Dă-mi o știre pozitivă! Una care să mă facă optimist. Măcar pentru o jumătate de oră, până când vor apărea știrile negative care mă vor lua din nou prizonier al pesimismului. Pentru că asta mi-a devenit starea naturală: pesimismul. De la știrile zilnice mi se trage: războaie, molime, incendii, accidente auto, deraieri de trenuri, atacuri cibernetice, morți, explozii, amenințări climatice, răniți, mutilați, dispăruți, accidente aviatice, violuri, tâlhării, inflație…
Apropo, am văzut că rata anuală a inflației în prima lună a acestui an a fost de 7,4%, mai mare decât cea din decembrie 2023 (6,61%). Și mâncarea s-a scumpit cu 5,6%! Asta ce este: o știre pozitivă sau o știre negativă? Este o știre care mă bagă în depresie, deși guvernatorul Mugur Isărescu ne-a transmis că „nu avem recesiune”. Poate că pentru alții majorarea ratei inflației la 7,4% este o știre pozitivă. Să se spele pe cap cu inflația asta, pentru mine este negativă. Și n-am chef să disec firul în patru, pardon!, știrea în patru ca să-ți definesc ce înțeleg eu prin știre pozitivă și știre negativă. Uită-te în presă, în fiecare zi, câte sunt negative, vagoane de știri!, și câte sunt pozitive, le numeri pe degetele unei mâini! De ce? Pentru că negativele sunt căutate, sunt consumate, sunt comentate, pentru că fac audiență, pentru că se vând, pentru că fac bani.
Degeaba ne țin predici tot felul de psihoterapeuți, consilieri de sănătate mintală și specialiști în calitatea vieții interioare despre cât de frumoasă este viața. Lumea se duce tot după știrile negative și le înghite cu voluptate. Și apoi vin alți specialiști care spun, pe baza unor „studii temeinice”, că lumea este în criză, în depresie, că pesimismul se extinde precum gripa și că trebuie să urmăm tratamente și rețete care costă bani, desigur!
Uite că nicio firmă de rating n-a evaluat încă valoarea industriei naționale de pesimism (raportat la PIB, dacă e posibil!) și nici n-a estimat câți bani se investesc pentru ca poporul să se zbată în pesimism, spaime și anxietăți!
Dă-mi și mie o știre pozitivă! Nu neapărat una care să-mi umple inima de bucurie (asta ar fi chiar suspectă), dar măcar să-mi dea siguranța că trăiesc în normalitate. Destui specialiști ne-au împuiat capul cu „noua normalitate”, „cu noua realitate”, ca și cum gata, s-a sfârșit cu ce-a fost vechi, cu confortul și rutina din trecut, cu „capitalismul nedrept, inuman și exploatator”, acum a venit altă normalitate, pregătiți-vă! O normalitate plină de catastrofe, accidente, amenințări, atacuri, dezechilibre și crize. Lumea e plină de dezechilibre, dar ni se explică în fiecare zi de ce trăim cu aceste dezechilibre. Multe vorbe, multe explicații, niciuna convingătoare. Nicio faptă, nicio decizie luată pentru a reveni la un echilibru.
Când mă uit la liderii organizațiilor internaționale, precum Uniunea Europeană, ONU, FMI, Banca Centrală Europeană, care lansează din confortul birourilor corporatiste tot felul de mesaje insipide, neutre, plate, irelevante, care par înscrise într-o agendă de lucru: „hai să mai spun ceva în săptămâna asta!”, mă întreb dacă nu cumva ei chiar sunt rupți de realitate sau ne creează o „nouă realitate”?
Dă-mi și mie o știre pozitivă! Nu îți cer una care să echivaleze cu descoperirea leacului pentru cancer sau fabricarea pastilei care asigură nemurirea. Nu-mi imaginez că știrea despre semnarea acordului de pace în Ucraina sau în Israel va depăși audiența unui accident pe DN 2 (E85) sau ce-a zis Dana Budeanu despre niște starlete umflate cu silicon… Recunosc: habar n-am ce fel de știre bună/pozitivă aș prefera! Pentru că am uitat cum mai arată astfel de știri, de unde ar veni, cine le-ar putea genera (în niciun caz politicienii) și cum le-aș așeza în viața mea. Dacă au dispărut până și din amintirile mele, atunci nici nu mai merită să-ți mai cer o știre pozitivă! Cum să-ți cer ceva care nu mai există? Oare apariția dinozaurilor ar fi o știre pozitivă sau negativă? Dar venirea extratereștrilor?
Totuși, dă-mi și mie o știre despre o faptă! Nu despre o declarație: ce-a zis Ciolacu despre PNL, ce-a zis Ciucă despre aliații săi de la guvernare, ce-a zis Biden despre ce-a zis Trump sau ce-a zis Putin despre ce-au zis Biden și Trump! Vreau știri despre fapte și decizii. M-am săturat de declarații, alocuțiuni și ziceri. Toate astea nu fac decât să-mi inducă percepții. Eu nu vreau să trăiesc cu percepții și să mă duc la secția de votare și să votez pe baza unor percepții, cutare candidat este simpatic și vorbește frumos, celălalt candidat este băiat bun și-o să ne dea mai mulți bani la salarii. Nu, nu vreau să votez pe baza percepțiilor!
Este un an electoral, iar clasa politică se întrece în furnizarea de percepții numai pe seama vorbelor. Pe mine nu mă interesează ce spune lumea, ci ceea ce face lumea. Fapte, nu vorbe! Asta vreau să găsesc într-o știre: fapte care „mișcă lumea”! Pentru că am fost obișnuiți să înghițim drept știre orice futilitate dintr-o declarație a unui politician și când futilitatea aceea se ciocnește cu futilitatea altui politician, atunci iese scandal, fericirea presei, pentru că a băgat bățul prin gard, se face audiență!
Dă-mi și mie niște fapte. Bune. De exemplu, s-au construit două spitale, mă rog, un spital mai micuț și două policlinici, s-au inaugurat fabrici și uzine, mă rog, o făbricuță și două ateliere, s-au reabilitat o sută de kilometri de cale ferată, mă rog, nu chiar o sută, dar s-au reabilitate două gări și cincizeci de vagoane! Dă-mi ceva despre fapte, despre muncă, despre rezultate concrete! Nu vreau planuri de sustenabilitate și viziuni despre cum vom trăi peste 50 de ani fără amprenta de carbon! Vreau ceva concret! Se mai face ceva în țara noastră? Se fac lucruri, dar nu apucă să apară la știri?
Pentru că sunt pozitive și nu se vând, iar cele negative sunt peste tot și se vând în draci? Și dacă există lucruri bune, făcute de firmele private, astea ar trebui să apară numai în calupurile publicitare în regim de reclamă la televiziuni? Probabil că cele mai bune știri sunt reclamele din calupurile publicitare. Dacă un supermarket anunță că „săptămâna asta găsești pulpe inferioare la preț redus cu 12%” înseamnă că asta-i o știre bună? Fug și cumpăr! La atâta s-a redus până la urmă „o știre pozitivă”, la un discount de 12% înghesuit într-o reclamă de 30 de secunde?
Dă-mi și mie ceva pozitiv! Ceva temeinic și credibil. Pentru că, de la o vreme, numai superficialități și jumătăți de adevăruri mi se livrează. Și dacă mă revolt, imediat sunt etichetat drept depășit, conservator, expirat, încremenit, frustrat, extremist… Dă-mi ceva care să mă convingă că faci o treabă bună în lumea asta despre care pretinzi că mă informezi!
foto: 123rf.com
