Afaceristul Omar Hayssam – condamnat la o pedeapsă de 24 de ani de pușcărie pentru terorism și infracțiuni economice – mai are de așteptat pentru a obține liberarea condiționată. Hayssam a pierdut în ianuarie această șansă, Tribunalul Dâmbovița menținând termenul de 12 luni stabilit de instanța ierarhic inferioară pentru formularea unei noi cereri. Instanța a considerat, printre altele, că deținutul „nu a manifestat un interes constant pentru îndreptare”. Libertatea a analizat motivarea judecătorilor din care rezultă că sirianul nu a îndeplinit mai multe condiții pentru a putea solicita reducerea pedepsei.
Teoretic, sirianul va ieși din pușcărie la termen pe data de 26 decembrie 2035, după ce instanțele i-au contopit condamnările din cele 5 dosare, rezultând o pedeapsă de 24 de ani și 4 luni de detenție, mai exact 8.889 de zile.
Practic însă, Omar Hayssam poate cere să fie pus în libertate înainte de acest termen, deoarece a împlinit vârsta de 60 de ani, însă – așa cum notează judecătorii – liberarea condiționată este un beneficiu, nu un drept al condamnatului.
Libertatea.ro a consultat motivarea Tribunalului Dâmbovița pentru a afla de ce judecătorii au hotărât ca Omar Hayssam să mai stea cel puțin un an după gratii. În același document sunt trecute în revistă susținerile sirianului și ale avocaților lui în sprijinul cererii de liberare condiționată.
Susținut de avocați cu citate din Mahatma Gandhi
Omar Hayssam i-a angajat pe avocații Mihai Baciu și Ion Cazacu pentru susținerea cererii de liberare condiționată, ultimul fiind cel care în urmă cu mai bine de 17 ani l-a reprezentat pe sirian în procesul răpirii jurnaliștilor români în Irak.
Avocații au susținut că starea de sănătate a lui Omar Hayssam s-a degradat în ultima perioadă petrecută în Penitenciarul Mărgineni: suferă de Parkinson și nu este în deplinătatea facultăților mintale. Ce solicitări au avut și ce argumente au invocat:
Solicită instanţei să se reaprecieze decizia judecătorului de la fond cu privire la amânarea cu încă un an (perioada maximă) punerea în libertate a condamnatului.
Arată că toate documentele importante sunt clasificate pe o durată de 50 de ani, trecând aproape 20, neştiindu-se care este adevărul judiciar, susţinând că impactul faptelor săvârşite de condamnat a fost devastator pentru acesta, pentru familia sa şi pentru ordinea publică, având o rezonanţă extraordinară.
Susţine că nu trebuie să se vorbească despre uitare, însă după 20 de ani se poate observa că acest condamnat nu disimulează nimic, neavând contact cu realitatea, neputând reprezenta un pericol social.
Susţine că este vorba despre sentimentele de milă şi iertare, care fac parte din actul de justiţie, alături de exemplaritatea pedepsei, solicitând liberarea condiţionată a condamnatului, solicitare făcută şi de familia acestuia.
Este un adevăr aparţinând cuvintelor spuse de Mahatma Gandhi: „Există o instanţă mai mare decât cea a justiţiei – instanţa conştiinţei“, solicitând instanţei să dea curs acestui adevăr, se arată în documentul citat.
Instanța: Simpla trecere a timpului nu garantează eliberarea
Pe data de 15 ianuarie 2024, Tribunalul Dâmbovița a respins definitiv cererea de liberare condiționată a lui Omar Hayssam, stabilind totodată că sirianul va putea formula o nouă solicitare în acest sens abia în 2025.
Pentru a beneficia de liberarea condiționată, Hayssam trebuie să execute jumătate din pedeapsă, adică 4.445 de zile. Până acum, sirianul a executat 3.752 de zile de detenție plus 387 de zile de arest, totalul fiind de 4.139 de zile.
Cu privire la condițiile privind liberarea condiționată, judecătorii s-au raportat la dispozițiile din vechiul Cod penal, mai favorabile sirianului, deoarece noul Cod penal condiționează punerea în libertate a condamnatului de plata prejudiciului. Or, Omar Hayssam a fost executat silit, dar e departe de acoperirea prejudiciului de peste 20 de milioane de dolari.
Iată ce notează judecătorii în motivarea deciziei din 15 ianuarie 2024:
„După cum se poate constata din analiza procesului-verbal întocmit la data de 26.10.2023 de către Comisia de liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Mărgineni, la data intrării în comisie şi chiar la data soluţionării în primă instanţă a cererii, fracţia de 1/2 din pedeapsă era executată efectiv doar parţial (3.752 zile + 387 zile de arest preventiv/arest la domiciliu), acesta beneficiind de un număr de 306 zile ca urmare recursului compensatoriu.
Tribunalul reţine, din interpretarea acestor dispoziţii legale, că liberarea condiţionată înainte de executarea în întregime a pedepsei se poate dispune în cazul în care condamnatul a executat fracţia prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinând seama şi de antecedentele sale penale.
La prima analiză în comisie, în unanimitate, s-a stabilit un termen de amânare de 12 luni, invocându-se existenţa unor multiple antecedente penale: gravitatea faptei, încălcarea măsurii de siguranţă a interzicerii părăsirii ţării dispuse în întreruperea executării pedepsei, durata pedepsei rămase de executat. La rândul acestuia, judecătorul fondului a împărtăşit opinia comisiei (…).
Referitor la recompensele primite în cei 10 ani de detenţie, se constată că numărul acestora este unul mic, în condiţiile în care a obţinut câte o recompensă pe an, ceea ce confirmă faptul că nu a manifestat un interes constant pe întreaga durată a detenţiei la care s-a făcut mai sus referire.
Având în vedere toate aceste reţineri, Tribunalul constată că în cauză nu poate fi primită liberarea condiţionată, apreciind în acord cu judecătorul fondului, că simpla trecere a timpului în mediul carceral nu poate conduce în mod automat la liberarea condiţionată, nejustificându-se nicio reducere a termenului de rediscutare stabilit de comisie şi menţinut de instanţa de fond, având în vedere durata de pedeapsă rămasă de executat”, reține instanța de control judiciar.
De ce a orchestrat Omar Hayssam răpirea jurnaliștilor români
Omar Hayssam execută 24 de ani și 4 luni de pușcărie pentru terorism și infracțiuni economice, condamnare rezultată în urma contopirii pedepselor din 5 dosare.
Dosarul răpirii jurnaliștilor români în Irak (20 de ani),
Dosarul Manhattan (23 de ani și 4 luni),
Dosarul Volvo Truck (16 ani),
Dosarul Foresta Nehoiu (3 ani)
Dosarul pentru fuga din țară (2 ani).
Judecătorii ÎCCJ notează că Omar Hayssam a pus la pus la cale și a orchestrat în 2005 răpirea a trei jurnaliști români în Irak pentru a „poza ca erou” în contextul în care era urmărit penal pentru infracțiuni economice. Sirianul a fost ajutat de complicele lui, Mohammad Munaf, condamnat și el la 10 ani de pușcărie și eliberat condiționat pe data de 7 iulie 2022.
Mohammad Munaf | Foto: Ionuț Mureșan
„Intenţiile infracţionale ale lui Omar Hayssam au fost animate de la bun început de dorinţa acestuia de a evita măsurile ce puteau fi luate în mod legal împotriva sa ca urmare a procedurilor judiciare iniţiate de autorităţile competente în luna noiembrie 2004, relativ la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, spălare de bani, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, privatizări frauduloase etc.
În cadrul planului său infracţional, Omar Hayssam intenţiona să procedeze la răpirea jurnaliştilor români pentru a putea ulterior «să pozeze» în salvator al acestora, considerând că printr-un astfel de «act de eroism» va obţine recunoştinţa autorităţilor române şi va fi exonerat de o eventuală răspundere penală.
În paralel acesta urmărea şi scoaterea din România a contravalorii afacerilor sale sub pretextul plăţii unei recompense către «răpitorii» jurnaliştilor români. Pe aceeaşi linie de gândire, Omar Hayssam urmărea ca la un moment dat să părăsească definitiv teritoriul României.
Procesul de terorism şi acuzaţiile privindu-l pe Omar Hayssam, unice în istoria de până atunci a României, era cunoscut atât de membrii familiei sale, cât şi de întreaga opinie publică, acuzaţiile aduse acestuia făcând obiectul unei ample dezbateri în cadrul mass-media şi generând vii emoţii în rândul întregii societăţi româneşti”, se mai arată în motivarea ÎCCJ.
Omar Hayssam a reușit să fugă în vara anului 2006, după ce l-a convins pe procurorul de caz, Ciprian Nastasiu, că are cancer în fază terminală și nu poate fi tratat în închisoare.
La vremea respectivă, Hayssam era cercetat penal în dosarul răpirii jurnaliștilor români în Irak. Procurorul l-a crezut, la fel și judecătoarea Sofica Dumitrașcu de la Curtea de Apel București, care i-a admis cererea și l-a pus în libertate. Omar Hayssam a fugit cu complicitatea lui Mustafa Tartoussi, fiind prins și repatriat abia în 2013.
