Cum și-a adaptat Rusia mașinăria de război pentru a prelua inițiativa strategică pe front. Rezultatul poate fi o înfrângere ucraineană, spune un strateg militar

De la începutul invaziei, Moscova și-a îmbunătățit structura de comandă și control, capacitatea de apărare, strategia de asalt – chiar dacă una simplă, bazată frecvent pe soldați „de unică folosință” – și-a dezvoltat abilitățile de război electronic, și-a mărit armata de drone și, cel mai important, și-a adaptat complexul industrial militar. Pentru a evita o înfrângere, Ucraina trebuie să își construiască împreună cu Occidentul propria abordare strategică, avertizează Mick Ryan, general maior în retragere al armatei australiene, într-o analiză pentru revista Foreign Affairs.

În cei aproape doi ani de lupte intense de până acum, Kievul și Moscova au făcut un uriaș efort de adaptare la realitățile războiului, încercând să învețe lucruri noi și să își îmbunătățească eficiența militară.

În primele etape ale invaziei, au observat mulți analiști, Ucraina a avut avantajul. Ajutat de un flux rapid de arme occidentale, motivat de amenințarea existențială reprezentată de agresiunea Rusiei și bine pregătit pentru atac, Kievul a fost capabil să dezvolte noi modalități de luptă într-un timp remarcabil de scurt.

Rusia, în schimb, a bâjbâit: o armată mare, arogantă și greoaie, prea încrezătoare într-o victorie rapidă.

Șocul instituțional al lipsei inițiale de succes i-a încetinit capacitatea de a învăța și de a se adapta, scrie Mick Ryan, strateg militar, general maior în retragere al armatei australiene și analist al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, un think-tank cu sediul la Washington DC.

Dar după doi ani de război, observă el, această luptă pentru adaptare s-a schimbat. Iar decalajul de calitate dintre Ucraina și Rusia s-a redus.

Ucraina are încă o cultură militară inovatoare, care îi permite să introducă rapid noi tehnologii și tactici pe câmpul de luptă. Dar poate întâmpina greutăți în tentativa de a se asigura că aceste lecții sunt sistematizate și răspândite la toate forțele armate.

Rusia, pe de altă parte, învață mai greu de jos în sus, din cauza reticenței de a raporta eșecurile și a unei filosofii de comandă mai centralizate. Cu toate acestea, atunci când învață în cele din urmă ceva, este capabilă să sistematizeze acest lucru în întreaga armată și prin intermediul marii sale industrii de apărare.

Aceste diferențe se reflectă în modul în care cele două state inovează, spune analistul militar australian. Ucraina, spune el, este mai bună la adaptarea tactică: lucrurile pe care le învață și le îmbunătățește pe câmpul de luptă.

Rusia este superioară la adaptarea strategică, cea necesară pentru elaborarea politicilor naționale și militare, spre exemplu modul în care își foloște resursele. Ambele forme de adaptare sunt importante. Dar cel strategic, al Rusiei, este crucial pentru câștigarea războaielor, consideră Ryan.

Cu cât durează mai mult acest război, cu atât Rusia va deveni mai bună în ceea ce privește învățarea, adaptarea și construirea unei forțe de luptă mai eficiente și mai moderne. Încet, dar sigur, Moscova va absorbi noi idei de pe front și își va reorganiza tacticile în consecință.

Adaptarea sa strategică a ajutat-o deja să respingă contraofensiva Ucrainei, iar în ultimele luni a ajutat trupele rusești să cucerească noi bucăți de teritoriu – mici, deocamdată.

În cele din urmă, avertizează strategul militar australian, dacă avantajul Rusiei în ceea ce privește adaptarea strategică persistă fără un răspuns occidental adecvat, cel mai rău lucru care se poate întâmpla în acest război nu este un impas.

Cel mai rău lucru, spune el, va fi o înfrângere ucraineană.

Un joc pe termen lung

În analiza sa, Ryan enumeră o lungă listă de capitole la care Moscova a făcut mari progrese.

După ce a întâmpinat dificultăți în timpul primelor operațiuni militare în Ucraina, Rusia și-a adaptat structura de comandă și control. În aprilie 2022, spre exemplu, Moscova a numit un singur comandant pentru a supraveghea operațiunile, renunțând la sistemul disfuncțional și fracturat prin care condusese războiul până în acel moment.

Rezultatul a fost un efort mai unificat, unul care a mutat invazia rusă de la multiplele campanii separate și necoordonate în nordul, estul și sudul țării la o abordare mai sincronizată – efortul principal fiind în mod clar cel al operațiunilor terestre din estul Ucrainei.

Acest lucru a dus la avansuri rusești și la capturarea unor orașe precum Severodonețk, la mijlocul anului 2022, spune Ryan.

Rusia a schimbat, de asemenea, modul în care a desfășurat lupta corp la corp. La începutul războiului, Moscova folosea unități terestre de mărimea unui batalion care adesea nu erau suficient de puternice și care au demonstrat o capacitate limitată de a integra operațiunile aeriene și terestre și de a desfășura operațiuni terestre cu arme combinate.

Dar, în ultimele 12 luni, rușii au evoluat și au renunțat la aceste batalioane. Ei integrează acum forțe de elită și forțe convenționale – și susțin această combinație cu soldați transformați în „carne de tun”: valuri de forțe slab instruite, „de unică folosință”, care pot copleși și epuiza soldații ucraineni, înainte de avansul unor trupe rusești mai eficiente.

O parte din această inovație tactică a fost determinată de necesitatea militară, inclusiv de timpul scurt necesar pentru instruirea trupelor mobilizate până la un nivel ridicat de competență.

Inovația este însă și efectul unor directive strategice, venite de sus în jos. Liderii companiei paramilitare Wagner sunt cei care au introdus în acest război strategia asaltului cu soldați „de unică folosință”, prin utilizarea condamnaților, în lupta pentru cucerirea orașului Bahmut.

După ce au asistat la succesul Wagner, forțele Moscovei au adoptat abordări similare pentru alte bătălii.

Forțele rusești s-au adaptat și în domeniul apărării. După ce și-a fortificat prea ușor pozițiile la începutul războiului – și și-au arătat vulnerabilitatea în fața ofensivelor ucrainene -, Moscova a construit linii defensive adânci în sud, la sfârșitul anului 2022 și începutul anului 2023.

Astfel, în a doua jumătate a anului 2023, ucrainenii s-au confruntat cu un adversar foarte diferit de cel cu care s-au confruntat în 2022.

Pentru a învinge acest inamic evoluat, Ucraina a fost nevoită și ea să își adapteze tacticile, tehnologia și operațiunile, în parte prin trimiterea unor trupe în Occident pentru o pregătire suplimentară în domeniul armelor combinate, înainte de începerea contraofensivei.

Dar eforturile Kievului au fost în continuare insuficiente.

Armata rusă a devenit, de asemenea, mai bună la protejarea vehiculelor. În primele zile ale războiului, Ucraina a folosit drone și rachete de precizie pentru a distruge cu succes multe dintre tancurile și camioanele Moscovei.

În semn de răspuns, rușii au început să creeze blindaje improvizate – faimoasele „cuști”. Acestea au oferit un nivel superior de protecție fizică tancurilor și camioanelor rusești și se pare că au dat mai multă încredere echipajelor pentru a opera în locuri unde există un risc ridicat de atacuri cu drone.

Este posibil ca această abordare defensivă să fi început ca o inovație tactică. Dar, în cele din urmă, adoptarea cuștilor a fost sistematizată. Armata rusă a ordonat tuturor unităților să utilizeze cuștile ca abordare sistemică, pentru a se apăra de dronele kamikaze, rachetele de tip Javelin și nu numai.

În 2023, comandanții ruși au emis chiar instrucțiuni oficiale privind modul de construire și montare a cuștilor pe camioane, artilerie și vehicule blindate. Moscova oferă acum astfel de cuști pe versiunile de export ale vehiculelor sale blindate.

Între timp, observă strategul militar australian, Moscova a devenit semnificativ mai bună în ceea ce privește desfășurarea dronelor – inversând o dinamică anterioară care avantaja Kievul.

Deși a fost mai lentă în adoptarea dronelor pentru o gamă largă de scopuri, Rusia a depășit acum Ucraina la acest capitol. Moscova a făcut acest lucru mobilizându-și industria de apărare autohtonă și procurând tehnologii critice de peste hotare, în ciuda sancțiunilor occidentale.

Acest decalaj va continua, probabil, să se mărească, avertizează Ryan în textul din Foreign Affairs.

Războiul modern este aproape imposibil fără un număr mare de vehicule aeriene fără pilot. Utilizarea de către Rusia a dronelor – împreună cu liniile sale defensive, numărul mare de sisteme de artilerie, elicopterele de atac și sistemele de recunoaștere și supraveghere mai receptive – a fost un motiv cheie pentru contraofensiva eșuată a Ucrainei din 2023.

Pe măsură ce Rusia învață mai multe și continuă să își sporească producția de drone, va obține un avantaj și mai mare.

Războiul electronic

Rusia a răsturnat situația și la alte capitole. Ucraina a adoptat rapid armele de precizie, care folosesc GPS și alte sisteme de ghidare pentru a lovi țintele cu mai multă precizie decât sistemele vechi.

Kievul trebuia să facă acest lucru. Având în vedere disparitatea artileriei și a munițiilor la începutul războiului, Ucraina nu își putea permite să irosească rachete și obuze.

De atunci însă, Moscova a învățat și s-a adaptat pentru a reduce efectul armelor de precizie. A făcut acest lucru printr-o mai bună dispersare a forțelor sale de luptă, a artileriei și a logisticii, scrie analistul în Foreign Affairs.

De asemenea, a folosit mijloace mai sigure de comunicații electronice, inclusiv rețele criptate și sisteme de comunicații tactice mai vechi, cu fir.

În mod tradițional un punct forte al rușilor, războiul electronic părea să joace un rol minor în primele zile ale invaziei. Dar a revenit în forță de atunci.

Armata rusă a colaborat cu industria sa de apărare strategică pentru a dezvolta și desfășura o varietate de sisteme de război electronic noi și evoluate. Acestea bruiază comunicațiile ucrainene pentru a rupe coeziunea unităților și pentru a îngreuna capacitatea Kievului de a lansa atacuri.

Sistemele de bruiaj electronic taie legătura dintre drone și operatorii acestora, ajută Rusia să găsească stațiile operatorilor de drone, îngreunează identificarea țintelor (pentru Kiev) și, ceea ce este important, bruiază sau degradează eficacitatea armelor de precizie ucrainene (inclusiv sistemele de rachete de artilerie de mare mobilitate – HIMARS), subliniază strategul australian.

Deși Ucraina și partenerii săi au depus eforturi pentru a ține pasul, ei sunt încă în urma capacităților de război electronic ale Rusiei, un aspect subliniat de comandantul suprem ucrainean Valeri Zalujnîi la sfârșitul anului 2023.

Dar poate că cel mai elocvent domeniu în care Rusia s-a adaptat și a generat un avantaj strategic este complexul său industrial de apărare.

Mobilizarea parțială din septembrie 2022 și alte inițiative guvernamentale au crescut dramatic producția militară. Moscova a obținut și mai multe arme cu ajutorul Coreei de Nord și și-a consolidat producția de arme sofisticate prin intensificarea comerțului cu China – ceea ce a permis Rusiei să achiziționeze tehnologii cu dublă utilizare pe care nu le mai poate cumpăra din Occident.

Drept urmare, Rusia are acum mult mai multe arme și muniții decât Ucraina.

Cu siguranță, Rusia nu este mai bună la adaptarea în toate domeniile. Kievul a progresat mai mult decât Moscova în ceea ce privește loviturile cu rază lungă de acțiune.

În ultimul an, Ucraina a dovedit că și-a dezvoltat capacitatea de a lansa lovituri cu rază lungă de acțiune împotriva aeroporturilor rusești, a uzinelor din domeniul apărării și a infrastructurii energetice.

În timp ce a fost în mare parte neputincioasă în a răspunde la loviturile rusești împotriva infrastructurii sale civile în iarna anului 2022, acum are o capacitate sofisticată de a răspunde pe măsură (deși cu limitări impuse de Statele Unite).

Kievul a folosit această capacitate lovind judicios Rusia, în special în urma atacurilor masive ale Moscovei în timpul Crăciunului și Anului Nou.

Ucraina și-a dezvoltat, de asemenea, capacitatea de a lansa lovituri pe mare, folosind senzori militari și civili, rachete cu rază lungă de acțiune și generații succesive de drone maritime.

Aceste drone maritime sunt acum capabile să lanseze rachete. Prin urmare, Ucraina a distrus mai multe nave de război rusești și a creat un nou coridor maritim de export în vestul Mării Negre.

Dar aceste avantaje ar putea să nu dureze. Așa cum a făcut-o și în alte domenii, este probabil ca Rusia să se adapteze și să răspundă la aceste evoluții ucrainene, avertizează Ryan.

Rusia, de exemplu, își schimbă strategia și momentul atacurilor sale masive cu drone și rachete pentru a identifica punctele slabe ale sistemului de apărare antiaeriană al Ucrainei. Și a adaptat unele dintre rachetele sale de croazieră, cum ar fi Kh-101, pentru a lansa rachete de semnalizare, ca mecanism de protecție împotriva loviturilor ucrainene.

Ce trebuie să facă Ucraina

În tot acest timp, complexul militar rusesc a dezvoltat un ciclu de adaptare îmbunătățit și în continuă perfecționare, care leagă lecțiile de pe câmpul de luptă de industria și strategiile Rusiei.

Acest lucru le poate conferi rușilor un avantaj militar semnificativ în anul care urmează. Iar dacă nu este abordat, ar putea deveni un avantaj ce ar putea câștiga războiul, spune strategul militar.

Rusia, crede el, ar putea sfârși cu o capacitate îmbunătățită de a lovi din aer, copleșind un sistem de apărare antiaeriană ucrainean căruia i se refuză suficiente rachete de interceptare.

În mod conex, asta ar putea duce la noi câștiguri rusești la sol, Moscova urmând să cucerească mai multe teritorii în est, în special, dar posibil și în sud.

Capturarea Kievului este puțin probabilă pe termen scurt, crede Ryan. Dar, spune el, în cele din urmă, Moscova caută mai degrabă să schimbe calculul politic din Kiev pentru a fi mai favorabil Rusiei, decât să îl cucerească fizic.

Pentru a evita această soartă, Ucraina trebuie să își construiască propria abordare strategică – una care poate completa istoricul său remarcabil de adaptare la luptă. Sistematizarea și standardizarea celor mai bune tactici pe câmpul de luptă, spre exemplu, este necesară.

O lecție-cheie din contraofensiva ucraineană din 2023 este că doctrina armelor combinate pe care NATO a predat-o trupelor ucrainene este depășită. Ca urmare a acestui eșec, soldații individuali și unitățile ucrainene nu au avut armura intelectuală necesară pentru a desfășura operațiuni ofensive în condiții moderne, spune analistul.

NATO ar trebui să își folosească vasta capacitate analitică pentru a-i ajuta pe ucraineni să descopere rapid ce funcționează. Legând mai bine lecțiile tactice de schimbările strategice, Occidentul ar putea reface modul în care se poartă acest război într-un fel care să faciliteze mult mai mult adaptarea strategiei generale de război a Ucrainei.

De asemenea, Occidentul trebuie, bineînțeles, să continue să înarmeze Ucraina cu arme avansate. Dar este esențial să se concentreze pe producerea și trimiterea armelor care au cele mai mari șanse să ofere Kievului un avantaj strategic.

În cele din urmă, Ucraina trebuie să învețe să se adapteze mai repede la realitățile frontului.

Una dintre principalele slăbiciuni ale armatei ruse, încă valabilă, este faptul că este „o structură care devine mai bună cu întârziere la gestionarea problemelor cu care se confruntă imediat”, după cum a afirmat un raport recent al Royal United Services Institute.

Aceasta este o fisură semnificativă în armura strategică a Rusiei, observă Ryan. Înseamnă că, deși capacitatea Rusiei de a răspunde provocărilor s-a îmbunătățit, aceasta poate fi în continuare prinsă pe picior greșit.

Pentru a profita de acest dezavantaj, Ucraina trebuie să introducă și să sistematizeze rapid noile sale inovații, astfel încât să poată provoca cât mai multe daune înainte ca Rusia să învețe cum să reacționeze.

Ucraina nu are timp de pierdut în implementarea acestor măsuri. Rusia și-a îmbunătățit semnificativ capacitatea de a învăța și de a se adapta în Ucraina.

Cu cât războiul va dura mai mult, cu atât mai mult Moscova își va îmbunătăți adaptarea strategică. Rusia deține în prezent inițiativa strategică – deci, din păcate, înfrângerea Ucrainei este încă un rezultat posibil, avertizează strategul militar australian.