Dacă Administrația Prezidențială a României ar fi cotată la bursă, cine ar mai cumpăra acțiuni după turneul african al președintelui Iohannis?

Dacă Administrația Prezidențială a României ar fi cotată la bursă, cine ar mai cumpăra acțiuni după turneul african al președintelui Iohannis?

Dacă Administrația Prezidențială a României ar fi cotată la BVB, să considerăm această absurditate cu tot respectul pentru investitorii în valori mobiliare, poate că președintele Klaus Johannis ar fi manifestat o responsabilitate maximă față de investitori. Adică, față de electorat. Recunosc că scenariul e absurd, dar nici cu atitudinea președintelui nu mi-e rușine.

Dacă Administrația Prezidențială a României ar fi cotată la bursă, să zicem la Bursa de Valori București (BVB), aceasta ar fi obligată, conform regulamentului, să prezinte, la sfârșitul fiecărui trimestru al anului, un raport de activitate. Ca să știe investitorii care-i bilanțul financiar, până la ultimul leu, care au fost deciziile managementului, ce modificări au apărut în structura companiei, ca să afle totul despre „administrația prezidențială” în care și-au băgat banii. Pentru că bursa este un loc al transparenței și al încrederii. O companie care este transparentă și își informează corect investitorii despre banii care i-au consolidat capitalizarea, atunci câștigă încredere. Iar încrederea generează valoare, adică bani.

Sigur că Administrația Prezidențială a României n-are nici în clin, nici în mânecă cu BVB. Dar dacă ar fi cotată (o absurditate, nu-i așa?)… s-ar rezolva, conform regulamentului, lipsa de transparență a instituției prezidențiale. De exemplu, am afla din raportul financiar al Administrației cât a costat deplasarea președintelui Klaus Iohannis cu soția în cele patru țări din Africa: avionul, combustibilul, protocolul etc. N-am afla imediat după ce dânșii se întorc, ci în luna februarie 2024, când firmele cotate la BVB își depun rapoartele de activitate pe ultimul trimestru al acestui an. Așteptarea n-ar fi chiar atât de lungă, dar ar merita, de dragul transparenței.

Tot în raportul înaintat către BVB, Administrația lui Iohannis ar trebui să prezinte în detalii ce-a făcut managementul, pardon, cuplul prezidențial în cele patru țări. Ca să știe investitorii de ce „managerul” s-a dus tocmai acolo. Mai mult, să prezinte rezultatele. Pentru că investitorii sunt interesați de eficiență. Ei nu pot să bage banii în acțiunile unei companii care nu are indicatori ridicați de eficiență, adică nu înregistrează profit. Care este profitul Administrației Prezidențiale după turneul de-o săptămână al lui Iohannis? Asta ar putea să ne lămurească raportul, dacă Administrația ar fi cotată la BVB. 

Dacă s-ar recunoaște că acțiunea președintelui n-a adus niciun profit – n-a parafat niciun contract, n-a adus cafea ieftină, banane, niște investitori străini etc. – atunci, citind raportul, investitorii își vor vinde cu disperare acțiunile și cotațiile Administrației Prezidențiale se vor prăbuși. Toată lumea l-ar înjura pe lider și investitorii ar bătea cu pumnii în poarta Cotrocenilor, cerând schimbarea lui Iohannis, care din Africa s-a întors cu nimic! Sigur că această prăbușire n-ar conduce la un crah bursier (Doamne ferește!), acțiunile Hidroelectrica, OMV sau Banca Transilvania n-ar fi tresărit deloc, dovedind investitorilor că merită să-și bage banii în energie și banking decât să-i pună într-o administrație mediocră, superficială, înclinată spre plezirism și… trecătoare. În schimb, dacă Iohannis s-ar întoarce cu un vraf de contracte, cafea ieftină, banane, niște investitori străini etc., atunci acțiunile Administrației, este la mintea cocoșului, vor crește. Toată lumea ar fi  mulțumită.

Dacă Administrația Prezidențială a României ar fi cotată la BVB, n-am fi asistat la carnavalul dezlănțuit (pe bună dreptate) de presa noastră. Ce să facă presa în situația lipsei de transparență crasă și insultătoare din partea lui Iohannis: să-și bată joc și să facă, zi după zi, caterincă. În condițiile în care Administrația ar fi fost cotată, investitorii n-ar fi permis acest dezmăț mediatic și n-ar fi acceptat ca liderul să fie luat la mișto. Ar fi cerut urgent ca Iohannis, în calitate de manager, pardon, președinte, să iasă în public și nu neapărat să dea explicații sau să se justifice, ci să răspundă la întrebările justificate. Pentru a recâștiga încrederea. Măcar să spună în limba de plastic a corporațiilor ceva de genul: 

„Reziliența și adaptabilitatea echipei noastre au fost remarcabile, iar strategia noastră adânc înrădăcinată în business a fost reconfirmată”.

sau

„Echipa noastră a lucrat nonstop pentru a oferi soluții de cea mai bună calitate pentru clienții noștri. Suntem mereu pregătiți să rezolvăm problemele clienților în fiecare zi”.

Ce frumos ar suna aceste cuvinte (insipide) în gura managerului care conduce o administrație prezidențială cotată la bursă! De aceea este bună bursa, pentru că acolo nu se tranzacționează numai bani și acțiuni, ci, în primul rând, se tranzacționează încredere. Din această perspectivă a încrederii, Administrația Prezidențială, care nu este cotată la nicio bursă, este praf și pulbere. În sondaje, în percepția românilor. Cum să crezi într-un lider care, în nouă ani de mandat, n-a dat niciun interviu presei? A ieșit doar la declarații de presă și a citit niște texte, ba în pandemie, ba la începutul războiului din Ucraina, ba în ocazii solemne de o artificialitate grețoasă, precum cea de la promulgarea legii învățământului („România educată”).

Dacă Administrația Prezidențială a României ar fi cotată la BVB, să considerăm această absurditate cu tot respectul pentru investitorii în valori mobiliare, poate că președintele Klaus Johannis ar fi manifestat o responsabilitate maximă față de investitori. Adică, față de electorat. Pentru că asta mai înseamnă bursa, mult înjurată de adversarii capitalismului: responsabilitate față de oamenii care investesc încredere și bani. 

Transparența bursieră este bună: știi în ce-ți investești banii. Dacă Administrația Prezidențială a României ar fi cotată la bursă, Klaus Iohannis ar fi fost de mult concediat. Ar fi rămas în locul pe care-l merită: „Departe de Africa”, departe de România.     

foto: presidency.ro

  

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *