În ultimii ani, România s-a numărat printre statele europene care au oferit cele mai generoase subvenții fermierilor, cu peste 770 de milioane de euro acordați în ultimii doi ani.
O treime din această sumă a fost destinată exclusiv producătorilor de fructe și legume. Cu toate acestea, paradoxal, legumele și fructele din România rămân unele dintre cele mai scumpe din Europa.
Generozitatea subvențiilor românești
România ocupă locul 4 în topul țărilor europene la capitolul sumelor alocate pentru sprijinirea agriculturii. Deși fermierii români primesc mai mulți bani decât colegii lor din Spania, Germania sau Austria, aceasta nu se reflectă în prețurile finale ale produselor agricole. În realitate, consumatorii români plătesc mai mult pentru fructe și legume comparativ cu cumpărătorii din aceste țări, chiar dacă subvențiile ar fi trebuit să ofere un avantaj în materie de costuri.
Problemele structurale din agricultura românească
Costurile ridicate ale producției
Citat de Știrile ProTV, Mihăiță Cobag, un agricultor român, explică faptul că subvențiile statului ajută, dar nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile ridicate ale producției în sere. Cheltuielile cu încălzirea, tratamentele și semințele sunt doar câteva dintre motivele pentru care producția de legume rămâne costisitoare. Acest lucru face dificilă scăderea prețurilor fără a compromite viabilitatea financiară a fermelor.
Subfinanțarea și nevoia de noi subvenții
Vlad Gheorghe, președintele unei asociații de legumicultori, subliniază că, în ciuda sumelor primite, legumicultura este subfinanțată. Fermierii speră în noi subvenții care să poată compensa scăderea suprafețelor cultivate de la an la an. Fără un suport financiar adecvat, multe culturi nu sunt rentabile, ceea ce duce la reducerea ofertei și, implicit, la creșterea prețurilor.
Impactul cererii și ofertei pe piață
Gabriel Razi, analist pe piața agricolă, afirmă că prețurile fructelor și legumelor sunt dictate în principal de legile cererii și ofertei și nu neapărat de subvențiile acordate. În multe cazuri, banii din subvenții sunt folosiți pentru acoperirea costurilor de producție, fără a influența direct prețurile de vânzare.
Concluzii
Deși ajutoarele financiare europene și naționale au stimulat sectorul agricol românesc, este clar că acestea nu au reușit să atenueze povara financiară a consumatorilor. Problemele structurale ale agriculturii, costurile ridicate de producție și dinamica pieței sunt factori care continuă să țină prețurile la un nivel înalt. Este nevoie de o abordare mai strategică și de politici care să adreseze eficient nevoile reale ale fermierilor și să contribuie la stabilizarea prețurilor pe piața internă. Așadar, în ciuda subvențiilor generoase, multe provocări rămân nerezolvate în cadrul sectorului agricol din România
