Curiozități despre Insulele Galapagos

Așezate de-a lungul Ecuatorului, la 1.000 de kilometri est distanță de coasta statului Ecuador, insulele Galapagos reprezintă locul ideal pentru cei pasionați de biodiversitate. Acest arhipelag de insule de origine vulcanică situat în Oceanul Pacific formează o regiune de o importanţă mondială, recunoscută fiind ca habitat al multor specii de animale aflate pe cale de dispariţie.

Se spune că Insulele Galapagos au reprezentat sursa de inspirație pentru Charles Darwin în timpul călătoriei sale la bordul navei HMS Beagle, în 1835. Renumitul biolog britanic a realizat o serie de observații pe baza studierii faunei endemice și a florei luxuriante din regiune, în urma cărora a formulat celebra teorie despre evoluția speciilor prin selecție naturală. Supranumit „laboratorul lui Darwin”, acest arhipelag este considerat un adevărat miracol al naturii, un loc unde diversitatea biologică se îmbină într-un mod fascinant cu anomaliile climatice oferind un tărâm preistoric plin de mister, unic în lume.

Insulele Galapagos se află al 966 kilometri vest de Ecuador

Astăzi, insulele și apele din jur formează unul dintre cele mai frumoase parcuri naționale din lume, motiv pentru care a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. În continuare îți propunem să „călătorim” împreună în acest loc minunat de pe planeta noastră și să îi aflăm toate secretele.

Informaţii despre Insulele Galapagos

Insulele Galapagos (n.n. – în spaniolă Archipiélago de Colón, Arhipelagul lui Columb; neoficial Islas Galápagos) reprezintă un arhipelag de insule aflat în Oceanul Pacific, la o distanță de 966 de kilometri vest de țărmul Ecuadorului. Denumit inițial Insulele Vrăjite, arhipelagul mai este cunoscut și sub numele de Insulele Țestoaselor și se întinde pe o suprafață de aproape 60.000 km². Acesta este format din 19 insule, 13 dintre ele fiind mai mari, cu o întindere cuprinsă între 4,59 și 14 km², aflăm de pe site-ul Galapagos Islands. Celelalte șase insule sunt mai mici, având o suprafață cuprinsă între 1 și 5 km².

Insula Baltra

Pe lângă insulele principale mai există în jur de 200 de insule mai mici și stânci, cea mai întinsă dintre acestea fiind Insula Isabela. Cu o lungime de aproximativ 129 de kilometri, aceasta acoperă mai mult de jumătate din aria de uscat a Arhipelagului Galapagos. Cel mai înalt punct de pe Isla Isabela este Muntele Azul, care are o altitudine de 1.689 de metri. În prezent, doar cinci dintre insule sunt locuite, populația totală fiind de aproximativ 25.000 de locuitori.

De unde provine numele Galapagos

Din punct de vedere geologic, Insulele Galapagos sunt relativ tinere, având o vechime de aproximativ cinci milioane de ani. Arhipelagul s-a format prin activitate vulcanică, fiind situat la intersecția a trei plăci tectonice – Pacific, Cocos și Nazca – în largul coastei de vest a Americii de Sud. Cea din urmă se află într-o continuă deplasare către est, care a dus la crearea mai multor insule vulcanice, dintre care doar cele 19 sunt mai mari și sunt locuite.

Broasca ţestoasă Pinta

Numele Galapagos provine de la cuvântul spaniol galápago, care se traduce prin „broască țestoasă”, și a fost atribuit insulelor de către exploratorul spaniol Fray Tomás de Berlanga. Acesta a ajuns accidental în regiune, în anul 1535, el intenționând să ajungă în Peru. Odată ajuns aici, el a observat că insulele erau populate de mii de broaște țestoase, care mai târziu aveau să devină un simbol al acestor insule, potrivit Wikipedia. Ulterior, De Berlanga a povestit celorlalţi păţania sa şi nu a omis să le relateze despre acele animale uriaşe pe care le-a văzut aici. Vestea s-a răspândit cu rapiditate, iar Insulele Galapagos au devenit locul preferat al istoricilor, biologilor şi geologilor de pretutindeni.

Pericolele care amenință Insulele Galapagos

Insulele Galapagos se află într-o permanentă metamorfoză, în primul rând datorită activității vulcanice, dar și intervenției omului. Extinderea zonelor agricole și a spațiilor locuite de populația din zonă distruge habitatele speciilor endemice, în timp ce pescuitul excesiv duce la diminuarea faunei marine, ceea ce, firesc, afectează ecosistemul marin. Mai mult decât atât, introducerea, voluntară și involuntară, de specii invazive periclitează întregul ecosistem al arhipelagului administrat de Ecuador.

Pericolele care „pândesc” la tot pasul Insulele Galapagos nu se opresc, însă, aici. Astfel, numărul mare de turiști, care este de aproximativ 100.000 în fiecare an, reprezintă o altă amenințare pentru flora și fauna endemice aflate pe cale de dispariție, potrivit site-ului Go Galapagos.

Nu în ultimul rând, din categoria amenințărilor pentru ecosistemele din Arhipelagul Galapagos face parte și numărul mare de imigranți ilegali din regiune, dar și activitățile ilicite, cum ar fi pescuitul, vânătoarea de specii protejate etc.

Ce măsuri se iau pentru protejarea Insulelor Galapagos

Pentru a salva acest habitat unic, UNESCO a adăugat Insulele Galapagos pe lista patrimoniului mondial în 1978. De atunci și până în prezent au fost depuse eforturi considerabile pentru conservarea și protejarea arhipelagului.

Această decizie a fost luată ca urmare a unei misiuni de evaluare a stării de conservare a Parcului Național Galapagos, care a fost creat în anul 1959, precum și a rezervației sale marine. În acest fel, organizațiile internaționale pot acorda în orice moment Ecuadorului asistență specializată pentru a ajuta la menținerea integrității ecologice ale Insulelor Galapagos.

În același timp, autoritățile ecuadoriene au instituit o serie de măsuri în ceea ce privește protejarea habitatului, florei și faunei din aceste insule, prin care se evită extinderea spațiilor locuite de oameni, limitarea activităților umane pe unele dintre insule, precum și deportarea imigranților ilegali.

„Zidul lacrimilor” din Insulele Galapagos

Dincolo de frumusețea și unicitatea lor, istoria Insulelor Galapagos are și o parte întunecată. În 1832, arhipelagul a fost anexat de către colonelul Ignacio Henandez și devenea parte a Republicii Ecuador. La scurt timp după, în insule au fost înființate colonii penale. Din cauza distanței foarte mari față de continent, orice tentativă de evadare din aceste locuri era imposibilă.

Prizonierii de pe continent erau transferați aici și forțați să lucreze pe plantațiile de tresite de zahăr și cafea. Potrivit site-ului Amusing Planet, Primii „coloniști” au fost soldații care participaseră la o tentativă de lovitură de stat pe continent, care a fost înăbușită rapid. Însă, condițiile îngrozitoare ale condamnaților au condus la un număr mare de revolte de-a lungul timpului, iar până în 1952, aceste colonii nu mai existau. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul ecuadorian a înființat o altă colonie penală pe insula Isabela. În 1946, aici au fost transferați 300 de prizonieri, care au fost puși să construiască un zid din piatră. Acesta nu avea nici o întrebuințare, ci era o formă de pedeapsă pentru cei care se răzvrăteau, motiv pentru care a fost supranumit „zidul lacrimilor”.

Prizonierii erau nevoiți să parcurgă distanțe lungi până la o carieră de piatră de unde trebuiau să aducă blocuri uriașe de rocă vulcanică. În 1958 a avut loc o revoltă în care fost uciși numeroși prizonieri, dar și gardieni. Un an mai târziu, guvernul ecuadorian avea să închidă colonia penală Isabela. Ruinele zidului zadarnic, lung de aproximativ 100 de metri, pot fi văzute și astăzi, în aproapiere de orașul Puerto Villamil, stând ca mărturie a unei perioade de cruzime și tortură.

20 de curiozități despre Insulele Galapagos

Poziția geografică în apropierea Ecuatorului face ca în Insulele Galapagos să fie o climă temperată.
Zilele și nopțile în Insulele Galapagos sunt egale.
Insulele Galapagos se situează la intersecția a trei plăci tectonice: Pacific, Cocos și Nazca.
În 1593, Richard Hawkins a devenit primul căpitan englez care a vizitat Insulele Galapagos.
Insulele Galapagos nu au apărut pe nici o hartă până în jurul anului 1570.
Ambrose Cowley, un aventurier englez din secolul al XVII-lea, a realizat în 1684 prima hartă de navigație în regiunea arhipelagului, scrie site-ul Facts.net. Acesta a denumit insulele după numele piraților și nobililor englezi care l-au ajutat.
Insula Baltra, care are o suprafață de 21 km2, găzduiește unul dintre cele două aeroporturi din Galapagos care fac legătura cu continentul. Celălalt se află în insula San Cristobal.
Insula Baltra a servit ca bază a forțelor aeriene americane în cel de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, servește drept bază militară pentru Ecuador.
Insulele Galapagos găzduiesc singura specie de pinguin care trăiește în emisfera nordică. Acesta măsoară în medie 49 de centimetri, fiind unii dintre cei mai mici pinguini din lume.
Majoritatea populației din Insulele Galapagos trăiește în Puerto Ayora. Acest oraș găzduiește și Stația de Cercetare „Charles Darwin” și Serviciul Parcului Național Galapagos.
Insula Española este cea mai veche insulă din Arhipelagul Galapagos, în timp ce insula Fernandina este cea mai tânără.
Insula Floreana este una dintre primele insule din Arhipelagul Galapagos care a fost locuită.
Numele Insulei Pinta provine de la broasca țestoasă uriașă Pinta, cea mai rară creatură din lume. Aceasta cântărește peste 270 de kilograme și trăiește în jur de 150 de ani.
Insula Santiago s-a numit iniţial James Island, în onoarea Regelui Iacob al II-lea al Angliei. Insula mai este cunoscută şi sub numele de San Salvador, din 1892, când Ecuadorul a sărbătorit 400 de ani de la descoperirea de către Cristofor Columb a primei insule în Marea Caraibelor.
În Insulele Galapagos există două anotimpuri. Cel cald ține din decembrie până în mai, iar sezonul uscat este puțin mai rece și durează din iunie până în noiembrie.
Cea mai recentă erupție din Insulele Galapagos a avut loc în 2018 și i-a aparținut vulcanului Sierra Negra.
Țestoasele gigantice din Galapagos pot rezista până la un an fără apă sau fără hrană. Aceasta poate, de asemenea, să trăiască peste 100 de ani, fiind cea mai longevivă vertebrată terestră din lume.
Iguana marină din Galapagos (Amblyrhynchus cristatus) este o specie de iguană ce poate fi întâlnită doar în această regiune.
Printre animalele originare din Insulele Galapagos se numără delfinii, păsările flamingo, focile cu blană, broaștele țestoase de uscat și de mare, iguanele marine, leii de mare și rechinii. În cele din urmă, oamenii au ajuns să eradicheze porcii și caprele din arhipelag.
În Insulele Galapagos trăiesc peste 800 de specii de moluște, peste 400 de specii de pești, dintre care circa 50 sunt endemice.

Citeşte şi: Curiozități despre Stonehenge. Lucruri neștiute despre sanctuarul englez