Atacul terorist de la Moscova a avut loc la împlinirea a 25 de ani de la intervenția militară NATO împotriva Iugoslaviei. În același an 1999 începea al doilea război din Cecenia. Au fost ”războaiele fondatoare” ale noii versiuni a alianței NATO (care urmărea consolidarea victoriei în Războiul Rece) și a Rusiei lui Vladimir Putin (care considera că Razboiul Rece nu a avut învingători și învinși, ci s-a încheiat printr-un acord al părților, nerespectat apoi de SUA). Atacurile teroriste au jucat un rol esential in justificarea extinderii sau refacerii influenței celor două mari puteri, într-atat de mult încât au apărut suspiciuni că unele atacuri au fost operațiuni sub drapel fals. Acum, terorismul pare să fie un nou front într-un război mare. Pe termen scurt, este mai puțin important de ce s-a deschis acum acest nou front. Important este dacă atacul terorist îi va face pe ruși să lupte și mai mult pentru regimul lor sau le va submina moralul și va reduce din autoritatea liderului, la împlinirea a 25 de ani la putere? Răspunsul este important pentru Rusia, pentru Ucraina și pentru SUA și aliații lor.
În Rusia, atacul de la teatrul Crocus din Moscova amintește de atacul teroriștilor ceceni asupra teatrului Dubrovka din Moscova, din 2002, soldat cu un număr asemănător de victime (în cazul atacului din 2002, mulți ostatici au murit din cauza fentanilului pompat de forțele speciale ruse în sistemul de aer condiționat al clădirii, inainte de asediu, după aproape patru zile de criză). Mai amintește de luarea de ostatici de catre teroriștii lui de la școala din Beslan, în 2004, cu un număr aproape triplu de victime.
În presa occidentală, atacul este pus pe seama neputinței întregului regim Putin, pornind de la birocrați și până la secrviciile secrete, de a asigura securitatea cetățenilor, investind toate resursele și atenția în războiului din Ucraina. Faptul că serviciile secrete americane au avertizat guvernul rus despre pregătirea unui atentat terorist (ultimul avertisment a fost chiar public, pe site-ul Ambasadei SUA la Moscova), nu ar fi decât o circumstanță agravantă pentru regimul Putin, care a comentat aceste averismente spunând că sunt o „provocare” și ”un șantaj”.
În Europa, atacul terorist de la Moscova ar rebui să amintească de atacul de la teatrul Bataclan din Paris, în 2015, soldat cu un număr similar de victime. Sau de atacul de la Manchester Arena din 2017. Ambele atacuri teroriste pot fi considerate un eșec al serviciilor secrete. De altfel, au apărut multe critici privind lipsa măsurilor de securitate, neverificarea bagajelor în cazul atentatului de la Manchester.
Explicația inițială – că atenttul a fost comis de organizatia Stat Islamic – a generat mai multe întrebări. Cea mai evidentă ține de motivul pe care l-ar fi avut jihadiștii. S-a vorbit despre prezența militară (mult redusă) a Rusiei în Siria, de activitățile mercenarilor ruși din fostul Grup Wagner în state africane musulmane. Unii au invocat chiar și vetoul Rusiei și Chinei în Consiliul de Securitate ONU împotriva unei rezoluții americane pentru încetarea focului între Israel și Hamas. Însă această ipoteza nesocotește faptul că Rusia a susținut poziția palestiniană (exprimată, în octombrie 2023 printr-un atac terorist de poporții) încă de la momentul atacului Hamas de pe 7 octombrie.
O altă explicație, oferită în primele ore de după atac de presa rusă de stat, a sugerat că în spatele atacului ar fi serviciile secrete ucrainene. Pe de o parte, Departamentul de Stat al SUA și regimul de la Kiev au negat categoric orice implicare. Pe de altă parte, modul de operare în atacurile asumate tacit de serviciile ucrainene (asasinarea fiicei ideologului Alexander Dughin sau asasinarea unui blogger militar rus) a fost total diferit, nu au vizat o masă uriașă de indivizi.
Cea mai puțin credibilă explicație este cea oferită de presa din Ucraina, care a invocat o operațiune sub drapel fals a regimului Putin, pentru a escalada războiul din Ucraiana, o ipozteză fundamentată pe atacurile din 1999 din mai multe localități ale Rusiei, care au fost folosite ca pretext pentru începerea celui de al doilea război din Cecenia. Asupra șirului de atentate din 1999 planează suspiciunea planificării de către elemente din statul rus, dar aceeași suspiciune a apărut și în cazul atentatelor de la 11 septembrie din statele Unite. Prima intervenție a președintelui Vladimir Putin după atacul de la teatrul Crocus pare să indice că Kremlinul nu va încerca să acuze Ucraina și nici nu are o legătură cu planificarea atacului.
Revendicarea rapidă a atacului de către franciza din Afganistan a organizației Stat Islamic a adus mai degrabă îndoieli decât certitudini în Rusia. Atacatorii, arestați în apropierea graniței cu Belarusul, sunt toți cetățeni tadjici și asta a dus la o încercare de explica atacul ca reacție la recrutările unor indivizi cu dublă cetățenie – rusă și a fostelor republici societice central asiatice – pentru războiul din Ucraina. Este o ipoteză alimentată și de recrutările disproporționate din punct de vedere etnic în Federația Rusa – republicile acestea, inclusiv Cecenia lui Ramzan Kadîrov, au contribuit cu un număr disproporționat de mare de tineri la efortul de război în comparație cu Rusia.
Imediat după atac, în Rusia au apărut reacții împotriva imigranților, o critică a unei realități prezente și în Vest, dar accentuată în Rusia de războiul din Ucraina. ”A lăsa sute de mii de imigranți neverificați din Asia Centrală să intre în Rusia doar pentru a satisfice lobby-ul unei rețele corupte de politicieni, de organizații ale disporei si de afaceriști care practică semisclavia este o greșeală îngrozitoare, pentru care Rusia a plătit deja un preț foarte mare. Actualele politici au creat o categorie de oameni care sunt rupți de societatea rusă prin limbă, bariere culturale și care sunt ușor de recrutat în scopuri infracționale și extremiste. A pedepsi cu moartea animalele care au atacat teatrul Crocus ar fi drept, însă nu va rezolva problema migrației necontrolate care creează condiții pentru recrutarea în scopuri extremiste, în special când aceste condiții sunt speculate de o țară întreagă care este susținută de o mare putere. Migrația în masa din Asia Centrala este deja un aspect al războiului hibrid dintre Ucraina/NATO și Rusia și nu va face decât să se înrăutățească dacă nu se va schimba nimic”, se arată pe canalul Telegram ”Rușii cu Atitudine”.
Toate cele de mai sus arată că, în ciuda războiului din Ucraina, Vestul și Rusia au un inamic comun și se confruntă cu probleme interne și amenințări asemănătoare.
”Tragedia de la Moscova ne readuce aminte de rezultatele fatale ale lipsei de încredere. Se pare că serviciile SUA au avertizat Rusia despre planificarea unui atac, iar președintele Putin a catalogat acest avertisment drept „provocare”. Este ușor să ne imaginăm că Washingtonul ar reacționa la fel, dacă ar veni un avertisment similar din partea serviciilor ruse”, scrie Anatol Lieven, profesor la King’s College din Londra și fost corespondent al The Times în timpul războaielor din Cecenia.
”Atacul ar trebui să ne facă să ne gândim că guvernele și elitele din aparatul de securitate pot scăpa din vedere adevăratul interes al siguranței cetățenilor – prima lor datorie. Concentrându-se obsesiv pe presupusele amenințări reciproce, sistemele din Rusia si SUA au uitat de această datorie.
În ultimele trei decenii, Washingtonul a amenințat interese importante ale Moscovei și statutul de mare putere al Rusiei. Însă (cel puțin până la invazia rusă în Ucraina și la livrările americane de arme și informații), Washingtonul nu a ucis niciun cetățean rus. În acest interval de 30 de ani, teroriștii islamiști au ucis sute de ruși în Vladikavkaz, la teatrul Dubrovka, la Beslan, acum din nou la Moscova. Cât despre ideea unui atac NATO asupra Rusiei (așa cum susține propaganda internă din Rusia), așa ceva este absurd. Iar dacă Rusia este cu adevărat foarte vulnerabilă, atunci la se folosește descurajarea nucleară?
Pe de altă parte, Rusia a amenințat într-o măsuă mult mai mică interesele naționale americane și aspectele primatului global al SUA. Rusia nu a generat vreo amenințare pentru teritoriul SUA și cetățenii americani. Rusia nu și-a dorit așa ceva (cel puțin până la războiul din Ucraina). Cât despre ideea unei invazii ruse în NATO, aceasta este o fantezie paranoică a războiului rece, precum și rodul propaganei vestice menită să îngrașe bugetele militare. Iar dacă Rusia ar reprezenta o asemenea amenințare, atunci la ce folosește oare descurajarea nucleară americană? În aceeași perioadă de 30 de ani, grupările teroriste islamiste au ucis mii de americani pe 11 septembrie 2001, au încercat să facă asta la Boston și o vor face din nou, dacă vor avea ocazia. În plus, teroriștii au ucis sute de europeni din țările aliate.
Confuzia priorităților a afectat grav politica SUA și analiza din presa americană privind Orientul Mijlociu. Analiștii ruși pur și simplu nu pot înțelege de ce, după dezastrele din Irak și Libia, SUA și aliații lor și-au dorit să răstoarne regimul din Siria și să ducă la haos și la victoria Statului Islamic (așa cum CIA a si avertizat administrația Obama de la bun început).
Rușii se întreabă cum se face că, la începutul anului 2011, secretarul de Stat Hillary Clinton promis sprijin pentru dictatura brutală a lui Hosni Mubarak din Egipt – argumentând că, în caz contrar, vor triumfa grupările extremiste islamiste -, iar apoi, în cursul aceluiași an, Clinton a descris sprijinul Rusiei pentru Bashar al-Assad drept „abject”, deși Moscova a acordat acest sprijin din aceleași motive. Singura explicație pe care o găsesc rușii este că regimul din SUA este posedat de o ură patologică față de Rusia – și rușii nu greșesc mult dând această explicație.
Inainte și în timpul celui de-al doilea război din Cecenia, în 1999, motivati de ostilitatea oarbă față de Rusia, mulți comentatori vestici nu au vrut să recunoască rolul tot mai mare al extremiștilor islamiști din Cecenia și au evitat să descrie acțiunile lor ca acte de terorism. De cealaltă parte, deși atacul de la Moscova a fost revendicat de Statul Islamic, președintele Putin încearcă să dea vina pe Ucraina.
Dacă nu vor putea dovedi clar acest lucru, autoritățile ruse ar trebui să renunțe la aruncarea vinei asupra Ucrainei. În caz contrar, vor sa ajunge din nou să nu-și poată apăra cetățenii în fața amenințărilor reale. La fel, să sperăm că niciun analist occidental nu va acorda atenție ipotezei lansate de Ucraina – fără nicio dovadă – cum că tragedia de la Moscova a fost o operațiune sub drapel fals planificată de guvernul rus.
În cele din urmă, avem aspectul responsabilității. Este incredibil că, după avestismentul SUA și după atacul de la Moscova din 2002, teatrul Crocus a nu era păzit. Este o neglijență criminală din partea autorităților și trebuie ca cineva să răspunda pentru asta. Însă este puțin probabil, câtă vreme nici politicienii și oficialii din SUA nu-și asumă răspunderea pentru dezastrele în care au băgat America în ultimii 30 de ani. Asta se întâmplă din cauza legilor și instituțiilor care ar trebui să tragă la răspundere elitele – lucruri care în Rusia nu au existat vreodată și care în Vest sunt într-un rapid proces de degradare.
Mai important este aspectul care ține de conștiință și simțul datoriei. Ne place să credem că Vestul este mai bun decât Rusia din acest punct de vedere. Eu nu aș fi atât de sigur”, încheie Anatol Lieven.
The post Atacul de la Moscova este o lecție și pentru Occident appeared first on Cotidianul RO.
