Cum făceau românii foamea înaintea Crăciunului din 1989. Securitatea avertiza că oamenii sunt tot mai nemulțumiți

În ziua de 20 noiembrie 1989 a început al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. În timp ce blocul comunist din jur se prăbușea la propriu (Zidul Berlinului fusese dărâmat cu mai puțin de 2 săptămâni în urmă – N.A.), Nicolae Ceaușescu anunța noi obiective mărețe pentru următorul deceniu.

Ceea ce nu li se spunea românilor era că plata datoriei externe nu însemna sfârșitul restricțiilor și privațiunilor. Urma o nouă perioadă de austeritate, de această dată pentru răscumpărarea celor 80 de tone de aur din rezerva Băncii Naționale, vândute în perioada 1986-1987, tocmai pentru a achita o parte din datorii.

In acest timp, pentru mulți români situația era tragică. O notă privind aprovizionarea cu produse agroalimentare a bucureștenilor arată proporțiile dezastrului. De la începutul acelei luni nu se distribuise mai mult de 40% din cantitatea de carnea tăiată calculată ca fiind necesară și aproape 50% din cantitatea de preparate din carne.

Sursă: “Amorsarea Revoluției – România anilor “80 văzută prin ochii Securității”/Florian Banu

Nici la legume sau fructe situația nu era mai bună. Restanțele la cartofi si legume erau undeva pe la 55%, iar fasolea uscată era deja o delicatesă, fiind distribuită într-un procentaj de doar 10%. 

Notele Securității arată și haosul organizatoric, sugerând că pe fondul penuriei, fiecare se descurcă cum poate. De exemplu, în sectorul 1 rația de carne era de 500 de grame/familie, în timp ce în toate celelalte sectoare era de 500 de grame pe membru al familiei.

ROMÂNII RĂBDAU DE FOAME ÎN ÎNTREAGA ȚARĂ, NICI MĂCAR CARTOFUL, “MÂNCAREA SĂRACULUI”, NU SE GĂSEA

Bucureștenii nu erau singurii defavorizați de penuria alimentară, provocată atât de proasta gestionare din agricultură (în noiembrie 1989 doar 35% din cantitatea de cartofi ajunsese în depozite), cât și de exporturile masive de produse agro-alimentare.

În orașe precum Baia Mare, Galați sau Oradea nu se distribuise nici 10% din cantitatea de carne. La Oradea, paradoxal, se distribuise cu mult peste plan cantitatea de produse din carne, dar era o situație unică. Cel mai bine aprovizionat cu carne era Târgu Jiu.

Sursă: “Amorsarea Revoluției – România anilor “80 văzută prin ochii Securității”/Florian Banu

Toate notele Securității în care era consemnată lipsa alimentelor erau însoțite de observații privind starea de spirit a populației.

“Se mențin aglomerații la magazinele de desfacere a produselor și se fac UNELE COMENTARII NECORESPUNZĂTOARE în sensul că se pierde foarte mult timp pentru procurarea acestora”, se spunea într-o notă despre situația din București.

Într-un document similar, care sintetiza situația la nivel național, se specifica faptul că vânzarea produselor agroalimentare s-a realizat “cu aglomerații și unele COMENTARII NEGATIVE în rândul cumpărătorilor”.

O situație interesantă este la Brașov, unde în noiembrie 1987 au avut loc cele mai ample proteste de dinaintea revoluției din decembrie 1989, tocmai pe fondul situației economice precare, a reducerii consumului energetic și alimentar, în paralel cu scăderea salariilor. După doi ani, situația nu era deloc mai bună, alimentele de bază fiind distribuite în proporție de circa 50%.

Sursă: “Amorsarea Revoluției – România anilor “80 văzută prin ochii Securității”/Florian Banu

NU ERA MÂNCARE, DAR SECURITATEA ÎI VÂNA PE CEI CARE COMENTAU

În paralel, Securitatea era foarte activă pe planul de măsuri “FORUM-89” denumirea informativă codificată a Congresului al XIV-lea.

În general, era vorba despre “comentarii dușmănoase”, cu toate că majoritatea celor luați în colimator nu făceau decât să-și exprime neîncrederea că lucrurile ar putea merge mai bine după marele congres.

Starea de nemulțumire a oamenilor era evident exacerbată de aparatul de propagandă, care pe măsură ce condițiile reale de viață erau tot mai grele îi bombarda tot mai agresiv, pe toate canalele posibile, cu informații despre cât de bine trăiesc și, mai ales, vor trăi, “în lumina deciziilor cruciale de la cel de-al XIV-lea Congres”.