Bogăția unei limbi nu constă doar în numărul de cuvinte care sunt conținute în vocabular, ci și în capacitatea acestora de a ne ajuta să ne putem exprima clar, precis și elegant gândurile și sentimentele. Dincolo de variantele și de stilurile ori de particularitățile lingvistice, fonetice și morfologice, orice limbă se distinge printr-o serie de aspecte esențiale așa cum sunt ortografia, lexicul, morfologia sau etimologia acelei limbi.
În același timp, orice limbă se distinge de altele prin modalitatea prin care anumite cuvinte pot să capete o tentă artistică aparte prin care se pot transforma foarte ușor în expresii, proverbe și zicători populare. „Secretul lui Polichinelle” este una dintre acele expresii care continuă să fascineze și să provoace imaginația chiar și în zilele noastre. Ce înseamnă și de unde provine îți vom spune în cele ce urmează.
Ce sunt expresiile și proverbele
Asemenea majorității limbilor internaționale, și limba română se laudă cu numeroase expresii. Cele mai multe dintre acestea își au originea în obiceiurile și în cultura populară străveche, însă altele au trecut testul timpului și sunt folosite tot mai mult și astăzi.
Când spunem expresii, proverbe sau zicători ne referim la acele îmbinări de mai multe cuvinte prin care ne dorim să transmitem oamenilor din jur un mesaj cât mai clar referitor la ceea ce simțim ori gândim. Unele dintre acestea pot fi pe cât de interesante, pe atât de amuzante și chiar un iz ironic.
Toate aceste aforisme sunt învățături morale, care au rădăcini adânci în experiența de viață a strămoșilor noștri, scrie EduTime.ro. De obicei, ele au o formă metaforică și exprimă un adevăr perceput și simplu. De cele mai multe ori, regăsim aceleași expresii în mai multe culturi, iar acestea pot avea o formă ușor modificată, dar același înțeles.
Cine a fost Polichinelle
În secolul al XVI-lea, la modă era teatrul de marionete, iar în acea perioadă actorii ambulanți se plimbau prin toată țara și prezentau satire în care luau în zeflemea năravurile societății. Una dintre păpușile reprezentative ale acelor vremuri era Polichinelle, un personaj iconic al „commedia dell’arte”, o formă de teatru popular francez, relatează Britannica.
Polichinelle este adesea reprezentat ca un personaj comic, care făcea spectatorii să se prăpădească de râs, dar care era hidos, având trăsături distinctive cum ar fi un nas mare și o bărbie prelungă, dar și o cocoaşă în piept şi alta în spate. El este de obicei înfățișat ca o apariție caraghioasă, un trubadur sau un amant nefericit, care este adeseori implicat în diferite escapade și aventuri. Este dacă vrei, un fel de corespondent al personajelor Păcală și Tândală din folclorul românesc.
Când și cum a apărut expresia „Secretul lui Polichinelle”
Într-una dintre piesele de teatru, Polichinelle s-a transformat într-un personaj care a comis un delict grav și este informat de către avocatul său că este pasibil de o pedeapsă cu ani grei de muncă silnică în ocnă. Speriat de consecințe, după întâlnirea cu avocatul, Polichinelle rupe pagina din Codul Penal care conținea articolul pe care i-l arătase avocatul. El era convins că, în acest fel, cum articolul nu va mai exista, nici el nu va putea fi pedepsit deoarece textul de lege nu îl ştie nimeni în afară de el.
De asemenea, într-o altă poveste populară, soția lui Polichinelle, pe care o chema Colombine, îl înșală cu Arlecchino. Toți actorii din piesă cunosc acest „secret”, însă eroul însuși nu are nici o idee despre această trădare, deși este suficient să întrebi pe oricare dintre oamenii din jur despre acest subiect. Chiar dacă au trecut secole de la momentul de glorie al acestui popular personaj francez, Polichinelle continuă să trăiască și în zilele noastre aproape pretutindeni prin intermediul expresiei cu „secretul“ care îi poartă numele, care a fost preluată în foarte multe limbi și se utilizează frecvent, potrivit Evenimentul Istoric.
De unde provine expresia „Secretul lui Polichinelle”
Personajul Polichinelle este cunoscut și sub numele de „Pulcinella”, eroul italian al comediei mascate, și avea și un corespondent englezesc, „Punchinello”, și unui rusesc, bufonul „Petrushka”.
Expresia „Secretul lui Polichinelle” a devenit parte a limbajului cotidian în multe limbi, inclusiv în franceză – „le secret de Polichinelle”, italiană – „il segreto di Pulcinella”, engleză – „the secret of Punchinello” și alte limbi europene. Istoricii spun că este destul de greu să se stabilească un punct exact de origine pentru această expresie deoarece apare în diverse forme și contexte în diferite culturi.
În mod tradițional, „commedia dell’arte” a avut o influență considerabilă mai ales în Franța, Italia și alte țări ale Europei, inclusiv în România, ceea ce ar putea explica răspândirea expresiei pe Bătrânul Continent.
Ce înseamnă expresia „Secretul lui Polichinelle”
Înțelegerea lui Polichinelle și a expresiei legată de el ne ajută să apreciem mai bine nu doar limbajul, ci și contextul cultural european. Cu toate acestea, este important de menționat faptul că ideea unui „secret” cunoscut de toată lumea poate fi regăsită în multe alte culturi, dar și perioade istorice.
De aici provine și sensul expresiei „Secretul lui Polichinelle”, care se referă la un fapt considerat, de către cei naivi, un mare secret, dar care în realitate este cunoscut de toată lumea deoarece fusese săvârșit sub ochii a mii și mii de spectatori, devenind adeseori subiect de glume și de discuții între actori și public, după cum se precizează în Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, semnat de I. Berg.
Mai exact, Polichinelle este un simbol al adevărului ascuns în văzul tuturor, un paradox ce fascinează și astăzi. El era cunoscut deoarece dezvăluia tot felul de secrete în public, chiar dacă acestea erau deja cunoscute de toată lumea. În același timp, numele lui Polichinelle se utilizează astăzi și cu sens figurat și desemnează o persoană care este percepută în societate ca un bufon, un om care nu are o conduită fermă și care, totodată, este lipsit de opinie personală constantă sau, altfel spus, își schimbă opiniile după cum bate vântul, aflăm de pe site-ul Deștepți.ro.
Când se folosește expresia „Secretul lui Polichinelle”
Expresia „Secretul lui Polichinelle” este adeseori utilizată în situații în care există un acord tacit sau implicit între persoanele implicate referitor la anumite lucruri care sunt cunoscute, dar care nu sunt oficiale sau nu sunt discutate în mod public. Spre exemplu, în politica internațională, un acord între două țări care este cunoscut opiniei publice, dar care nu este recunoscut în mod oficial, ar putea fi descris ca fiind „secretul lui Polichinelle”. În același timp, această expresie poate fi folosită într-un context mai larg pentru a sublinia absurda unei situații în care un secret este păstrat formal în timp ce este cunoscut de toată lumea. Aceasta poate sugera ipocrizia sau lipsa de sinceritate din partea celor implicați.
Expresii românești populare
A-și pune cenușă în cap
Expresia „a-și pune cenușă în cap” este foarte des folosită în zilele noastre și este una dintre cele mai vechi expresii din limba română. Aceasta provine de la un obicei din antichitate al evreilor care, atunci când simțeau o mare durere sau aveau o adâncă remuşcare, îşi sfâşiau veșmintele întocmai ca Iov. Apoi, ei se acopereau cu un sac şi îşi turnau cenuşă pe cap sau chiar pe întreg corpul uneori, aceasta fiind considerată în acele vremuri drept un semn de doliu.
Floare la ureche
Expresia „floare la ureche” este un idiom utilizat frecvent în limba română cu scopul de a descrie ceva care este extrem de ușor de realizat, de obținut sau de gestionat. Este folosită pentru a sublinia că o sarcină sau o provocare este atât de simplă, încât nu necesită mult efort sau cine știe ce abilități deosebite pentru a fi îndeplinită.
Colac peste pupăză
Această expresie colac peste pupăză este similară cu „un rău nu vine niciodată singur” și este folosită pentru a sublinia o accentuare a unei situații nefericite sau a unui mare necaz, respectiv însoţirea unui rău de un alt rău, care agravează o situație. În popor, „pupăza” din expresie se referă la denumirea dată în anumite zone ale țării unui tip de pâine, o împletitură de cocă de dimensiunea unui cuib de pasăre, folosită la pomenirea morţilor, dar şi la ceremonialul unei nunți.
A tăia frunza la câini
Potrivit istoricilor, această expresie „a tăia frunză la câini” ar fi luat naștere cu câteva sute de ani în urmă, în rândul păstorilor în timpul transhumanței. Se spune că aceștia tăiau la propriu frunze pentru oile și caprele lor atunci când se aflau prin bălțile Dunării. Expresia înseamnă a pierde vremea, a nu face nimic și face referire la o persoană care nu are nici o ocupație serioasă și nici un scop precis ori face un lucru lipsit de sens.
A trece pe răboj
În Evul Mediu, răbojul era un instrument arhaic crestat la mijloc și era folosit pentru a ţine evidenţa evidenţa mărfurilor livrate şi a muncilor prestate. Acesta avea două părţi pe care îşi făceau însemnările, separat, cel care preda marfa şi cel care o recepţiona, cel care plătea munca şi cel care urma să fie plătit, cel care împruma şi cel care era împrumutat. La încheierea socotelilor, crestăturile de pe ambele părţi trebuiau să se potrivească perfect. În prezent, expresia a trece pe răboj este folosită atunci când cineva a făcut o poznă şi trebuie să plătească pentru ea.
Sursa foto: Shutterstock.com
