Protestele fermierilor de la începutul acestui an, un fenomen care va influența rezultatul alegerilor europene din iunie, au avut două cauze majore: sărăcia din țările est-europene și sărăcirea fermierilor din țările vest-europene prin regulamente draconice de mediu. Sărăcia din Est a fost agravată de eliminarea taxelor pentru exporturile de produse agricole din Ucraina, în special cereale. Exceptarea de la taxe are doua motivații, în viziunea Comisiei Europene: blocarea culoarelor de transport din Marea Neagra de către Federația Rusa, astfel încât Ucraina să nu mai poată trimite cereale pe piețele ei tradiționale, în țările din așa-zisul Sud Global; eliminarea taxelor este o măsură menită să ajute economia ucraineană să facă față efortului de război.
Numai că cerealele exportate de Ucraina și ajunse în țările din estul UE nu și-au continuat mai departe drumul către piețele tradiționale, ci au rămas în aceste state sărace ale UE, unde au distorsionat piața. Au rămas aici și șoferii de camion ucraineni care au distorsionat și ei piața și au dus la proteste ale transportatorilor europeni.
Țările vecine Ucrainei, cele mai afectate, s-au coalizat într-o anumită măsură pentru a cere Comisiei de la Bruxelles să revină la taxarea produselor agricole ucrainene, însă rezultatele nu au fost cele dorite de est-europeni. Comisia ține cu dinții de eliminarea taxelor pentru agricultura ucraineană, argumentând că este ajutorul pe care UE trebuie să-l ofere Kievului în războiul cu Rusia.
Un studiu publicat în urmă cu un an de Oakland Instutitute din SUA (un think tank de stânga) sugera deja o explicație pentru înverșunarea de la Bruxelles. La începutul acestei luni, președintele Poloniei (țară care, sub fosta guvernare conservatoare, dar și sub guvernarea liberalului Donald Tusk a luptat cel mai mult împotriva eliminării taxelor pentru cerealele ucrainene) a spus cât se poate de limpede care este motivația Comisiei Europene.
”Aș dori să atrag atenția asupra agriculturii la scară industrială, care nu este condusă de ucraineni, ci de mari companii din Europa de Vest și din SUA. Dacă ne uităm acum la proprietarii terenurilor agricole, ei nu sunt companii ucrainene. Este o situație paradoxală și nu este de mirare că fermierii se apără, pentru că au investit mult în fermele lor din Polonia, iar produsele agricole ieftine care vin din Ucraina le produc pagube dramatice”, a spus președintele polonez Andrzej Duda, la postul public de radio din Lituania. Duda este susținut de Partidul Lege si Justiție din Polonia (acum în opoziție), cu cea mai profundă orientare pro-americană și anti-rusa din Europa Centrală și de Vest. Prin urmare, este puțin probabil ca Duda să fi făcut declarația de mai sus, dacă nu ar fi avut dovezi clare că marile companii vestice controlează agricultura ucraineană și sunt interesate de eliminarea taxelor pentru exportul in UE.
La reuniunea din 2022 a Forumului Economic Mondial de la Davos, președintele Volodimir Zlenski venea cu următoarea propunere pentru viitorul tarii sale: ”Venim cu un model special – cu o semnificație istorică – pentru reconstrucție. Fiecare țară partenera sau oraș partener sau companie parteneră vor avea ocazia – o ocazie istoric – să obțina patronajul asupra unei regiuni din Ucraina, a unui oraș, a unei comunități sau sector economic. Marea Britanie, Danemarca, UE și alți actori internaționali de frunte au ales deja câte o direcție specifică pentru patronajul lor în reconstrucția Ucrainei”.
În toamna anului 2022, într-un exercițiu de PR plănuit de o mare companie din domeniu, Zelenski vorbea la deschiderea unei ședințe a bursei de pe Wall Street. ”Doamnelor și domnilor, libertatea se manifestă în multe moduri, iar cel mai importat este posibilitatea de a lucra în beneficiul tău, pentru copiii tăi și pentru țara ta. Ucraina este povestea victoriei ce va urma și o ocazie pentru ca voi să investiți acum în proiecte de sute de miliarde de dolari, pentru a vă putea bucura de victorie împreună cu noi. Va fi victoria voastră și un nou succes pentru companiile voastre”, a spus Zelenski.
Înaintea Forumului de la Davos din 2023, președintele Zelenski s-a întâlnit cu conducerea fondului de investiții BlackRock, cel mai mare din lume. ”Am vorbit cu șeful celei mai mare fond de investiții din lume, Black Rock, și am fost asigurat din nou că marile companii din lumea dezvoltată sunt gata să investească în refacerea Ucrainei”, a spus Zelenski, citat de presa ucraineană. ”Specialiștii companiei ajută deja la structurarea Fondului de Recuperare pentru Ucraina”, spunea Zeenski. ”Este un moment istoric pentru ca nu am mai avut investitii atat de mari in Ucraina. Suntem mandri ca putem initia un asemenea process. Vom oferi proiecte interesante în energie, Securitate agricultură, logistică, infrastructură, medicină, IT și multe alte domenii”.
Iar, în septembrie 2024, președintele Joe Biden a numit un Reprezentant Special pentru Reconstrucția Ucrainei, în persoana lui Penny Sue Pritzker, fost secretar al Comerțului în administrația Obama, membră a familiei de miliardari Pritzker, care controlează economic și politic statul Illionos – fratele său este guvernatorul statului.
Spionajul rus (SVR) a făcut public, în februarie 2024, un raport care arăta că grupul G7 plănuiește numirea unui reprezentant special rezident în Ucraina, cu prerogative de ”guvernator”. Poate fi o dezinformare a Kremlinului. Dar, deși nu are reședința la Kiev, crearea postului de Reprezentant pentru reconstrucția Ucrainei și numirea lui Pritzker sunt semnale clare ca SUA își marchează teritoriul economic și interesele în Ucraina.
Revenind la disputa privind exporturile agricole ucrainene, toate cele de mai sus pot sugera că zelul cu care președintele Zelenski susține eliminarea taxelor UE este alimentat și de interesul marilor companii din SUA și vestul Europei de a obține repede cât mai mult profit, adică o părticică din ”victoria” economica promisă de Zelenski pe Wall Street.
Blocada impusă de Rusia porturilor ucrainene (pentru a nu mai vorbi despre potențiala ocupare a întregului litoral ucrainean) nu a complicat, ba chiar a ușurat obiectivul acestor mari companii vestice și al oligarhilor ucraineni (îndatorați Vestului) de a obține profit: în locul exportului în țări din Sudul Global, cu o situație economică mai precară, cu posibile probleme la plata a produselor și aflate la mare distanță, marii producători din Ucraina exportă fără taxe în țările vecine, le inundă piața, au garanția că vor primi banii, transportul este rapid și asigurarea lui este ieftină comparativ cu varianta oceanică.
Când Polonia, Ungaria, România sau Slovacia se coalizează pentru a lupta la Bruxelles pentru reintroducerea taxelor pentru exporturile ucrainene sau pentru limitarea lor, este o luptă nu doar cu birocrații europeni, ci cu lobbyul și conexiunile politice la vârf ale unor mari companii din SUA, Marea Britanie (ba chiar și Polonia), cu mari fonduri de pensii din Olanda, Danemarca, Germania, care au investit pentru ”victoria Ucrainei și profitul lor”.Eset acelasi obby care a luptat (în perioada regimurilor Viktor Ianukovici și Petro Poroșenko) pentru eliminarea moratoriilor pentru vânzarea către companii străine terenurilor agricole cu cel mai mult cernoziom din lume.
Situația fermierilor europeni, dar chiar și procesul de aderare a Ucrainei la UE (un obiectiv realist în comparație cu aderarea la NATO) vor fi grav complicate de cartelul agricol care ia naștere în Ucraina, după cum a sugerat Politico.eu. Interesul cartelului occidental cu paravan ucrainean nu este de a impune în Ucraina regulile Politicii Agricole Comune din UE, care ar limita producția și ar introduce reguli stricte de protecția mediului care limitează profitul. Prin urmare, va veni un moment în care ”patronajul” vestic asupra agriculturii ucrainene despre care vorbea cu satisfacție Volodimir Zelenski va însemna un lobby puternic împotriva aderării la UE a țării sale, sau măcar un lobby pentru moratorii privind agricultura, până la o aderare completă care ar face ca fondurile PAC (nu mai puțin de o treime din bugetul pe șapte ani al UE în acest moment) să ia in mare parte calea Ucrainei și a buzunarelor marilor companii ”patroane”. În asemenea condiții, țări care sunt acum beneficiari neți ale fondurilor PAC, inclusiv Polonia sau Romania, să devină contributori neți, fermele lor urmând să suporte costul aderării Ucrainei si pofiturile ”patronajului” instituit pentru reconstructia Ucrainei.
Amintitul studiu al Institutului Oakland arată că cei mai importanți proprietari de terenuri agricole sunt câțiva oligarhi ucraineni, alături de o serie de companii străine – cele mai multe europene și americane, dar și saudite. Nouă din primele zece astfel de companii sunt înregistrate în paradisuri fiscale – în Cipru și Luxemburg – și sunt controlate de oligarhi ucraineni și companii vestice, printr-o încrengătura de alte firme. Cel mai mare deținător de terenuri (peste 500.000 de hectare) este Kernel Holding S.A., înregistrată în Luxemburg, unde acționar principal este oligarhul Andrii Verevski. Dețin acțiuni și companii înregistrate în SUA, Olanda, Polonia, Marea Britanie, Norvegia.
Urmează UkrLandFarming (400.000 de hectare), înregistrată în Cipru, unde acționarul principal este Oleg Bahmatiuk, implicat în scandaluri privind două bănci insolvente și dat în judecata pentru sifonarea a peste un miliard de dolari din compania UkrLandFarming. Aceasta deține cele mai mari ferme de pui din Europa si două dintre cele mai mari facilități de stocare a cerealelor. În ultimii ani, această companie a arendat terenuri pentru TNA Corporate Solutions, o companie din SUA, acolo unde Bahmatiuk a fost dat in judecată. Oligarhii de mai sus și companiile lor au primit de-a lungul anilor credite de zeci sute de milioane de dolari de la bănci, agenții de import-export. Au primit investiții de la fonduri de pensii din state occidentale – în special SUA, Olanda, Germania, Danemarca: fondul de pensii al General Electric, al Lockheed Martin (se observă cum producătorii de arme obțin profit de pe urma războiului din Ucraina și investesc pe de altă parte în terenurile fertile din această țară), dar și Harvard University (proprietar important de păduri în România). Se adaugă apoi fondurile oferite de statul ucrainean, care provin însă tot din împrumuturi uriașe oferite de FMI, BERD sau Banca Mondială.
The post Cine mai ”patronează” importurile netaxate din Ucraina appeared first on Cotidianul RO.
