Curiozități despre Palatul Mogoșoaia

Situat în apropiere de București, Palatul Mogoșoaia este un loc încărcat de istorie și de cultură și, totodată, reprezintă unul dintre cele mai populare locuri de recreere atât pentru bucureşteni, cât şi pentru turiştii din restul ţării sau chiar din străinătate. Aceștia sunt atrași de frumusețea acestui loc, care este o adevărată oază de liniște aflată la doar 15 kilometri de tumultul și aglomerația din Capitală. În același timp, aici există mai multe posibilități de recreere în weekend, vizitatorii putând practica sport și o serie de activități moderne, inclusiv cele specifice copiilor ori plimbări cu barca. De asemenea, aici se poate savura un dejun delicios la terasa din curte.

Dacă dorești să afli mai multe lucruri despre Palatul din Mogoșoaia, ai nimerit în locul potrivit, pentru că în cele ce urmează îți vom oferi cele mai interesante informații despre complexul cu o vechime de peste trei secole.

Informaţii despre Palatul Mogoșoaia

Sub denumirea de „Palatul Mogoșoaia” se ascunde de fapt un întreg complex istoric, care se întinde pe o suprafață de 36 de hectare, în localitatea Mogoșoaia din județul Ilfov, la aproximativ 15 kilometri distanță de centrul orașului București.

Parcul Mogoşoaia

Acesta cuprinde clădirea propriu-zisă, curtea cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, cunoscută și sub denumirea de Vila D’Elchingen, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica Sfântul Gheorghe, care se află în vecinătatea zidurilor curții. Din patrimoniul arhitectural de mare valoare face parte şi Muzeul Tradiţiei Aulice.

Palatul a fost construit până în anul 1702 de Constantin Brâncoveanu. Data începerii construcției nu este cunoscută cu exactitate, însă ceea ce se știe este faptul că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în această zonă în 1681, potrivit Historia.ro. Lucrările au fost finalizate patru ani mai târziu, la data de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a clădirii.

Cine au fost proprietarii palatului

Palatul a fost supus mai multor operații de restaurare, care se impuneau ca urmare a repetatelor distrugeri pe care clădirea le-a suferit de-a lungul istoriei. Clădirea s-a aflat în posesia familiei Brâncoveanu timp de vreo 119 ani, după care a trecut apoi în proprietatea familiei Bibescu. După 1714, an în care Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie, toată averea familiei a fost confiscată de otomani, iar palatul de la Mogoșoaia a fost transformat în han.

Mai târziu, acesta avea să fie răscumpărat de domnitorul Ştefan Cantacuzino, nepot de frate al Stancăi Cantacuzino, mama lui Constantin Brâncoveanu, după care a revenit în proprietatea familiei Brâncoveanu care îl construise şi a rămas în posesia acesteia până la începutul secolului al XIX-lea. La trecerea în secolul al XX-lea, mai exact în 1911, palatul a fost vândut prinţului George-Valentin Bibescu, care i l-a oferit soţiei sale, Martha Lahovary, drept cadou de nuntă.

De la procesul de renovare…

Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu ţinuse partea ruşilor în acel conflict. O nouă distrugere a clădirii a avut loc în timpul revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu la 1821, atunci când ultimul urmaş al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Braşov, iar clădirea a fost ocupată de panduri.

Lacul Mogoşoaia

După moartea acestuia, survenită în 1832, palatul a rămas moştenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat, iar prin căsătoria ei cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut în posesia familiei acestuia. Timp de două decenii, între anii 1860 și 1880, palatul a fost renovat de Nicolae Bibescu, care, suplimentar, avea să construiască şi cavoul familiei, în parcul palatului, dar şi Vila D’Elchingen, situată în apropiere. Palatul a fost în continuare administrat de familia Bibescu care însă s-a mutat în vila cea nouă.

Astfel, clădirea veche avea să rămână nelocuită, însă doar până în 1911, atunci când Maria-Nicole Darvari i-a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soţiei lui, Martha. Aceasta s-a ocupat la rându-i cu renovarea palatului, începând cu anul 1912, însă lucrările au fost stopate din cauza Primului Război Mondial. În perioada în care Bucureştiul și sudul țării erau sub ocupaţie germană, prinţesa Martha Bibescu a rămas în Capitală pentru a se ocupa de spitalul reginei Maria. O vreme a locuit chiar în palat, transformându-l într-una dintre cele mai în vogă reședințe aristocratice din această parte a Europei. Revenită dintr-o călătorie la Londra, ea a reluat lucrările de renovare după anul 1920, costurile fiind suportate din banii pe care i-a câștigat din vânzarea cărţilor pe care le scrisese. Palatul avea să fie reinaugurat în 1927, însă unele lucrări la interior au continuat încă vreme de opt ani.

… la naționalizarea din 1948

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul a reprezentat locul de întâlnire al diplomaţilor aliaţi. Timp de câteva luni, acesta a fost închiriat legaţiei elveţiene din România, însă după data de 6 martie 1945, moşia avea să fie naţionalizată forţat de guvernul comunist. Martha Bibescu obţinea de la autorităţile vremii declararea palatului drept monument istoric. Prinţesa, care era încă proprietara palatului, avea să plece însă definitiv din ţară, în toamna aceluiași an, lăsând clădirea fiicei sale Valentina şi soţului acesteia, Dimitrie Ghika-Comăneşti.

Așa cum s-a întâmplat cu toate proprietățile private din România în acea perioadă, și palatul de la Mogoșoaia a fost confiscat în 1948 de către autoritățile comuniste. Un an mai târziu, Valentina şi Dimitrie Ghika-Comăneşti au fost arestaţi, iar până în 1957, clădirea a fost pur și simplu devastată şi devalizată, colecţiile de artă fiind furate de comuniști şi dezmembrate.

Devenit sediul secţiei feudale a Muzeului Naţional de Artă, palatul a fost restaurat începând cu anul 1977. De atunci, Palatul Mogoșoaia a funcționat ca muzeu, iar cei care îl vizitează au ocazia să-i admire podelele prețioase, ușile sculptate manual și tavanele boltite, singurele piese de decor care au trecut testul timpului după devastarea palatului de către comuniși.

De unde provine denumirea

Stilul arhitectural folosit a fost cel românesc sau brâncovenesc și reprezintă o combinație de elemente decorative venețiene, bizantine și otomane. Acest stil fusese utilizat anterior la un alt palat al domnitorului pe care acesta îl construise la Potlogi. Arhitectura este una simplă, dar plăcută și este caracterizată în special de cărămidă și decorațiuni florale sau alte motive vegetale. De altfel, trebuie menționat faptul că, de fiecare dată când amenaja câte o reședință, Constantin Brâncoveanu ținea cont de peisaj, el simțindu-se foarte legat de natură.

Serele de la Palatul din Mogoşoaia au fost amenajate în 1890 de arhitecţi francezi

Un element arhitectonic venețian este faţada dinspre lac, acolo unde există două foişoare de mici dimensiuni, precum şi loggia cu cele şase coloane din piatră albă cu cinci arce, respectiv cei doi lei sculptaţi în piatră, care străjuiesc treptele ce coboară dinspre această faţadă. În curtea palatului mai sunt două sculpturi de acest gen, care datează de pe vremea romanilor și care au fost aduse de arhitectul George Matei Cantacuzino de la un sit arheologic din Dobrogea, în aceeaşi perioadă în care se construia scara de onoare care duce în foişorul mare, scrie Adevărul.ro.

Cine este îngropat la Palatul Mogoșoaia

În prezent, Palatul Mogoşoaia adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească. Principala clădire a complexului de la curtea domnească din Mogoşoaia este palatul construit de Constantin Brâncoveanu. Acesta cuprinde la etaj apartamentele familiei princiare, unde se ajunge direct din curte pe o scară exterioară care dă într-un balcon amplasat pe faţadă. La parter se află camerele servitorilor, în timp ce la subsol se află o pivniţă cu un tavan format din patru domuri. Faţada clădirii dinspre lacul Mogoșoaia este prevăzută cu o logie de inspiraţie veneţiană cu trei arcade.

În curtea palatului se află bucătăria brâncovenească (cuhnia), care are patru turnuri de aerisire. Turnul porţii străjuieşte intrarea în curte și este prevăzut cu o scară exterioară. Atât cuhnia, cât și turnul porţii au fost restaurate de Martha Bibescu între anii 1922 şi 1930, mai scrie Historia.ro. Cavoul Gheorghe Bibescu a fost construit după anul 1880 și adăposteşte mormintele familiei Bibescu, inclusiv cele ale prinţilor Mihai şi George Basarab-Brâncoveanu, doi piloți militari, care și-au pierdut viața în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Parc amenajat după ideile Marthei Bibescu

Serele de la Palatul din Mogoşoaia au fost amenajate în 1890 de arhitecţi francezi, iar astăzi ele sunt folosite pentru cultura florilor, dar şi pe post de atelier de educaţie plastică pentru cei mici. Așa cum sugerează denumirea, gheţăria servea la depozitarea gheții pe timpul verii și este o clădire rotundă, din secolul al XVIII-lea, care se află lângă sere.

Biserica Sf. Gheorghe este una mică și albă și a fost construită de Constantin Brâncoveanu în 1688, cu puțin timp înainte ca acesta să fie înscăunat. Aceasta este situată în afara zidurilor curții palatului, lângă turnul porții, și are un interior cu pictură murală. Se remarcă tabloul care îi reprezintă pe Brâncoveanu și pe cei patru fii ai săi. O altă atracție a Palatului Mogoșoaia sunt cele două parcuri din jurul acestuia. Primul este amenajat în stil englezesc și a fost construit în anii 1921 și 1922, după ideile Marthei Bibescu. Cel de-al doilea parc se întinde pe cea mai nouă parte a domeniului și a fost construit cu câțiva ani în urmă.

Vezi şi curiozități despre București!