O priveliște frumoasă pe una dintre cele mai „infernale” planete pe care le-am descoperit până acum. Astronomii au observat semne ale unui model neobișnuit, asemănător curcubeului, decorând suprafața lui WASP-76b, o exoplanetă de tip „Jupiter fierbinte” situată la aproximativ 637 de ani-lumină distanță.
Curcubeu pe o exoplanetă
Luminile circulare „glorioase”, dacă vor fi confirmate, ar fi primele de acest fel detectate în afara sistemului nostru solar. Ele iau forma unor inele concentrice de lumină colorată care se formează doar în anumite circumstanțe – și, deși ar putea părea asemănătoare curcubeului, sunt cauzate de un fenomen ușor diferit.
Curcubeele apar datorită refracției undelor de lumină vizibilă în timpul traversării picăturilor de apă mai dense și a aerului cu densitate mai mică. Luminile acestea, pe de altă parte, sunt rezultatul difracției, adică a luminii care trece printr-o deschidere îngustă, cum ar fi golurile dintre picăturile de apă din nori.
„Niciodată înainte nu am văzut aceste inele colorate, concentrice, pe un corp extraterestru”, a declarat astronomul de la Universitatea Warwick, Thomas Wilson, coautor al unui nou studiu publicat în Astronomy & Astrophysics.
„Așadar, această primă privire exoplanetară, dacă este confirmată în studiile viitoare, ar face din WASP-76b un corp cu adevărat unic și ne-ar oferi un instrument frumos pentru înțelegerea atmosferelor exoplanetelor îndepărtate și cât de locuibile ar putea fi”.
Planetă unică
Suprafața lui WASP-76b, descoperită în 2013, este departe de a fi doar soare și curcubeie. Suprafața gigantului de gaz este extrem de fierbinte și chiar și partea care este îndreptată departe de Soare poate atinge temperaturi arzătoare de 2.400 de grade Celsius.
Este atât de fierbinte, încât fier topit plouă din cer în fiecare zi. Lumea ciudată are și mai puțină masă decât Jupiter, dar este aproape dublul dimensiunii acestuia, deoarece orbitează steaua sa gazdă de douăsprezece ori mai aproape decât Mercur orbitează Soarele, cu radiații intense care efectiv o umflă ca floricelele de porumb.
Wilson și colegii săi au observat schimbările de lumină pe măsură ce exoplaneta trecea în fața stelei sale timp de trei ani. Au fost uimiți de cantitatea de lumină care emana din regiunea în care noaptea întâlnește ziua.
