Parfumul Bucureștiului interbelic se resimte, discret, și astăzi în Centrul Vechi al Capitalei, acolo unde, acum mai bine de un secol, lăutarii își cântau romanțele și curtau cele mai frumoase domnițe, sub clar de lună, dorinți aprinse și priviri interzise, aruncate sub gene lungi și suspine timide. Povestea de dragoste sfâșietoare dintre Zaraza și Cristian Vasile a devenit nemuritoare, fiind cântată, și-n zilele noastre, la colț de felinare, mai mult sau mai puțin roșii.
Băiatul timid din Brăila care a cucerit toate inimile din România
Cristian Vasile este, fără îndoială, cel mai cunoscut și apreciat cântăreț al Bucureștiului interbelic, cucerind milioane de români cu vocea sa inconfundabilă și cu piesa care l-a făcut nemuritor în amintirile și sufletele melomanilor ultimului veac, Zaraza.
În vremurile vibrante ale Bucureștiului interbelic, pe fundalul cântecelor și al dansului, un singur nume strălucește în marea de artiști: Cristian Vasile.
Cunoscut ca fiind cel mai iubit trubadur al acelei epoci, solistul încântă inimile publicului și dăruiește lumii una dintre cele mai frumoase piese de dragoste din istoria României, ce reprezintă simbolul absolut al romantismului și eleganței muzicale.
Este anul 1928, într-o seară obișnuită de toamnă, când un student modest la Conservator, încurajat de prieteni, urcă pentru prima dată pe scena unei crâșme de lângă Gara de Nord din București.
De statură mijlocie, cu pielea albă, ochii ageri și zâmbetul timid, Cristian Vasile are doar 20 de ani atunci când pornește într-o călătorie remarcabilă în lumea muzicii, descoperindu-și pasiunea pentru romanțe și tango-uri, care îi permit să-și dezvolte sensibilitatea artistică.
Băiatul timid din Brăila, care sosise în Capitală cu visul de a deveni tenor la Operă, este fascinat de atmosfera vibrantă a orașului și de farmecul cârciumilor rău famate.
În aceste locuri, el își pune talentul la încercare, captând, astfel, atenția publicului cu vocea sa caldă și interpretările pasionale ale cântecelor ce fac domnițele să capete culoare în obraji.
Cel mai râvnit burlac al Bucureștilor
Trubadurul alege calea cântecului popular și al muzicii de cafenea, devenind, într-un timp scurt, unul dintre cei mai populari trubaduri ai orașului, aducând bucurie și emoție în inimile celor care îl ascultă.
Angajamentele sale la diverse localuri și cârciumi evoluează. Cristian Vasile primește contracte importante. Cântă în fiecare seară la localuri faimoase din centrul Bucureștiului, promovând piese precum ”În ochii tăi fermecători”, ”Pe boltă, când apare Luna”, ”Aprinde o ţigară” sau ”Zaraza”.
”Îi ardeau ochii şi-i ardea glasul când apărea în public, dăruindu-se cântecului cum numai puţini interpreţi ai acestui gen au făcut-o.
Avea o voce caldă, clară, maleabilă, cu un uşor tremur în ea, al cărei patetism exprima o întreagă epocă”, mai scrie muzicologul Nicu Teodorescu în cartea „Ultimul trubadur”, potrivit Adevărul.
Zaraza, marea lui iubire
Cristian Vasile ajunge un nume de referință în lumea muzicală a Bucureștiului. Cu vocea sa inconfundabilă și carisma evidentă, devine idolul femeilor, însă el nu are ochi decât pentru o singură urmașă a Evei.
Are părul negru, ochii verzi, buzele roșii, pielea măslinie, trupul de zeiță și ”zâmbetul de heruvim”. Zaraza și Cristian Vasile se îndrăgostesc la prima vedere, în seara în care se întâlnesc, pentru prima dată, la localul ”Vulpea Roșie” de pe Lipscani.
El, cel mai curtat și apreciat cântăreț al epocii. Ea, cea mai dorită curtezană. Deși relația lor este privită cu ochi critici de către cei din jur, cei doi îndrăgostiți se lasă pradă sentimentelor. Idila lor durează doi ani de zile, până când tragedia le întunecă destinele.
Superba Zaraza este hărțuită de lăutarul Zavaidoc, cel mai mare rival muzical al lui Cristian Vasile. O vrea doar pentru el, jură că înnebunește dacă nu va fi a lui, însă bruneta îl respinge, în numeroase ocazii. Rănit în orgoliu, cântărețul ordonă asasinarea iubitei adversarului său.
I-a băut cenușa și a încercat să-și ia propria viață
Zaraza își găsește sfârșitul într-o noapte întunecată de octombrie, în 1946. Plecată să cumpere tutun pentru iubitul ei, dansatoarea este ucisă de una dintre ”gorilele” lui Zavaidoc. Dama de companie este descoperită, a doua zi, cu gâtul sfârtecat, pe o stradă din Centrul Bucureștiului.
Distrus de suferință, Cristian Vasile își îneacă amarul în alcool. Se închide în casă preț de o săptămână, nu are putere să mănânce, să doarmă, să respire. Într-un moment de nebunie și durere, trubadurul fură urna cu rămășițele partenerei sale.
Un gest disperat îi cuprinde întregul trup atunci când ia o lingură din bucătărie și înghite cenușa Zarazei. Nereușind să umple golul imens pe care-l simte în inimă, Cristian Vasile decide să-și pună capăt zilelor.
Bea terebentină și cade pe podeaua bucătăriei. Omul încă mai trăiește, însă artistul moare în clipa în care medicii îi dau verdictul crunt. Corzile vocale sunt afectate pentru totdeauna, cariera sa fiind distrusă.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Cristian Vasile se înrolează pe front în echipele artistice. Ajunge până la Don, dar dezastrul militar îl aduce, din nou, în ţară. Pleacă, apoi, pe Frontul de Vest.
Revine la Bucureşti şi se angajează la un mic restaurant de lângă Cişmigiu. Apar primele semne de boală, se simte slăbit și ajunge pe mâinile medicilor. Nu se mai ține pe picioare. Câteva teste medicale, iar verdictul sună clar: are TBC.
”Marele Cristian Vasile, vedeta muzicii uşoare, cel din lumina reflectoarelor, aplaudat, bisat, aclamat, admirat, era nevoit să trăiască la pat. Murea câte puţin în fiecare zi. Ros de boală, se hrănea doar cu amintirea unui trecut glorios.
Deşi i se făcuse recomandarea de a sta numai în poziţie orizontală, era deseori găsit stând în fotoliu, cu ochii umeziţi. Alteori, privea cu orele pe geam“, nota Nicu Teodorescu în „Ultimul trubadur“, conform sursei citate.
Bolile cumplite care i-au grăbit sfârșitul
În 1950, viața lui Cristian Vasile cunoaște o întorsătură radicală de evenimente. Cu regimul comunist la putere, artistul refuză să cânte pentru Gheorghe Gheorghiu Dej și este aruncat într-un con de umbră.
Muncește pe șantierul Întreprinderii Gaz Metan din Mediaş, apoi revine în Capitală, ca prezentator de programe la Circul de Stat şi regizor la Teatrul de Păpuşi „Ţăndărică“.
O cunoaște pe Rada Moldovan, femeia care îi devine soție și îi stă alături până la sfârșitul vieții. Cei doi se căsătoresc și se mută la Piatra Neamț, unde ea se angajează ca sufleur și el regizor la un teatru local.
Problemele de sănătate mușcă, din nou, din trupul slăbit al lăutarului. Are probleme cu inima, tuberculoza revine, agresiv, iar corzile vocale îi paralizează complet. Cristian Vasile moare la 66 de ani, în iunie 1974.
