„De obicei” sau „deobicei”, te-ai gândit cum spui corect? Dacă atunci când vorbim nu ne facem griji despre pronunția corectă, când scriem, cum este corect, de fapt, „de obicei” sau „deobicei”?
De multe ori se face confuzie între cele două sintagme, total diferite, „de obicei” și „deobicei”. Cum este corect?
„De obicei” sau „deobicei”
„De obicei” este locuțiune adverbială, folosită pentru a descrie ceva ce este obișnuit sau care se întâmplă în mod regulat.
Locuțiunea adverbială „de obicei” se scrie întotdeauna din două cuvinte. Astfel că deobicei nu este corect și nu trebuie folosit sub această formă.
Când se folosește „de obicei”
Locuțiunea adverbială „de obicei” se folosește în contextual în care vrei să transmiți ceva care se întâmplă în mod regulat sau obișnuit.
Exemplu: De obicei, merg la serviciu la ora 8.
Exemplu: De obicei, mănânc masa de prânz la ora 12.
Exemplu: De obicei, beau cafea dimineața.
„De obicei”, se poate înlocui și cu „de regulă” sau „în mod obișnuit”.
Cum se spune corect: „de asemenea” sau „de asemeni”
Singura formă corectă este „de asemenea”, forma scrisă în două cuvinte, cu sensul „tot așa”, „deopotrivă”, „în același fel”, „pe lângă aceasta” etc.
Numai în cazul în care locuțiunea adverbială este rostită în tempo rapid, acest fapt se evidențiază în scris prin folosirea cratimei „de-asemenea”.
Variante precum „de asemeni” sau „de-asemeni” sunt tolerate, deoarece sunt menționate în dicționare ca fiind acceptate, dar forma corectă recomandată este „de asemenea”.
Important de știut este faptul că locuțiunea „de asemenea” se desparte de virgulă de restul enunțului.
Exemplu: „De asemenea, el va hotărî ce trebuie să facă”.
Exemplu: „Aș vrea să spun, de asemenea, că părerea mea este diferită de a ta”.
„Odată” sau „o dată”. Când și cum le folosim corect
Structura „o dată” poate avea două valori în funcție de gen. Astfel, „un” pentru genul masculin și neutru singular și „o” pentru genul feminin.
Numeralul „un” și „o” se deosebește de articolele „un” și „o” prin faptul că numeralul se poate număra și astfel pot fi puse întrebări precum: „câți?”, „câte?” sau „cât?”.
Vom scrie „odată” într-un singur cuvânt atunci când acest cuvânt este adverb și exprimă un moment în timp nedeterminat, oarecare.
„Odată” scris într-un singur cuvânt are ca sinonime cuvintele: „cândva”, „odinioară”, „într-o bună zi”, „îndată”, „imediat”, „brusc”.
Adverbul „odată” poate fi identificat și prin întrebări precum „când?”, „cum?”.
Important de reținut, vom scrie „o dată” în două cazuri:
Atunci când e substantiv și are înțelesul de zi. Exemplu: „O dată importantă este 1 iunie”.
Atunci când e numeral adverbial al cărui șir îl putem continua. Exemplu: „O dată nu a fost suficient și nici de două ori”.
„Altă dată” sau „altădată”
„Altădată” – este adverb care se scrie într-un singur cuvânt, atunci când are sensul de odinioară.
Exemplu: „Altădată oamenii nu aveau toate aceste avantaje”.
„Altă dată” – este locuțiune adverbială care se scrie separat atunci când are înțelesul de în altă împrejurare, cu altă ocazie.
Exemplu: „Rămâne pe altă dată”.
„Altă dată” – cu valoare de adjectiv + substantiv. Se scrie separat atunci când are sensul de altă dată calendaristic sau altă dată a unei probleme. Exemplu: „O altă dată importantă a fost cea de 1 decembrie”.
Cele mai frecvente greșeli gramaticale din limba română
„Mi-ar place”/„mi-ar plăcea”
Mulți oameni folosesc forma greșită a formei de condițional optativ a verbului a plăcea. Corect se spune mi-ar plăcea, iar forma corectă de infinitiv este a plăcea, nu a place.
„Decât” în loc de „doar”
Mulți oameni nu știu că decât se folosește doar alături de negație. „Nu am decât un măr”. În alte sensuri, doar se folosește singur. „Am doar doi lei”. Când există construcții negative se folosește decât, spre deosebire de doar, care se folosește fără negație.
„Vroiam” în loc de „voiam”
Verbul a vrea este diferit de a voi. Mulți oameni folosesc vroiam, vroiai etc. Acest verb este o îmbinare a celor două. Se folosește corect eu vream/voi vreați/ei vreau. În schimb, a voi se folosește: eu voiam/tu voiai/el voia/voi voiați/ei voiau. Vroiam este o combinație între cele două verbe care este greșit folosită de către români.
„Care” în loc de „pe care”
„Este cartea care am vrut-o”, o construcție complet greșită pentru că din ea lipsește prepoziția „pe”. În plus, prepoziția poate schimba sensul unei fraze/propoziții.
„Ei însele”/„ele înșiși”
Folosirea greșită a pronumelor de întărire este frecventă. Un bărbat va spune întotdeauna eu însumi, în timp ce o femeie se va referi la ea ca eu însămi.
La plural feminim este ele însele, în timp ce pluralul masculin este ei înșiși. Masculin este el însuși singular și ei înșiși plural. În timp ce femininul singular este ea însăși, plural voi însevă și ele însele.
„Datorită” și „din cauza”
Spunem datorită când ne referim la o întâmplare fericită. Un mijloc prin care cineva a obținut ceva sau datorită căruia s-a întâmplat ceva bun.
Nu se poate vorbi despre „un accident datorită vitezei”, ci doar „un accident din cauza vitezei”.
„Aceeaşi” sau „aceiaşi”
„Aceeași” este forma de singular la feminin, în cazurile nominativ-acuzativ. Astfel, spunem „aceeași fată”, „aceeași zi”, „aceeași carte” etc.
„Aceiași” este forma de plural, gen masculin, în cazurile nominativ-acuzativ. Corect este „aceiași câini”, „aceiași băieți”, „aceiași oameni” etc.
Citește și: Maieu sau maiou – cum se spune corect
Sursă foto: 123rf.com
