Dana Bartzer, frumoasa și talentata artistă din anii ’80, s-a retras din lumina reflectoarelor, însă nu a renunțat la muzică. Alături de soțul ei, cunoscutul compozitor Dan Creimerman, este profesoară la secția jazz-pop a Colegiului Național de Muzică George Enescu și ne dezvăluie cum arată viața lor în prezent.
Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.ro, Dana Bartzer ne spune de ce a preferat să se retragă din lumina reflectoarelor. Împreună cu soțul ei, compozitorul Dan Creimerman, au reprezentat cuplul de aur al muzicii ușoare românești a anilor ’80 și erau numiți „Romina și Albano de România”.
Ce fac Dana Bartzer și Dan Creimerman după ce s-au retras din lumina reflectoarelor
În plan personal, trăiesc una dintre cele mai frumose povești de dragoste din showbiz și, după 36 de ani de iubire, artista ne spune că soțul ei a știut din prima clipă că ea va fi jumătatea lui. Dana Bartzer (57 de ani) și Dan Creimerman (65 ani) au împreună doi băieți, Boris și Robert, care au ales să plece din România. Aflăm de la artistă detalii neștiute din viața ei, de la copilărie, la parcursul în muzică, dar și faptul că există prietenie adevărată în muzica românească.
De ce te-ai retras din lumina reflectoarelor? Ce te-a determinat sa iei această decizie?
Nu a fost o „decizie”. La noi, la Dan și la mine, lucrurile au decurs mereu firesc, fără să ne propunem anumite lucruri într-un mod calculat și cerebral. Am avut spectacole, am cântat în cluburi, în străinătate. Apoi am început să lucrăm în publicitate, în propriul nostru studio de înregistrări. După care au venit copiii, iar activitatea de studio ne-a permis să ne ocupăm amândoi de ei.
„Sunt un om foarte norocos”
Aveai un succes extraordinar. Știu că tot de muzică te ocupi, împreună cu soțul tău, dar nu ți-a mai fost dor niciodată de scenă?
Cred că sunt un om foarte norocos, pentru că am avut întotdeauna ocazia să mă ocup de lucruri care îmi plac. Scena, emisiunile de televiziune, studioul mi-au adus mereu satisfacții. Iar acum că Dan și cu mine suntem profesori la secția jazz-pop a Colegiului Național de Muzică George Enescu, lucrul cu copiii mă bucură în egală măsură. Să îi văd pe ei urcând pe scenă în audiții de clasă, spectacole, concursuri, este la fel de mulțumitor.
Dana Bartzer: „Am crescut într-o familie muzicală”
Faptul că tatăl și bunicul tău au fost compozitori te-a determinat s-o apuci pe calea muzicii?
Am crescut într-o familie muzicală: tatăl meu a fost compozitor, mama mea profesor de muzică. Sora mea și cu mine am început studiul pianului de mici. Apoi eu am urmat și cursuri de canto la Școala Populară de Artă, la clasa doamnei profesoare Zina Nichita. Pe bunicul din partea tatălui meu din păcate nu l-am cunoscut, m-am născut după ce el nu a mai fost. Dar toată familia din partea tatălui meu s-a ocupat de muzică. Probabil că atât genele moștenite, cât și climatul în care am crescut m-au făcut să aleg muzica.
Dana Bartzer a preferat să se retragă din lumina reflectoarelor. Sursă foto: Arhivă personală
Amintiri din copilărie
Cum a fost copilăria ta? Educația germană și-a spus cuvântul?
Tata a preferat ca sora mea și cu mine să urmăm Școala Germană și în paralel să primim o educație artistică. Am făcut muzică și balet, însoțite de cursuri de engleză și franceză. Aveam zilele pline, de dimineața până seara, dar nu ne plângeam, pentru că ne plăcea grozav. Ne-am obișnuit să ne împărțim programul în așa fel, încât să le împăcăm pe toate. Tata ne spunea: „întâi datoria, apoi plăcerea”. Nu prea ne convenea, dar probabil că asta ne-a format.
Îți mai aduci aminte, totuși, de o trăsnaie memorabilă din perioada aceea?
Dacă tot vorbim despre educație și despre tata, îmi vine în minte nu o trăsnaie, ci o vorbă a tatei. În liceu mi-am dat seama că voiam să mă îndrept spre Facultatea de Filologie, secția engleză-germană. Sora mea, în schimb, era pasionată de biologie. Întrebat fiind de un prieten ce îi mai fac fetele tatăl meu a răspuns, nemulțumit că ne preocupa și altceva decât muzica: „Ei, una taie broaște și alta vorbește englezește!”. Eram amândouă la faza pe țară a olimpiadei, una la biologie, alta la engleză.
Cum se menține Dana Bartzer, la 57 de ani: „Mă abțin de la unele lucruri când simt că mă cam strâng pantalonii”
Fizic, dupa atâția ani, ești neschimbată. Cum reușești, ai vreun secret?
Ei, sigur, neschimbată nu sunt, că doar trec anii și lasă urme. Dar nu am kilograme în plus, fac mișcare și mă mai abțin de la unele lucruri, când simt că mă cam strâng pantalonii. Să fie astea secrete? Nu cred.
Cum s-au cunoscut Dana Bartzer și Dan Creimerman: „Eu cu fata asta mă însor!”
Citește continuarea pe Unica.ro
