Alexandra Păcuraru: Vă lansez provocarea de a fi români. Avem nevoie de un regim în care poporul sa fie stăpân peste destinele sale

Alexandra Păcuraru: Vă lansez provocarea de a fi români. Avem nevoie de un regim în care poporul sa fie stăpân peste destinele sale

Acum am înțeles că sunt oameni care spun că te iubesc, dar nu simt nimic și ar face orice ca să te doboare. Și sunt oameni care nu spun aceste vorbe, ori nimic în general, dar care îți arată, zi de zi, cât de mult contezi pentru ei. La ei sa fim atenți, pentru că ei sunt aceia cărora le datoram recunoștință, deși uneori nici nu realizăm importanța lor. Până într-o zi, când, din diverse motive, nu vor mai fi lângă noi. Să apreciem ce avem!

 

Mult sau puțin, bine sau rău, știe bunul Dumnezeu de ce ne dă și cât ne dă. Să iubim cu tot sufletul și să facem binele fără să așteptăm ceva în schimb. Oricum se va întoarce la noi, într-o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu. Inima mea e plină de voi, dragi români. Mulți mă critică, la fel de mulți mă încurajează să nu mă opresc. Tuturor vă mulțumesc. Accept opiniile diferite, mai ales pe cele care ajută să purtăm un dialog constructiv. Sunt sincera și știu că uneori nu mai țin cont de nimic, mă avânt în subiecte pe care le consider vitale pentru acest popor. Pe care din toată inima îl iubesc și pentru care, seară de seară, de luni până joi, vin în acest platou. As putea sta acasă, alături de copiii mei care au nevoie de mine. Și îmi recunosc limitele, nu pot rezolva problemele întregii națiuni. Dar platforma media a Realitatea este un spațiu în care încercam, cu o echipă mică, dar inimoasă și profesionistă, să fim alături de voi, românii de acasă și de departe.

 

Vă lansez, seară de seară, provocarea de a fi români. Vreau, ca alături de dumneavoastră, să găsim soluții pentru a realiza tranziția la o democrație reală, stabilă și aducătoare de prosperitate. Avem nevoie de un regim în care poporul sa fie stăpân peste destinele sale, o națiune condusa de cei mulți, nu de cei puțini și privilegiați. De ciocoii noi, care se cred moșieri peste România. Veți spune că sunt visătoare, dar aici vă contrazic: sunt realistă! De ce? Pentru că am încredere în forța de regenerare a acestui neam binecuvântat și ocrotit de Dumnezeu.

 

Poate că aici ar trebui să muncim mai mult. Am fost învățați că suntem mici, că nu avem forța de a face lucruri frumoase, că suntem o națiune mică și care nu are ce căuta la masa puterilor lumii! Fals! De-a lungul celor peste două milenii de existență, noi am știut să creionam soarta acestui colț de lume, adesea chiar al Europei însăși. Astăzi, în cadrul emisiunii noastre îl vom avea pe liderul opoziției, omul care se vizează noul președinte al țării. Da, despre George Simon este vorba. Mulți m-ați înjurat ca ba iubesc PSD, ori PNL… sau că sunt pro AUR, ori nu știu ce alte partide. Nu, dragilor. Nu am înțelegeri cu nimeni, nu ma învârte nimeni cu cheița. Sunt un suflet liberal, am recunoscut. Dar am criticat pe oricine, atunci când s-au făcut greșeli care au afectat bunul mers al țării. Am lăudat, indiferent de partid, oamenii care au făcut ceva pentru țară.

 

Nu sunt pro George Simion, îi cer mai întâi să demonstreze că poate face ceva pentru acest neam care și-a pierdut busola și se împotmolește în bezna și haosul adus de cei care au confiscat revolta împotriva comunismului. Pe George Simion l-am atenționat când a derapat. L-am certat când s-a suit pe garduri și a instigat la violențe în stradă. Dar îl apreciez pentru că are curajul sa meargă printre români, pentru că stă de vorbă cu poporul. Însă, de la el aștept soluții. Voi, stimați și dragi telespectatori, veți judeca dacă sunt bune sau nu. Azi as fi vrut să îl scot la tablă, dar o minoră problemă de sănătate nu-i permite să ajungă în platou, ni se va alătura prin telefon.

 

Nu veți vedea la Realitatea că vă indicăm vreun candidat sau altul. Noi vă prezentăm oferta electorală. Dumnevoastră, în cabina de vot, decideți. Și împreună, dacă vom înțelege importanța acestui drept câștigat cu prețul vieții de înaintași, vom putea schimba stăpânii de azi, cu lideri demni și care se gândesc la binele și viitorul României, nu la al lor. O să vedeți în momentele următoare ce spune liderul AUR despre demisia șefului SRI, care a venit pe nepusă masă. Pentru românii de rând care nu știu ce se joacă în culise. Dar pentru asta suntem noi aici, să vă arătăm ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei mutări. Îl vom întreba pe George Simion, că tot vrea să fie transparent cu poporul, despre această decizie.

 

Și de ce fostul șef spune că demisia sa este un gest de sănătate democratică, iar omul nu trebuie confundat cu funcția, spune cel care a avut cel mai lung mandat de după revoluție, opt ani și patru luni. De ce acum, când România trece prin cele mai mari teste? Să fie oare vorba despre o posibilă implicare în politică a domnului Hellvig? Și foarte important, cine îi va lua locul, de cine va fi România protejată. Pentru că asta ne dorim cu toții, să protejăm pământul pe care-l iubim, în pace și armonie.

 

Cuviosul Nicodim Aghioritul, care are legături și cu pământul românesc, ne învață că după cum orice creștin are neapărată nevoie, atunci când pierde pacea inimii, să facă orice spre a și-o recâștiga, tot astfel trebuie să știe că nu-i rațional și drept ca vreo întâmplare a lumii să-l robească, întristeze sau să-i tulbure această pace. Da, se cuvine a ne mâhni pentru păcatele noastre, dar cu o întristare pașnică. Astfel, fără supărarea inimii, să ne mâhnim, ca orice păcătos, și să plângem foarte puțin înăuntrul nostru; adică, să simţim compătimire în dispoziția pioasă a dragostei. (…)

 

De aceea, să avem totdeauna o strajă neadormită care, îndată ce ar vedea ceva ce ne poate supăra și tulbura, să ne vestească să ne luăm armele de apărare. Dumnezeu, așa cum am mai spus, ne dă după cum consideră El, în înalta lui înțelpciune și dragoste de oameni. Cu voia Lui se abat peste noi nevoile, bolile, războaiele. Dacă, la orice supărare și întâmplare neplăcută, inima va rămâne în acest calm, mult folos vom avea, iar dacă, dimpotrivă, se va tulbura, să știți că orice sârguință și nevoință nu ne va aduce niciun folos ori unul foarte mic, neînsemnat. Să ne mîhnim pentru rău, dar cu credința că Dumnezeu ne va ajuta să luăm cele mai bune decizii pentru a ieși din acest blocaj în care ne aflăm ca națiune. Să muncim cu seriozitate, cu iubire față de cei din jur și pentru țară! Ca în fiecare seară eu, Alexandra Păcuraru, vă invit cu demnitate să ne dăm mâna pentru a face România suverană! 

 

Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *