Septembrie 1911. Cinematograful Apollo din București. Actorii Lucia Sturdza și Tony Bulandra își freacă palmele de emoții, curioși cum vor primi românii primul film autohton realizat vreodată. Este vorba despre un scurt-metraj mut, care durează doar câteva minute. E regizat de Grigore ”Grig” Brezeanu, unul dintre pionierii cinematografiei românești. Cele două staruri sunt protagoniștii. Cortina se ridică, iar magia începe.
Nașterea unui vis cinematografic
Suntem în vara anului 1911 când, în inima Bucureștiului vibrant, Grigore Brezeanu, cunoscut sub alintul „Grig”, plutește printre grădinile bucureștene cu o viziune fermecătoare, aceea de a aduce arta cinematografică în Regatul României.
Are doar 20 de ani, poartă pălăria căzută nonșalant pe o parte, și are un milion de visuri de îndeplinit. Este serios și determinat, nimic nu-i poate sta în cale.
Grigore Brezeanu este ferm convins că poate face în așa fel încât poveștilor românilor să prindă viață pe marele ecran așa cum a văzut că se obișnuiește pe scena marilor teatre pariziene.
Ideea e brici, acum mai rămâne să găsească starurile potrivite. Protagoniștii viitorului film sunt aleși pe sprânceană. Rolul feminin este obținut de Lucia Sturdza, o frumoasă actriță debutantă venită din Iași. E tânără, zveltă, cu ochi ageri și o minte brici. Promite multe.
Partenerul ei de scenă este nimeni altul decât Tony Bulandra, discipolul marelui Constantin Notarra. Are o experiență vastă și o cultură generală impresionantă. Abia așteaptă să i se alăture tânărului Brezeanu în crearea unui vis cinematografic unic.
Tony Bulandra și Lucia Sturdza, protagoniștii primului film românesc
Lucia Sturdza și Tony Bulandra se întâlnesc pe ”platourile” de filmare. O singură privire își aruncă și se îndrăgostesc pe loc. Amor nebun. Amor fatal, precum pelicula pe care trebuie să o toarne.
Ăsta e destin, altfel nu are cum. Artiștii nu pierd timpul și decid, anul următor, să ajungă împreună în fața altarului, pentru a-și jura iubire eternă.
Pelicula se filmează în București, în grădinile de vară (La Mitică Georgescu ori Băneasa), în vara lui 1911. Se merge pe strada Carol, la numărul 6, unde e sediul ”Pathé”, acolo filmul unde este developat de maestrul De Bon. Câteva minute care să dăinuie pentru eternitate.
”Unii dintre cei mai buni actori ai noștri au jucat pentru cinematograf și într-un film în care ei figurează și se reprezintă. Au întotdeauna succes când apar pe scenă – dar nu tot așa se întâmplă și când e vorba de performanța lor cinematografică.
Actorii fac, în jocul lor, diferite mișcări în raport cu aparatul de filmat, așa că sunt fie prea mari, fie prea mici”, scria presa acelor vremuri (”L’Independence Roumaine”, 7/20 octombrie 1911), potrivit Ferratum Blog.
Lucia Sturdza Bulandra, profesoara lui Radu Beligan și a lui Victor Rebengiuc
Soții Bulandra au fondat, în anul 1914, o compania particulară Campania Dramatică Mărioara Voiculescu-Bulandra, iar în paralel pune bazele Teatrului Modern.
Zece ani mai târziu, Tony Bulandra înființează Campania Bulandra Maximilian Sorin. Împreună cu draga lui Lucia, cei doi joacă de dimineața până seara, repetă între pauzele de săruturi și mic-dejun, totul pare un vis. Profesionalismul feroce de care dau dovadă este recompensat pe măsură de către public.
”Acasă, Tony nu-și învăța rolurile cu voce tare. Noi discutam conținutul textelor, analizam caracterele diferitelor personaje ale piesei, mai întâi pe fiecare în parte, apoi în independența lor.
Nu-l auzeam pe Tony rostind replicile decât atunci când mă ruga să-l ascult, pentru a-și da seama dacă le-a memorizat perfect”, povestea actrița, potrivit sursei citate.
Lucia Sturdza și al ei Tony au fost fericiți într-un mariaj care a durat 31 de ani, până când destinul l-a ”furat” pe partenerul ei de viață, marele actor părăsind această lume la doar 62 de ani.
Doamna teatrului românesc se retrage din viața publică. Apare în doar câteva creații, nu-i mai arde. Suferă prea tare. În schimb, dragostea pentru profesie nu piere atât de ușor.
Își găsește alinarea în mentoratul tinerilor actori, cei care aveau să devină, peste decenii, nume grele în industrie: Radu Beligan, Nae Roman, Victor Rebengiuc, George Calboreanu, Dina Cocea și Nicolae Băltățeanu.
Nu s-a păstrat nimic din pelicula originală
Cu o premieră programată pentru 18 septembrie 1911, filmul este promovat ca fiind „o dramă sentimentală” și „o dramă de mare spectacol”. Cu așa promisiuni, cum să nu te duci să-l vizionezi?
Despre talentul uriaș al actorului Tony Bulandra, părintele filmului autohton modern și elevul marelui Constantin Notarra, poetul Tudor Arghezi scria următoarele:
”Îi sunt dator, când frunzele încep să se ivească, să las o foaie să-I cadă pe mormânt. Îi sunt dator pentru că l-am ascultat pe vremuri corect și sobru în personajul jucat, pentru că l-am văzut trăindu-se pe scenă cu încredințare.
Îi sunt dator pentru că știa să umble, să salute și să râdă cu măsură, elegant și distant. Nu mi s-a părut niciodată actor pe scenă: era personajul adevărat, întreg în sine însuși, era concentrat până la metal”, relata celebrul scriitor despre actorul Tony Bulandra, în ”Bilete de papagal”.
Din nefericire, în prezent, nu s-a mai păstrat nimic din filmul ”Amor fatal”. Pelicula ”Înșir’te, mărgărite”, în care actorul Aristide Demetriade joacă magistral în cele șase cadre menite să complimenteze povestea poemului lui Victor Eftimiu, este pierdută, și ea, pe vecie.
Geniul Brezeanu moare la doar 28 de ani
După debutul său revoluționar, Grig Brezeanu continuă să regizeze și să producă filme care captivează publicul și aduc o nouă dimensiune artei cinematografice românești.
De la „Înșir’te, mărgărite” (1911) până la „Independența României” (1912), Brezeanu și echipa sa aduc la viață opere remarcabile, care continuă să definească povestea filmului autohton.
În ciuda provocărilor de ordin financiar întâmpinate, Brezeanu nu se dă bătut. Caută mereu soluții pentru a-și realiza filmele. Face rost de sponsori, caută parteneriate profitabile, angajează operatori talentați și găsește sprijin guvernamental pentru proiectele sale ambițioase.
Artistul este onorat, în 1912, pentru meritele sale cinematografice. Grig Brezeanu este distins cu medalia ”Bene merenti”, clasa a II-a.
Aripile îi sunt frânte mult prea devreme, însă. Cadă pradă bolii în perioada în care Primul Război Mondial mușcă din Europa. În 1919, marele regizor se stinge din viață la doar 28 de ani.
