Cine a fost zeița Hera și ce importanță avea în mitologia greacă. Legendă și curiozități

Mitologia greacă ascunde numeroase povești despre zei și zeițe, personaje complexe atotputernice, care au avut o contribuție esențială în lumea divinităților. Una dintre cele mai fascinante figuri dintre cei doisprezece zei care au trăit pe Muntele Olimp și care strălucesc în panteonul Greciei Antice a fost Hera, cunoscută drept regina zeilor greci și soția lui Zeus. În cele ce urmează îți propunem să pornim împreună într-o călătorie în această lume unică a mitologiei grecești în care îți vom spune cine a fost zeița olimpiană Hera și ce importanță are ea în cultură elenă.

Cine a fost zeița Hera

Născută printre primii zei ai Olimpului, Hera a fost un ideal de feminitate și de frumusețe pentru cei care au slăvit-o. Hera (n.n. – în greacă veche Ήρα, Hēra) era considerată în mitologia greacă zeița protectoare a căsătoriei, a familiei, căminului și a femeilor măritate care urmau să nască, precum și regina zeilor și a oamenilor. Mânioasă și orgolioasă, Hera era adeseori implicată în conflicte cu alte zeități, dar a rămas fidelă principalelor sale credințe: dragostea și familia.

În religia greacă antică, Hera era fiica titanilor Cronos și Rhea, sora și soția lui Zeus, dar și regina zeilor olimpieni. În traducere,  numele grecesc Hera înseamnă stăpâna şi o indică pe regina zeilor, fiica lui Cronos şi a Rheei, precum şi sora, şi soţia lui Zeus. Conform legendei grecești, ea instituise cele trei etape de manifestare ale principiului feminin: fecioară, primind numele de Hera Parthenia sau Hera Antheia, adică „cea care înflorește”, simbol al primăverii și al tinereții, femeie matură, denumită Nymphomene, care însemna „cea care își caută perechea” sau Theleia, adică „cea perfectă”, în ipostaza unei tinere soții și mame, asociată cu anotimpurile vara și toamna. În final, ea devenea Theria, care se traduce prin „Hera încoronată”, și reprezenta femeia care întruchipează feminitatea eternă, ciclul renașterii interioare.

Zeița Hera, soția geloasă și răzbunătoare a lui Zeus

Zeița Hera a fost păcălită de Zeus să-i fie soție și să domnească peste lumea zeilor olimpieni și peste lumea muritorilor. Și asta pentru că elenii nu țineau cont pe atunci de relațiile de rudenie și, mai mult decât atât, în imaginație, zeii se organizau după reguli care nu erau întocmai ca acelea de pe pământ. Comparativ cu Zeus, Hera era, însă, inferioară ca putere şi ca autoritate şi trebuia să i se supună necondiţionat soțului ei, asemenea celorlalţi zei din Olimp.

Hera avea statut de regină, dar nu la fel de multă putere ca Zeus. Uniunea ei cu zeul suprem al elenilor nu a fost o poveste de dragoste tocmai fericită din cauză că acesta i-a fost infidel în repetate rânduri, iar aventurile lui amoroase sunt cunoscute în mitologia grecească. Denumită de romani Iunona sau Iuno, Hera a fost venerată în toată lumea greacă și a jucat un rol esențial în literatura elenă, unde era înfățișată cel mai des ca soția geloasă, încăpățânată, ranchiunoasă și foarte violentă a lui Zeus, pusă în permanență să facă rău. De asemenea, pe seama caracterului său agresiv au fost puse certurile frecvente cu Zeus pe care, ajutată de Poseidon şi Atena, a plănuit să-l pună în lanţuri.

De altfel, se spune că Hera nu pregeta să se răzbune crunt pe iubitele soțului ei, potrivit enciclopediei Britannica. De asemenea, ea a „reușit” să-l înnebunească pe Hercule încât acesta și-a ucis soția și copiii, ceea ce a dus la cele 12 munci penitențiale ce i-au fost impuse lui Hercule.

Zeița Hera, tânăra matroană maiestuoasă și severă

Încă din cele mai vechi timpuri se credea că Hera era singura soție legitimă a lui Zeus. Ea a înlocuit-o foarte curând pe Dione, care a împărțit cu el vechiul său oracol de la Dodona, în Epir. Hera era venerată în primul rând pentru faptul că era soția lui Zeus și regină a cerului, iar pe de altă parte pentru că era zeița căsătoriei și a vieții femeilor.

Adevărata menire a zeiței Hera era să devină mamă și să aducă moștenitori Olimpului, motiv pentru care a fost aleasă de greci drept protectoarea familiei. În același timp, ea a devenit în mod firesc și protectoarea femeilor care urmau să nască. Ea i-a adus pe lume pe Ares, zeul războiului, pe Hebe, zeița tinereții și pe Illythia, care este cunoscută drept zeița moașă sau moașa divină la Árgos și Atena. La Árgos și Sámos, Hera era, însă, mai mult decât regina cerului și zeița căsătoriei.Ea era considerată protectoarea acestor orașe, ceea ce îi conferea o poziție corespunzătoare celei a Atenei Pallas în Atena, mai scrie Britannica.

Această concepție a rezultat din amploarea funcțiilor atribuite divinității protectoare a unui stat grec: o zeiță a orașului trebuia să fie șefă atât pe timp de pace, cât și în timp de război. Animalul sacru pentru zeița Hera era vaca, în timp ce pasărea ei sacră a fost mai întâi cucul, iar mai târziu păunul. Totodată, Hera era reprezentată ca o matroană maiestuoasă și severă, deși era tânără.

Ce spune legenda zeiței Hera

Potrivit lui Homer, Hera ar fi fost crescută de Oceanos şi de Tethys, iar mai târziu avea să devină soţia lui Zeus. Există mai multe versiuni ale legendei reginei zeilor din Olimp, iar unele dintre acestea amintesc, nu fără divergenţe, de modul în care cei doi fraţi au ajuns să se căsătorească.

Una dintre acestea spune că Hera l-ar fi sedus pe Zeus pe muntele Ida din Asia Mică (Iliada, 14). În schimb, o altă versiune a mitului spune că nunta ar fi avut loc în palatul pe care Zeus îl avea în Ocean și că ar fi fost una cu mare fast, la care au participat toți zeii olimpieni, care au oferit daruri. Însă, mai multe sunt însă povestirile care fac referire la nunta secretă a celor doi fraţi, care ar fi avut loc pe muntele Citeron din Beoţia sau Bœotia, un ținut din Grecia Antică. Mai târziu, scriitorii aveau să adauge că, împreună cu ceilalți frați ai ei, cu excepția lui Zeus, Hera a fost înghiţită de tatăl său Cronos pentru a le absorbi tuturor puterea și pentru a încerca să-i împiedice să-l răstoarne de la domnia peste Olimp. Din fericire, toți erau nemuritori, așa că au rămas în interiorul lui, așteptând șansa de a fi eliberați.

Între timp, Rhea, mama Herei, l-a păcălit pe Cronos să înghită o piatră în locul lui Zeus, fratele mai mic al Herei. Drept urmare, atunci când a venit momentul, Zeus a reușit să-l păcălească pe Cronos să-și scuipe copiii, care, în acest fel, au ieşit la lumină, fiind eliberați în lume. Este de înțeles că Hera și frații ei au fost destul de furioși, așa că, sub conducerea lui Zeus, l-au alungat pe Cronos și au preluat controlul asupra lumii, scrie The Collector.

De ce l-a gonit Hera pe Hefaistos din Olimp

În mitologia greacă, potrivit lui Homer, Zeus și Hera i-au avut pe Ares, Hebe și Hefaistos, acesta din urmă zeul focului, al metalului și al fierarilor. Tradiţiile ulterioare susţin că acesta nu avea tată, fiind fiul partenogen al Herei. Potrivit legendei, Hefaistos s-a născut șchiop și pentru că era şi foarte urât, mama sa îl dispreţuia pentru că știa că un astfel de prunc nu ar fi putut să îi aducă mulțumire lui Zeus. Drept urmare, Hera l-a gonit de pe Muntele Olimp din cauza deformațiilor sale, însă, într-o altă relatare, se precizează faptul că Hefaistos ar fi fost aruncat de pe Olimp chiar de către Zeus pe motiv că, în acest fel, ar fi protejat-o pe Hera în fața avansurilor sale.

Dar, pentru că era nemuritor, Hefaistos a supraviețuit și a fost găsit de zeița mării Eurynome, una dintre cele trei fiice ale lui Okeanos și a nereidei Tethys. Zeitățile l-au primit binevoitoare şi l-au ţinut lângă ele vreme de nouă ani. În tot acest timp, nesocotitul prunc a locuit într-o peşteră situată pe fundul Oceanului, unde fabrica și perfecționa unelte și făurea bijuterii pentru nimfe, care erau singurii lui prieteni. În ciuda faptului că știa că nu este dorit pe Olimp, Hefaistos s-a întors acolo adus de Dionysos, devenind, astfel, unul dintre puținii zei care s-au întors din exil.

Relația dintre Hera și Hefaistos nu s-a îmbunătățit niciodată, iar fiul a căutat prin orice mijloace să se răzbune pe părinții săi pentru faptul că l-au aruncat de pe Olimp. Astfel, el a capturat-o pe Hera și a ținut-o captivă și i-a redat libertatea cu prețul unei căsătorii în Olimp. Hefaistos dorea mai presus de orice mâna Afroditei, cu toate că zeii se întrebau cum de este posibil ca slutul să se însoare tocmai cu zeița frumuseții.

Foto: Shutterstock.com