Modificarea adusă articolului 152.2, introdus prin Legea nr. 283/20203 permite salariaților să lipsească de la locul de muncă atunci când apar situații grave provocate de boli sau de accidente. Totuși, perioada de absență nu poate depăși 10 zile lucrătoare într-un an calendaristic. Angajaţii au dreptul de a lipsi de la muncă în cazul unor situații neprevăzute de urgență familială.
Cei care se află în această situație sunt însă obligați să prezinte dovezi clare referitoare la urgența în familie. În caz contrar absențele vor fi înregistrate în Registrul General de Evidență a Salariaților.
În schimb, concedierea salariatului în acestă perioadă este interzisă prin lege, însă salariatul și angajatorul trebuie să stabilească de comun acord modalitatea de recuperare a zilelor de absență. Așadar, angajatul are obligația să recupereze aceste zile în care a lipsit și trebuie să-și acopere integral programul de lucru în care a fost absent, potrivit BZI.
Ce concedii își pot lua salariații, conform Codului Muncii
Orice persoană angajată cu contract de muncă are dreptul la concediu. Regulile de acordare a acestuia sunt precizate în Codul Muncii.
Art. 144. Intangibilitatea dreptului la concediu de odihnă
(1) Dreptul la concediu de odihnă anual platit este garantat tuturor salariatilor.
(2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
Art. 146. Efectuarea si compensarea concediului de odihnă
(1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
(2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.
(3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
