Scena de drag din România a luat avânt din 2018 încoace și noi show-uri au apărut în localurile din București. Am vorbit cu trei regine despre ce înseamnă arta dragului pentru ele, cum s-au apucat de asta, ce provocări întâmpină și cine sunt când nu dansează pe scenă.
Mic dicționar de termeni pe care i-am folosit în articol:
Normele de gen sunt idei despre cum trebuie să fie și să se comporte femeile și bărbații. De exemplu: percepția socială a profesiilor pe care femeile ar trebui cu precădere să le ocupe (învățătoare sau asistente) sau ideea că bărbatul e capul familiei.
Identitatea de gen se referă la percepția unei persoane asupra genului ei. Acesta poate fi masculin, feminin sau nonbinar (adică nu este nici exclusiv feminin, nici masculin, ci o combinație între acestea, cât și total în afara lor).
Cuvintele cu terminație x reprezintă o formă neutră de gen care oferă posibilitatea ca limbajul să devină mai incluziv pentru persoanele din spectrul nonbinar care se identifică în afara genului masculin sau feminin. Practic, este vorba despre terminațiile unor substantive, pronume sau adjective. Cum ar fi „artistx” sau „participantx”.
Brunch – provine din contopirea cuvintelor „breakfast” (mic-dejun) și „lunch” (prânz), reprezentând masă mai consistentă între cele două mese principale.
Coming out e procesul prin care persoanele LGBT împărtășesc deschis cu ceilalți orientarea sexuală sau identitatea de gen. A fi „outed” înseamnă a împărtăși orientarea sexuală sau identitatea de gen a cuiva fără acordul acelei persoane. De multe ori, acest lucru e rău intenționat, cu scopul de a expune acea persoană.
*Am folosit un pseudonim pentru numele real al lui Aphrodite pentru a-i proteja identitatea și intimitatea. Numele celorlalte personaje sunt reale. De asemenea, identitatea de gen alternează în funcție de preferința personajelor: feminin când sunt în drag și masculin, în afara dragului.
E o duminică însorită și curtea din Vasile Lascăr, nr. 38, din București, freamătă de adolescenți și gen z în toată splendoarea lor: fete și băieți cu codițe de tuș negru, cu șuvițe și ruj verde, cu jumătate de păr brunet, jumătate galben și ocazional, câte un cerceluș în nas. Geci de piele, dantelă neagră, păr creț.
Pentru 23 de grade Celsius la amiază, soarele e fierbinte și mesele din curte găzduiesc grupuri de câte 3-4 tineri care fumează și vorbesc în liniște, alții cu entuziasm, sub muzica din boxe.
După rândurile de mese, o pereche de scări se unește din stânga și dreapta urcând către interiorul localului Heavy Yard. Din barul propriu-zis, un spațiu îngust, clienții ies cu pahare de cafea cu gheață, Aperol spritz și Mojito și se așază la mesele din cele două camere. Un fotoliu vintage cu tapițerie galbenă și o mașină de cusut Casnica decorează prima cameră de la intrare, cu cărămizile la vedere.
Gazdele Aphrodite și Nefertiddy anunță la microfon cele două invitate ale unei noi ediții de drag show, „A Brunch in Heaven”: Yvie și Rina Fruitstar. Programul constă în câte un lipsync de la toate patru, adică un moment playback și coregrafie pe o melodie la alegere.
De la stânga la dreapta: Aphrodite, Nefertiddy și Yvie performând la A Brunch in Heaven.
Yvie sparge gheața și începe dansul cu mișcări unduitoare. Peruca are un păr bogat și lung, peste fund, care îi însoțește fiecare piruetă. Are ochii mari, verzi-albăstrui și fiecare zâmbet îi dezvelește gropițele din obraji. Poartă un top negru și deasupra o jachetă de piele, doar cu mâneci. Ținuta e completată de o fustă scurtă neagră, dresuri tip plasă și cizme lungi cu toc, albe.
Yvie performând la A Brunch in Heaven. Foto: Benedetta Pomoni.
În pași de dans se plimbă dintr-o cameră într-alta. Dintr-o singură mișcare, îndoaie calculat piciorul stâng și se lasă brusc pe podea. După câteva unduiri, dintr-o săritură în aer aterizează în șpagat și parchetul îi răspunde cu sunet și vibrație. Cu ochii mari de uimire, oamenii aplaudă și chiuie frenetic, acoperind muzica.
Continuă cu mișcări flexibile până la finalul melodiei, când momentul se încheie cu spectatorii care-i întind lui Yvie bancnote de 10 lei și-i trimit bezele. E rândul Rinei, cealaltă invitată, să intre în scenă. Are o perucă portocalie și poartă o ținută inspirată de piesa iconică a Christinei Aguilera, „Dirrty”.
Rina, la A Brunch in Heaven. Foto: Benedetta Pomoni.
Aphro, Nef, Yvie și Rina sunt câteva dintre cele peste 50 drag queens care performează în București.
Dacă n-ai văzut un show de drag până acum, poate ai auzit despre băieți și bărbați care se machiază strident, poartă rochii colorate, pantofi cu toc și peruci, exagerând imaginea feminității. Dar dacă le întrebi pe reginele care performează, pentru multe dintre ele, dragul e o artă și un act politic.
Aphrodite a început să facă drag în 2022. Când iese din drag, devine Sami, student în anul III la Arhitectură și pasionat de design interior.
Foto: Benedetta Pomoni
De la 6 ani, Sami obișnuia să deseneze portrete, fețe de hârtie pe care le machia cu produsele mamei. Își înfășura corpul cu un cearșaf drept rochie și obișnuia să meargă pe vârfurile picioarelor. „Uite, mami, sunt fetiță!”, îi arăta mamei, spre iritarea acesteia.
La 12-13 ani a început să-și pună întrebări despre orientarea lui sexuală și cine e ca persoană. În aceeași perioadă a descoperit întâmplător pe YouTube videoclipuri cu băieți și bărbați care se machiau.
„A avut sens”, își amintește Sami, în vârstă de 22 de ani. Are bucle moi, prinse într-o clamă la spate, ochi căprui curioși și zâmbet larg. „Nu mi-am pus niciodată întrebări despre ce e asta? La ce mă uit? Ce fac bărbații ăștia? Înțelegeam că are sens tot ce simțeam când eram mic, când îmi făceam rochii din cearșaf”.
În clasa a XI-a, Sami a început o mică colecție de machiaje pe care o folosea fără știrea părinților. Era conștient de lipsa lor de deschidere vizavi de lucruri pe care nu le înțelegeau. Dar urmărea tutoriale de make-up pe net și le încerca atunci când ai lui erau la muncă.
Primele machiaje erau câteva produse de bază, dintr-un pachet cadou, trimis de o prietenă din online: rujuri, o paletă de farduri de pleoape de la Revolution, creioane pentru sprâncene.
Le-a întins pe toate în baie când era singur.
„Îmi amintesc foarte bine primele machiaje, pentru că îmi amintesc mai mult suferința prin care am trecut când le-am aruncat, că începea mama să-mi umble în dulap. Mă uitam la ele cum pică una câte una în ghenă”.
RuPauls Drag Race All Star: competiția supremă de drag
La scurt timp, tot prin școala generală, Sami a descoperit o emisiune din SUA în care bărbați machiați, îmbrăcați în rochii strălucitoare și pe tocuri concurau pentru titlul de următorul superstar al Americii.
Ce descoperise Sami era RuPauls Drag Race All Star. Ajunsă astăzi la sezonul 16, povestea a început în 2009, când a fost lansat primul sezon.
RuPaul Charles e una dintre cele mai cunoscute drag queens. A devenit celebră în anii ’90 după lansarea piesei „Supermodel (You Better Work)”, următorii 10 ani petrecându-i în umbră. În 2009 a ieșit din nou în public, cu acest reality show cu drag queens ce concurează între ele. Emisiunea a câștigat Premiul Emmy pentru cel mai bun reality show de tip concurs în 2019, 2020, 2021 și 2023.
Drag: din Grecia Antică, în Harlemul anilor 1860
Dincolo de prezența flamboaiantă, dragul reflectă fluiditatea genului. Spectacolele aduc în discuție un subiect controversat și boicotat vizavi de normele de gen. Zdruncină modelul tradițional de feminin și masculin. Că fetele se machiază, iar băieții, nu. Că fetele poartă roz, băieții, albastru. Că femeilor li se potrivesc mai bine roluri de educatoare și asistente, iar bărbaților, de mecanici, ingineri sau doctori. Că scopul femeilor pe lume e mai degrabă reproducător, pe când al bărbaților e de a se cățăra cu nesaț pe scara profesională.
Chiar dacă mesajul e prezent în discursul social al zilelor noastre, dragul a fost printre noi încă din Grecia Antică, atunci când bărbații jucau roluri de femeie pentru că acestea nu aveau voie să performeze, până la momentele de „travesti” din televiziune. Ne amintim cu toții de serialul Tanti Florica din 2012, personaj feminin impersonat de Florin Călinescu sau de parodiile lui Mihai Bendeac în diferite emisiuni.
Prima drag queen, un fost sclav de culoare
Harlemul New Yorkului din 1860 e văzut ca piatra de temelie a dragului. Acolo, membrii de culoare și persoane trans din comunitatea queer performau cu vitalitate într-un mediu sigur și creativ. Însăși prima drag a fost o persoană de culoare.
În 2005, scriitorul și istoricul Channing Joseph a dat peste un articol din 1888 publicat în The Washington Post, care anunța arestarea unui bărbat cu acuzația că ar fi „un personaj suspicios”. Bărbatul era ceea ce unii istorici consideră astăzi una dintre primele drag queens.
William Dorsey Swann, fost sclav de culoare, găzduia oaspeți – majoritatea foști sclavi și ei, pentru seri de drag în propria casă din Washington. Povestea, ieșită la iveală datorită lui Joseph, relatează descinderea de la reședința lui Swann și stupoarea polițiștilor de a fi întâmpinați de un bărbat de culoare într-o rochie crem, de satin.
Seratele lui Swann și arestările ulterioare sunt considerate printre primele acte de rezistență înregistrate în mișcarea de eliberare queer în plină dezvoltare din America, în care dragul a jucat un rol esențial de mai bine de 100 de ani.
Rolul părinților în procesul de coming out al copiilor
În clasa a XII-a, Sami a început să facă pregătire în oraș pentru admiterea la Facultatea de Arhitectură.
„Arhitectura a fost un domeniu nou, pentru că eu desenam portrete, nu case, dar s-a pliat bine. Cu cât am experimentat mai mult în facultate, am înțeles și de ce vreau să rămân. Arhitectura nu înseamnă doar locuințe, pot să fac și design interior, de produs. Într-un final, tot la origini mă întorc, la plăcerea de a concepe”. Sami râde cu poftă cu gândul la covorul roz pufos, stereotip din suita prejudecăților că designul interior e un domeniu destul de gay.
Cu prilejul orelor de pregătire în oraș, își vizita pe furiș și un bun prieten alături de care obișnuia să experimenteze cu machiajul. Într-una din dăți, când se pregăteau să iasă în oraș, a primit un telefon de la mama sa, care i-a dat de înțeles că știe că nu e unde i-a spus el. „În drum spre casă plângeam și îmi ziceam că nu mai pot să trăiesc așa, că măcar pe ea aș vrea s-o am de partea mea și să știe că nu sunt ceea ce spera ea să fiu”.
Au trecut trei ani de la acea primă discuție, dar Sami și mama lui încă nu vorbesc deschis despre asta. „Au mai fost anumite episoade în care îi povesteam despre un băiat și cât de fericit mă face”, spune Sami. „Și se bucura că poate să-mi fie și bine”.
Psihoterapeuta de familie Cristina Petrescu Ghenea le amintește părinților că ei sunt cei care dețin puterea în relație cu copiii lor. Și că alături de această putere vine și responsabilitatea. „Problema nu este de ce simțim și ce gândim”, punctează Cristina, „problema este de cum ne comportăm. Ar fi bine să nu ne comportăm în orice fel, cu atât mai puțin față de copiii noștri, față de care ne-am asumat responsabilitatea că i-am adus pe lume și trebuie să-i iubim și să-i îngrijim”.
Pentru părinți, astfel de vești se pot simți ca un ciocan în moalele capului. Le provoacă valori și credințe adânc înrădăcinate și, de multe ori, în încercarea de a-i proteja, ajung să-și îndepărteze copiii.
„Frica are foarte multă legătură cu homofobia și transfobia”, spune Cristina. „Și cu faptul că majoritatea părinților au crescut în acest mediu homofob și transfob”.
Dar Sami nu-și învinovățește mama, tocmai pentru că înțelege că e un proces și pentru ea. Atât timp cât ea e deschisă să înțeleagă mai mult, el e acolo s-o ghideze.
„În continuare speră că o să-mi treacă această perioadă”, spune Sami, „că este doar o fază. În percepțiile ei, mi-ar fi mai bine într-o relație cu o fată, că așa este societatea în micul oraș de unde provin. Dar i-am explicat că bine aș fi dacă nu m-aș minți pe mine în viața asta. Și că aș fi mult mai fericit, exclus sau nu de societate, știind că sunt sincer cu mine și că trăiesc viața pe care am vrut s-o trăiesc, nu cea trăită din frică”.
Faza de negare prin care părinții pot trece, spune Cristina, vine și din sentimentul de pierdere pe care aceștia îl trăiesc. Majoritatea își imaginează involuntar viața copiilor, o liniaritate organică – de la job la căsătorie, la nepoți. Iar când visul se spulberă, intervine pierderea. Iar prima fază a procesului de pierdere e negarea.
De aceea părinții au, la rândul lor, nevoie de compasiune și înțelegere, căci de multe ori nu dispun de resursele emoționale sau de cunoștințele necesare ca să navigheze acest proces.
Și părinții au dreptul să își exprime durerea și au nevoie chiar s-o proceseze, dar nu cu copiii lor. Aceea nu este relația în care tu îți procesezi ceva. Aceea este o relație în care tu ești persoana cu mai multă putere și tu ești persoana care dă.
Cristina Ghenea, psihoterapeut:
Astfel, terapeuta îi sfătuiește pe părinți să apeleze la persoane apropiate, de încredere, la consiliere psihologică, dacă își permit sau să vorbească chiar cu duhovnicul, dacă sunt credincioși și preotul e deschis la astfel de conversații. De menționat e acordul copilului de a împărtăși cu ceilalți acest detaliu.
Primele show-uri drag din România
Odată ajuns în București, Sami a avut mai multă libertate să experimenteze. A cheltuit banii economisiți din alocație și ce-i mai trimiteau părinți pe machiaje și câteva peruci. Dacă înainte trebuia să recurgă chiar și la vopsea de Halloween pentru machiajul pleoapelor, atunci doar propria imaginația îl mai limita.
Primul eveniment public la care a participat, în 2022, a fost un succes, cu toate stângăciile și mersul instabil pe tocuri. Nici cizmele negre de lac, deasupra genunchiului, cu tocuri de 12 centimetri nu sunt cel mai ușor de îmblânzit.
Orice alte evenimente publice se dizolvaseră odată cu pandemia, iar show-ul din acea seară era văzut și ca o redeschidere a Q-ului, un club LGBT-friendly din București.
Acolo, Aphrodite a strălucit pentru prima dată în fața publicului. Sami și-a ales numele din drag ca o metaforă – „Venus as a Boy” de la Björk fiind una dintre melodiile preferate ale mamei sale în adolescență, așa că Sami a transformat asta în „Aphrodite as a boy”, rămânând la Aphrodite.
Pentru numerele de lip sync, a ales melodiile „Mirrors” de la Natalia Kills și „Streets” de la Doja Cat. Avea emoții, însă grupul de prieteni l-au susținut din primul rând. Dincolo de datoria de a fi acolo pentru comunitatea care o știa deja pe Aphrodite de pe net, faptul că urca pentru prima dată de scenă era și o împlinire a muncii depuse până atunci.
Sami spune despre Aphrodite că este o extensie a lui. „Când mă pun în drag, mă simt complet și fericit și că totul are sens”. Când era copil vedea fete în rochii, cu părul lung și era imaginea pe care își dorea s-o vadă și el în oglindă. Iar acum o vede. Și e fericit.
Sami și Aphrodite se învață reciproc. „Aphrodite a apărut din munca lui Sami, deci tot ce pot să fac eu, poate să facă și ea”.
Până ca Aphrodite să strălucească pe scenă, Sami trebuie să coafeze o perucă. Ca Aphrodite să fie admirată, Sami se machiază trei ore în fața oglinzii. Își modelează coapsele cu bureți speciali, care le oferă mai multă voluptate („hip pads”), apoi le netezește și cu câte patru perechi de dresuri. Se încorsetează pentru o talie suplă. Încalță tocuri de peste 10 centimetri.
Iar ca Sami să poată intra cu curaj într-o cameră cu necunoscuți, a trebuit să existe Aphrodite. L-a ajutat să nu-i mai fie frică să meargă cu autobuzul. I-a domolit emoțiile cât așteaptă Boltul în fața blocului, cu riscul ca șoferul să plece din nou după ce o vede.
Show-urile drag din București
Cultura dragului a fost prezentă în România de la începutul anilor 2010, cu competiția Miss Travesty, un concurs românesc de frumusețe. Evenimentele au început să ia avânt de prin 2018-2019, povestește Sami, când reginele din „generația nouă”, au început să apară la diferite petreceri și să aibă un nou discurs despre standarde și valori. Discurs ușor îndepărtat de cel al reginelor din generația mai veche, a performerilor travesti explică Sami.
Aceștia se regăsesc în alte valori și stiluri de a performa și a se prezenta. Și chiar dacă cele două generații nu au o legătură strânsă, Sami crede că trebuie să există respect pentru ambele, deoarece amândouă au contribuit la această artă și libertatea ei.
Odată cu diversificarea evenimentelor drag și apariția show-urilor moderate în 2022, precum A Brunch in Heaven sau Queens Night Out, s-a extins și comunitatea.
Una dintre ramurile evenimentelor drag o reprezintă balurile. Cel mai vizibil din București și din țară e Lil Paris Is Burning. Numele e inspirat din documentarul „Paris is Burning”, o cronică a scenei dragului newyorkez din 1980, cu focus pe vitalitatea balurilor.
Prima ediția a balului s-a întâmplat în 2019 și e organizat de Sens Pozitiv, o asociație ce sprijină persoanele care trăiesc cu HIV și a celor din medii vulnerabile care riscă infectarea.
În echipa de organizare a balului e directoarea executivă a asociației, Alina Dumitriu, artista Paula Dunker și DJ-ul și profesorul universitar, Eugen Rădescu – fețe familiare dacă mai ieși la dans prin Apollo, locația ce găzduiește balul. Fiecare ediție are un juriu eclectic: de la alte drag queens recunoscute, la dansatoare cu renume. La una dintre ediții a participat chiar actrița Ilinca Manolache, iar evenimentul a atras parteneri precum compania de cosmetice NYX sau IKEA.
Probele variază de la dans, la lip sync – playback și coregrafie, la cea de machiaj – „face”, și „runaway” – defilarea pe podium. La final câștigătorii sunt premiați cu diferite pachete, produse sau vouchere.
„Aphrodite a apărut din munca lui Sami, deci tot ce pot să fac eu, poate să facă și ea”.
Pentru Sami, pregătirea unui show începe și cu câteva săptămâni înainte. De la alegerea melodiei și pregătit coregrafia, până la conceptul ținutei. Pentru a întreține imaginea lui Aphrodite, cheltuielile fluctuează: modelul de perucă pe care îl folosește e în jur de 250 de lei, pantofii cu toc, între 150 și 200, iar outfitul, până la 1.000 de lei, dacă colaborează cu un designer. (Printre preferați e House of Creative Rebellion, un artist care a îmbrăcat-o și pe Inna.)
Nu știe să coasă, de coafat, a învățat din necesitate, dar a ajuns o pasiune, iar cumpărăturile le face de obicei în Obor, care i-a ajuns a doua casă.
În ziua evenimentului nu are un ritual de pregătire special. Cel puțin, nu e cu nimic diferit față de orice altă fată care se așază în fața oglinzii să se machieze; poate doar că are nevoie de mai multă pudră.
Mama lui Sami nu știe că face drag. Ce nu mai știe mama lui Sami e și că ea a inspirat-o pe Aphrodite. La fel cum au făcut-o bunica, nașa, verișoarele și alte femei în preajma cărora Sami a crescut.
Până la urmă, de la cine am învățat să fiu femeie, dacă nu de la femeile din viața mea?
Aphrodite, drag queen:
Sami povestește că a crescut lângă o mamă al cărei țel principal a fost acela de a fi mamă. „Și chestia asta s-a imprimat și asupra mea, și asupra dragului meu”. Aphrodite e o odă adusă mamei sale; reflexul natural al lui Sami e să-i ia în brațe pe cei care vin la evenimente, iar pe cei apropiați îi pupă pe frunte, cum obișnuiește și mama sa cu el.
Latura maternă e o extensie a celei feminine, pe care a simțit-o mereu. „Am știut că este un loc în care mă regăsesc mai mult decât ce mi s-a dat să fiu. Încă mă descopăr”.
Sentimentul de grijă față de ceilalți se exprimă și prin căldura, înțelegerea și sprijinul pe care le oferă altor drag queens la început de drum, cum a făcut cu Nefertiddy și încă face cu Yvie. Fenomenul de a avea o „mamă” e des întâlnit în cultura dragului; și Sami a avut una la început, chiar dacă acum nu mai țin legătura.
Pentru Yvie am fost ca o a doua mamă. Avea nevoie de cineva care să o protejeze de chestiile de care mama ei nu era neapărat pregătită.
Sami:
La primul show văzut de Yvie și mama sa în realitate, pe Aphrodite au încărcat-o sclipirile din ochii amândurora. Yvie era uimită, își amintește Sami, iar mama era bucuroasă „să vadă că ce face copilul ei are sens, e apreciat și merită să fie susținut”. Treptat, mama lui Yvie a venit la show-uri și o susține în tot ce presupune dragul.
Aphro și Yvie la A Brunch in Heaven. Foto: Benedetta Pomoni.
Și Sami își dorește să-i spună mamei că face drag. Plănuiește să facă asta după ce ajunge la o stabilitate financiară, în caz că ai lui se hotărăsc să nu-l mai susțină.
„E despre cum mamele își învață copiii și copiii își învață mamele”, explică Sami. „O să-i spun și eu mamei că ar trebui să învețe cum să se adapteze la mine și la cine sunt eu. Și o s-o învăț chestiile astea. Mi-ar plăcea să știu că mamei i-ar plăcea ce fac, pentru că, până la urmă este o reflexie a ei; să vadă cât de mult în drag mă comport ca ea”.
„Dragul nu e o caricatură a ideii de gen”
Sami n-a căutat faima prin drag. Ce a căutat în schimb, sunt persoane care să-i fie aproape și cu care să crească împreună. Pentru că pe el dragul l-a salvat, i-ar plăcea să existe mai multe dinamici mai apropiate de ce înseamnă o familie ideală – curioasă și deschisă. Care te sprijină mai mult și te judecă mai puțin.
„Nu cred că dragul a fost făcut ca o competiție”, povestește Sami. „Dragul real nu e un concurs. Într-un final, dragul meu mereu s-a rezumat la toate motivele pentru care am început – că aveam nevoie de persoane care să mă înțeleagă când părinții nu puteau”.
Parte din această familie aleasă face parte și Nefertiddy, la brațul căreia Aphrodite găzduiește brunch-urile. Când iese din drag rămâne Nico, un băiat de culoare de 20 de ani, cu păr bogat și creț.
Pentru Nico, dragul înseamnă fericire și libertate. Înseamnă mai multă încredere.
E anul III la Jurnalism, la Universitatea din București și despre Nefertiddy, spune că nu e neapărat un personaj. „Nu mă comport altfel, ci sunt mai încrezător. Partea asta feminină o aveam de mult, și în școală, și la grădiniță. A fost ceva ce a venit de la sine”.
În 2022, Nico plănuia să meargă acasă, la Buzău într-un weekend, dar partenerul său l-a convins să meargă la un spectacol de drag, unde avea să performeze și Aphrodite. Până atunci văzuse doar clipuri pe net și urmărea, ca aproape toate drag queens, show-ul lui RuPaul.
Nu-și aduce aminte aproape nimic, decât că spectacolul l-a lăsat înmărmurit. La final au felicitat-o pe Aphrodite, care i-a mărturisit că îl știe de pe TikTok, unde Nico avea o comunitate în creștere. „Mi-a spus că «trebuie să te pun și pe tine odată în drag»”, își amintește Nico, „și am rămas în legătură”. Din toamna trecută, Sami și Nico locuiesc împreună, într-un apartament din București.
Nico s-a născut în Madrid, dar la un an și trei luni, bunica maternă l-a adus în România, unde l-a crescut și iubit ca pe propriul copil. Mama muncește în continuare în Spania.
De mic îi plăcea să poarte rujul mov intens al bunicii, să-și pună prosopul în cap, imitând un păr lung de cosânzeană și să probeze hainele mamei, pe care femeia le lăsa acasă când venea în România. Îi plăcea mult și să deseneze – creativitatea depășea granițele imaginației, iar pereții casei bunicii deveneau canvasul lui Nico. Iar ea îl încuraja constant.
N-a vorbit în română până la 5 ani, știa doar spaniola. În plus, pentru că e de culoare, a devenit ținta nevinovată a răutăților copiilor din satul de pe lângă Buzău, unde locuia. Până în clasa a VIII-a obișnuiau să-i spună să se întoarcă de unde a venit și să-i arunce jigniri. Însă bunica era scutul care îl proteja și alina de fiecare dată.
„Bunică-mea mă apăra peste tot pentru că eu nu puteam să vorbesc”, povestește Nico. „În ea era toată baza, că mă susținea și-mi spunea să nu-mi pese de părerile altora, că ei nu știu ce vorbesc”.
„Nu sunt eu neapărat de acord, dar tu ești băiatul lu’ mamaia”
În școala generală, Nico și-a format o armură prin care nu a mai trecut nicio jignire. „Cam devreme pentru un copil”, mărturisește în timp ce-și fumează țigara subțire, „dar am învățat să mă iubesc mai mult”. Odată ajuns la liceu, a aflat tot orașul că e gay – mai puțin mama și bunica -, dar ceilalți nu mai aveau curaj să-i spună lucruri în față. Mai primea reacții nepotrivite în online, dar armura bine înfiptă își făcea treaba. „Delete și block!”.
Chiar dacă mama locuiește în Spania, unde societatea e mai incluzivă, Nico încă nu simte că e momentul potrivit să-și facă coming out-ul sau să-i povestească despre drag.
Dar bunicii i-a spus anul trecut, în vacanța de Crăciun petrecută acasă. Femeia l-a simțit preocupat de cum a ajuns. „Tu ai să-mi spui ceva”, îl bătea la cap, timp în care Nico își căuta curajul să înceapă conversația.
„Nu sunt eu neapărat de acord, dar tu ești băiatul lu’ mamaia” a fost răspunsul bunicii de 60 de ani, reacție cu mult peste așteptările lui Nico. Chiar și așa, nu a plusat cu vestea despre drag, cu toate că i-ar plăcea ca bunica s-o vadă pe Nefertiddy pe scenă.
Despre receptivitatea vizavi de astfel de vești, terapeuta Cristina Ghenea spune că ține mai puțin de vârstă și de mediu – urban sau rural -, cât de flexibilitatea mentală și emoțională a fiecăruia dintre noi.
Primul eveniment public al lui Nefertiddy a fost balul Lil Paris Is Burning din mai, 2022. A câștigat categoria de lip sync pe melodia „Emotions” de la Mariah Carey și de atunci n-a mai putut renunța la drag. A continuat să participe la evenimente, pe lângă ședințe foto sau figurație în diferite filme/seriale pentru un ban de buzunar – îl vezi și în Wednesday, pe Netflix, iar în curând va apărea și într-o ecranizare a platformei Paramount.
Chiar dacă a avut parte de comentarii rasiste până acum, Nico nu crede să se fi simțit în pericol de-a lungul timpului. Cel mult e deranjant când mulți șoferi de Uber sau Bolt îi refuză cursa când ajung la locul de preluare (ca și în cazul lui Sami) sau pleacă înjurând când văd un bărbat de culoare pe tocuri, cu perucă blond platinat și lentile de contact albe. Călit de experiența în școala românească, Nico are răbdare și nu pune întâmplările astea la suflet.
Dar a avut și experiențe plăcute, cum ar fi cursa cu Bolt de Halloweenul trecut. A urcat în mașină alături de Aphrodite și o altă regină, iar șoferul, cu toate că era șocat, avea multe curiozități și le-a rugat să facă o poză împreună, pe care, la final, i-a trimis-o iubitei.
Mai are parte de reacții, după show-uri, așteptând taxiul în fața clubului, dar oamenii nu au curaj să le adreseze, dincolo de privirile iscoditoare. „În general, nu au tupeu, mai ales când vezi ditamai omul de doi metri pe tocuri”, izbucnește Nico în râs.
Cu toate astea, deocamdată nu se gândește să se mute în altă țară, nici măcar în Spania, la mama lui, unde își petrece vacanțele de vară. „Poate în viitor, dacă ajunge AUR la putere”, glumește cu teamă totuși. Nu vrea să plece pentru că vede o schimbare în bine. Un reper e Marșul Pride, care anul trecut a adunat peste 25.000 de oameni din comunitate și susținători. „Crește și scena drag, la show-uri vin persoane și din afara comunității și ne vedem respectați”.
Chiar și expoziția Kings & Queens, la care a luat și el parte, crede că e un pas mare pentru România. Expoziția arată „o serie de fotografii cu artistx drag alături de jumătatea lor: ei înșiși”. Adică aceeași persoană, fotografiată în și în afara dragului, îmbrățișându-se. Asociația Identity.Education din Timișoara a adus expoziția semnată de Léon Hendrickx și la București la finalul anului trecut, la Rezidența9.
Nico și Nefertiddy fotografiați de Léon Hendrickx, pentru expoziția Kings & Queens.
O nevoie pe care Nico o resimte în comunitate e existența mai multor locații queer-friendly. Chiar dacă, în comparație cu acum doi ani, când aveau ocazia să performeze poate o dată la șase luni, lucrurile au evoluat semnificativ.
Din toamna lui 2022 s-a alăturat lui Aphrodite și au creat „A Brunch in Heaven” (Brunch în Paradis), un show de drag lunar, ultimele ediții fiind găzduite la Heavy Yard. Pe lângă ocazia în sine de a performa, a devenit și o scenă de debut pentru drag queens la început de drum. Insuficient totuși pentru ambițiile și curajul lor.
Nico povestește că sunt patroni de cluburi glamorous care le propun să participe la show-uri, dar în termenii lor. „După regulile lor, pe melodiile lor, ca niște păpuși. Dacă nu, nu te iau. Artiști avem destui, dar nu avem locuri unde să-i aducem”.
Exclusiv din drag, într-o lună obișnuită, Nico poate câștiga 200-300 de euro. O lună bună, adică o singură dată pe an, poate atinge până la 600 de euro. „Încă nu pot să-mi fac viața cu dragul”, spune Nico, „dar la sfârșitul zilei, tot e un venit. Înainte nu puteai să faci nimic cu banii pe care îi luai”.
Dincolo de libertatea și încrederea pe care dragul i le oferă, Nico vrea să fie un model și pentru alte drag queens. Ca persoană de culoare în România, crescând nu a simțit că a avut parte de reprezentare în mediul public. „Pe cine vedeam, pe Cabral?” râde cu poftă. „Asta era reprezentarea mea? OK!”
E conștient că dragul a fost văzut ca o caricatură, un soi de „comic relief”. Dar crede totuși că participarea cu curiozitate și deschidere la un show ar putea modifica percepția oamenilor. „Nu pot să explic altfel decât să le arăt”, spune Nico. „E multă muncă, mai mult decât performance, e vulnerabilitate, e curajul de a te expune, mai ales în România.”
Bogdan Anghel, un fashion icon
La expoziția Kings and Queens a luat parte și Bogdan Anghel. La cei 20 de ani, Bogdan are ochi albaștri, tulburător de limpezi și bucle negre, generoase, bine definite. Are părul ras în părți, iar cărarea pe mijloc e brăzdată pe fiecare parte de câte o șuviță roșu intens. Are o privire pătrunzătoare și sprâncenele rase, în absența cărora e vizibilă arcuirea.
Bogdan, fotografiat de Léon Hendrickx, pentru expoziția Kings & Queens.
În afară de pasiunea pentru drag și haine, Bogdan desenează de când se știe. A făcut școala generală și Liceul de Arte Tonitza din București, făcând naveta zilnic dintr-un oraș din apropierea Capitalei, iar acum e anul I la Universitatea Națională de Arte, la ramura design vestimentar. I-a plăcut din adolescență tot ce ținea de haine și fashion și acum coase ore în șir, îmbinând texturi de diferite culori și lungimi, uneori creând ținute de la zero.
La susținerea atestatului de la final de a XII-a, Bogdan a construit un adevărat spectacol. Din decolteul rochiei verde închis ieșeau antene, iar pe lungimea ei a aplicat gândăcei bordeaux cu sclipici, lucrați manual, și mănuși de catifea, cu unghii lungi, de aceeași culoare. În prezentare a inclus și câțiva colegi, cărora le-a cusut ținute cu cagule.
Tot conceptul l-a creat după un desen de-al lui de când era copil. În postarea de pe Instagram, îi dedică momentul și ținuta „micului Bogdan”, care a trecut prin bullyingul colegilor care se luau de el din cauza îmbrăcămintei.
Cu influențe punk de la sora mai mare cu trei ani, în adolescență, Bogdan cutreiera magazinele second hand după piese vintage pe care le stiliza și modifica acasă: blugii skinny cu rupturi în genunchi erau completați de bocanci negri și bluze strâmte. A dezvoltat o obsesie și pentru pantofii cu toc. „Mereu mă uitam la pantofii mamei și voiam să-i port și eu, mă inspirau”.
A descoperit dragul la 11-12 ani, ca Sami și Nico, prin videouri pe YouTube, cu băieți care se machiau. Nici el nu și-a pus niciun semn de întrebare și a început să experimenteze și el cu produsele de machiaj ale mamei, cât și cu hainele. „Nu o numeam drag, dar cam în direcția aia se ducea” , povestește Bogdan, care apoi posta rezultatele pe Instagram.
Părinți nu aveau neapărat întrebări legate despre orientarea lui sexuală, cât despre identitatea de gen, nedumeriți de ce el, băiat, purta haine de fete. „A fost destul de greu pentru ei să fie OK cu stilul meu”, povestește Bogdan. „Venea și dintr-o zonă protectivă, dar și de rușine, că ce-o să zică lumea. Eu le-am zis de mic că-mi trăiesc viața pentru mine și îi înțeleg, dar nu îmi pasă”.
E ceea ce spune și psihoterapeuta Cristina Ghenea că aude frecvent de la adolescenții queer: „Nu mă interesează să mă înțelegi, vreau să mă accepți”.
Astăzi, părinții știu că face drag și are o relație bună cu ei. Mama îl urmărește pe Instagram și chiar mai împrumută din haine lui. Până acum însă, la show-uri a venit doar sora lui.
„Nu simțeam nevoia să concurez, doar să-mi arăt iubirea față de performing”.
Bogdan n-a trecut printr-un coming out oficial, ci a fost „outed” de către un coleg în clasa a VIII-a. Ca și în cazul părinților, întrebările și curiozitățile celorlalți veneau mai degrabă din zona de identitate de gen și nu de sexualitate. „Da’ Bogdan ce e, băiat sau fată?”, a auzit un profesor întrebând. Bogdan se identifică ca persoană non binară, dar nu-i place să pună o etichetă – echilibrul pe care îl are acum îi aduce bucurie.
Când a trecut clasa a IX-a, colegii din liceu care obișnuiau să-l tachineze, absolviseră. Avea o bază solidă de urmăritori pe Instagram și nici alții nu aveau curaj să-l confrunte, cel puțin nu direct.
„Se vedea că nu mi-e rușine cu mine”, mărturisește Bogdan. „Mereu am avut acest discurs despre încredere, chiar dacă era fals sau nu”.
Anul trecut și-a făcut curaj să participe la primul show, la balul Lil Paris Is Burning, unde a câștigat categoria „face”. Cu toate că avea emoții, îi place sentimentul de a fi în centrul atenției. După, a mai participat la încă două show-uri, dar nu simte nevoie să concureze împotriva altor regine, cât să-și arate iubirea față de arta de a performa.
Este datoria noastră să onorăm persoanele care au început mișcarea asta.
Bogdan:
Pentru Bogdan, cel mai important lucru este ținuta și cum se prezintă în fața publicului. Cu timpul a învățat să se respecte și aprecieze mai mult și vrea ca munca să fie recunoscută.
„În această comunitate trebuie să fim buni unii cu ceilalți, pentru că în țara asta e destul de mult hate pe noi”, spune Bogdan. „Lecția mea a fost să-mi știu valoarea și să mă și distrez”.
Dincolo de bucuria de a avea o prezență care să-ți taie răsuflarea – și ți-o taie! -, Bogdan vorbește și despre datoria de a duce moștenirea dragului mai departe. „Dacă o facem dezordonat, împrăștiat, nu mi se pare că onorăm persoanele care au început mișcarea asta și care chiar au creat un nume. Este datoria noastră”.
Pentru cei reticenți la această formă de artă, Bogdan spune că e o celebrare a propriei persoane și a frumuseții. Chiar dacă stilurile pot să difere, nu înseamnă că nu există o parte a dragului potrivită pentru tine, iar Bogdan îndeamnă la curiozitate și descoperire.
„La finalul zilei, nu rănim pe nimeni și nu atacăm religia nimănui”. Chiar și burlesque-ul, în senzualitatea sa, e despre pasiune, și nu vulgaritate.
Bogdan primește mesaje de la adolescenți care își doresc facă drag, dar vin din familii tradiționale, care nu i-ar înțelege sau nu există o scenă de drag în orașul lor. Bogdan îi sfătuiește să aibă răbdare și să nu grăbească procesul.
„E o frumusețe și să te uiți la tutoriale, să înveți să te machiezi, să te uiți ce dresuri poartă persoanele alea. Să te întrebi cum pot să găsesc niște pantofi comozi, dar care să-mi și placă? De unde își iau perucile anumite regine? Sunt din păr natural sau sintetic? Cum de are corpul așa? Poartă un corset?”.
Dragul, act politic și vindecare
Pentru Aphro, Nef și Bogdan, dragul are și o valență vindecătoare. Pentru toate momentele în care n-au avut voie să se joace cu păpușile, să se machieze, să probeze tocuri în voie, acum se bucură și experimentează în toate direcțiile artei.
Dar dragul poate aduce vindecare și pentru cei din afara scenei. Ioana Florescu are 25 de ani și e ambasadoare și aliată a comunității LGBT. Acum doi ani a găsit în show-ul lui RuPaul un refugiu pentru a procesa un diagnostic nefericit al tatălui său, pe care l-a pierdut ulterior.
După moartea tatălui, prietena cu care locuia a plecat, și avea nevoie de o activitate și un zgomot de fundal care s-o distragă de la sentimentele pe care încă nu era pregătită să le proceseze. După ce a terminat cele 11-12 sezoane ale show-ului lui RuPaul disponibile pe atunci pe Netflix, în toamna lui 2022 a participat la primul ei brunch organizat de Aphro.
Brunch-urile și dragul local mi-au dat puțină bucurie, emoție pozitivă, eu fiind foarte consumată de doliu și neștiind exact ce să fac ce să simt, cum să procesez toate lucrurile astea.
Ioana Florescu, spectatoare și ambasadoare a drag queens:
De atunci, Ioana participă la aproape toate evenimentele de drag pe care le prinde în București, devenind o ambasadoare activă a reginelor. Fie că e bal sau o după-amiază împreună, Ioana le urmărește fiecare pas cu telefonul în mână, le postează pe Instagram și își îndeamnă prietenii să cumpere bilete la evenimente și să susțină dragul românesc.
„Am început să mă duc pentru că mă simt bine când sunt acolo”, povestește Ioana, „e entertaining și mă ajută să uit de propriile probleme”.
Spectacolele de drag au apărut ca o formă de liberă exprimare a unei comunități asuprite. Conform lui La Fountain-Stokes, academician și el însuși performer de drag, spune despre această artă că expune oameni de toate vârstele la percepții alternative ale sexualității. De peste 150 de ani, drag queens din SUA până în Thailanda s-au urcat pe scenă în semn de protest, pentru o lume mai îngăduitoare.
Dragul provoacă. Provoacă valori, norme și credințe. Se joacă cu fluiditatea genului încorsetându-l, și în același timp, lăsându-l mai liber ca niciodată. Dragul e o prezență luminiscentă, de la machiaj, la energia pe care o emană publicului.
Însă dragul e și vulnerabilitate. E curajul de a urca pe scenă și a te dărui celorlalți în cea mai fragilă versiune a ta. E actul politic prin care reginele nu mai cer voie să încalțe tocuri și să îmbrace rochii. Să poarte dantelă, funde și satin. Să se rujeze. E lupta prin care își revendică dreptul de a fi cine vor ele să fie: femei și regine.
