NASA continuă să fascineze și să alimenteze imaginația publicului cu noi descoperiri făcute de roverul Mars Perseverance. Recent, agenția spațială a publicat o imagine capturată pe suprafața aridă a Planetei Roșii, în care se poate observa o rocă ce prezintă o asemănare izbitoare cu un chip uman. Fotografia a fost realizată în regiunea Neretva Vallis, un teritoriu care continuă să ofere o mulțime de informații valoroase despre Marte.
Imaginea a atras rapid atenția pasionaților de astronomie și a publicului larg, datorită caracteristicilor antropomorfice pe care le evocă. Deși la prima vedere poate părea doar o rocă obișnuită, unghiul și iluminarea au creat iluzia unui chip uman, cu ochi, nas și gură, care pare să privească înspre camera roverului. Acest tip de iluzie optică este cunoscut sub numele de pareidolie și este un fenomen psihologic destul de comun.
„Chipul uman de pe Marte”. (Foto: NASA)
Pareidolia: explicația științifică
Fenomenul de pareidolie este definit ca o iluzie sau interpretare greșită care implică o stimulare vagă și aleatorie, adesea vizuală, pe care creierul o interpretează ca fiind o formă cunoscută și semnificativă, de obicei o față umană. Cercetătorii consideră că acest fenomen are rădăcini adânci în modul în care creierul uman este configurat să recunoască fețele, un aspect crucial pentru supraviețuirea și interacțiunea socială a omului.
Acest tip de interpretare greșită nu este deloc rar în contextul explorărilor spațiale, unde condițiile de iluminare și peisajele extraterestre pot crea imagini care primesc o atenție virală pe internet. De-a lungul timpului, NASA a publicat diverse imagini de pe Marte și alte corpuri cerești, unde roci și alte formațiuni naturale au fost percepute de public ca având forme familiare. Aceste descoperiri, deși sunt doar coincidențe vizuale, joacă un rol important în creșterea interesului publicului pentru explorarea spațială.
Descoperirile de acest fel, precum „chipul uman” de pe Marte, nu doar că stârnesc curiozitatea și fascinația, dar oferă și oportunitatea de a discuta despre modul în care percepem lumea în jurul nostru și despre propriile noastre procese cognitive. Astfel, chiar și o simplă rocă de pe Marte devine un subiect de interes științific și cultural, demonstrând încă o dată că spațiul continuă să fie o sursă nesecată de mister și inspirație.
