Cristina Șișcanu a făcut mărturisiri extrem de emoționante, după ce tatăl ei s-a stins din viață, chiar pe 8 martie. Ea a povestit cu lacrimi în ochi cât de greu îi e să facă față pierderii și să se adapteze noii situații. Mereu vrea să-și ocupe mintea cu ceva sau să lucreze, altfel simte că nu face față durerii.
Cristina Șișcanu, în lacrimi după moartea tatălui
„Tata a fost un om extraordinar de bun. Fără subiectivism. Așa a fost! Era un om iubit de toată lumea, un om cu umor. Pierderea lui e greu de dus… Dacă nu-mi ocup mintea cu lucruri de făcut, nu pot să fac față durerii. Când rămân singură cu mine, cum sunt acum în mașină, durerea e mare. (…) Fizic nu mai e și e foarte greu, încerc să mă țin tare. Dorul e cumplit și e foarte greu să mă adaptez”, a susținut vedeta.
Cristina Șișcanu, amintiri despre tatăl ei
Ea a povestit apoi cât de mult seamănă cu tatăl ei și cât s-a chinuit acesta în ultima vreme, mai ales din cauza problemelor cu inima: „Eu semăn cu el fizic, de la el am moștenit sensibilitatea. Era un om foarte sensibil. (…) A fost foarte greu acum un an când m-a sunat mama să-mi spună că tata nu mai respiră și nu poate fi dus la spital. S-a întâmplat atunci un miracol, când o doamnă doctoriță a zis că-și asumă riscul să-l ducă la spital. Calitatea vieții lui s-a deteriorat foarte tare. A fost mai bine decât ne-au spus doctorii că va fi. Avea probleme cu inima și multe altele, dar cea mai gravă era cea cu inima și pentru problema lui nu putea fi tratat”.
