvon cum că asta nu se va întâmpla, că momentul va fi ratat. Voi încerca să fac un inventar al blocajelor existente și să schițez soluții și idei legate de procesul de reformă. Și pentru asta merg la Paris. Social, economic și profesional suntem împărțiți în mai multe Românii. Și nu e drept. Evident, discrepanțele din economie nu se pot rezolva printr-o ordonanță sau o lege votată în regim de urgență. România este astăzi ca un mozaic economic.
Soluția ține de politici care să atenueze polarizarea și să încurajeze bunăstarea pentru cât mai mulți, nu pentru o foarte subțire pătură privilegiată. Ce facem cu oamenii vulnerabili pe care îi vedem și cu ocazia proiectului pe care îl susțin Caravana România Suverană și pe care voi vreți să-l blocați! Mi se pare că în mod fals percepem orașul mai bogat. Eu dimpotrivă, îl vad alergând înspre sărăcie mai mult ca niciodată. Câteva cinematografe, teatre, mall-uri și fantasticele decoruri arhitectonice cu care ne mândrim, nu pot face față kilometrilor de trotuare și șosele confiscate, parcuri degradate, adică ruinele și rămășițele spațiilor pe care le numim, cu mândrie, publice. Sunt convinsă că avem nevoie de politici care să se adreseze tuturor categoriilor sociale, dar mai ales de politici care să nu uite de categoriile vulnerabile. Adică de bătrâni, copii sau bolnavi.
Aleșii noștri trebuie să ajute fiecare cetățean, astfel încât să prospere. Sunt foarte mulți copii care n-au acces la educație în țara noastră. Sunt case în care copiii învață la lumina lumânării, în frig, flămânzi. Ce facem cu acești copii? Sunt oameni care n-au pâine. E dureros și copleșitor.
Vă invit și astăzi să ne dăm mâna ca să găsim soluții pentru a face România Suverană!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
