În anii 1990, un grup de oameni de știință a avut un vis și anume un nou tip de telescop care să împingă astronomia, astrofizica și tehnologia de imagistică spre sferele cele mai înalte.
Ceea ce a început ca o simplă schiță, a luat formă în deceniul următor, iar în 2003, Corporația LSST a fost înființată ca o organizație non-profit care să susțină proiectul.
Istoria celei mai mari camere foto din lume
În 2007, LSST a primit sprijin financiar crucial din partea lui Charles Simonyi și Bill Gates, sub forma a 20 de milioane și, respectiv, 10 milioane de dolari, pentru a fi folosiți pentru construcția ansamblului de oglinzi al telescopului.
În 2010, proiectul a primit finanțare federală de la Fundația Națională pentru Știință (NSF) și Departamentul de Energie (DOE), iar construcția telescopului a putut începe sub numele de Telescopul de Supraveghere Sinoptică Mare (LSST).
În 2015, s-a săpat terenul în Cerro Pachón, Chile, unde avea să fie construită imensa carcasă a telescopului pentru camera masivă.
În următorii ani, părți individuale ale întregului sistem de observație, inclusiv camera, au fost construite în diferite părți ale lumii. Totuși, construcția camerei a început cu adevărat în California.
Structura de montare a telescopului din oțel a fost asamblată în Spania, iar oglinda secundară a fost asamblată în New York.
În 2018, montura telescopului și ambele oglinzi au fost aduse în Chile. În decembrie 2019, Congresul Statelor Unite a confirmat un nou nume pentru telescop: Observatorul Vera C. Rubin, numit după pioniera americană în astronomie care a adus contribuții semnificative la astronomie și astrofizică.
Ce știe să facă, de fapt
Chiar dacă părți majore ale telescopului au fost asamblate împreună încă din 2018, a durat încă aproape șase ani până când ceea ce este, fără îndoială, aspectul cel mai important al sistemului, camera LSST de 3.200 de megapixeli, a fost finalizată. Acest lucru s-a întâmplat în data de 3 aprilie 2024.
Aceasta, pe scurt, este cea mai mare cameră digitală construită vreodată. Înainte de a fi instalată în observatorul masiv, camera cântărea incredibil de mult, și anume 3.000 de kilograme.
Este atât de mare datorită rezoluției masive pe care o poate captura. Senzorul este alcătuit din 21 de rânduri, fiecare conținând nouă senzori CCD care formează ansamblul.
Cipurile CCD de pe senzor sunt proiectate să fie atât de sensibile încât captarea luminii ambientale nu este posibilă, deoarece este prea saturată.
