De ce e vitală întrebarea care frământă societatea ucraineană: Kievul e dator Occidentului pentru sprijin sau Vestul e dator ucrainenilor pentru lupta lor?

În Ucraina s-a creat un resentiment social, scrie chiar un ziarist local. Că țara nu e suficient ajutată de către o lume democratică din Vest, atât de datoare luptei ucrainenilor. Cum se rezolvă acest resentiment e important, pentru că o Ucraină care crede că nu are nimic de manifestat ca recunoștință către Vest poate fi, după război, sedusă de orice model, mai puțin de cel al Occidentului liberal. 

În aceste aproape 20 de luni de război în Ucraina, am luat o serie de interviuri de la militarii ucraineni care luptă împotriva invaziei ruse. 

Cei mai mulți dintre soldați, indiferent de faptul că s-au înscris voluntar în armată sau au fost înrolați prin ordinul comisariatelor, au declarat că apără în primul rând statul lor, Ucraina, dar și Occidentul. Unii etnici români din armata ucraineană au mai spus că apără nu numai Ucraina, ci și România.

Relatările militarilor erau pline de emoții, fiecare încercând să explice de ce a decis să lupte. Între timp, au apărut o serie de declarații ale liderilor de la Kiev care se bazau tot mai mult pe aceeași abordare – statul ucrainean a început să fie prezentat în spațiul informațional intern ca un scut NATO. Kievul se prezintă lumii ca o zonă de protecție pentru UE, ca un apărător al lumii libere de invazia declanșată de un dictator. S-a trecut la un alt nivel.

Ucraina apără Occidentul, iar acesta ar fi obligat să sprijine Kievul

Până acum, diverși bloggeri, politicieni, activiști civici și jurnaliști au promovat ideea că armata ucraineană apără UE și NATO de o invazie rusească.  S-a adăugat fostul ministru al apărării de la Kiev, Oleksii Reznikov, care a declarat că Ucraina este un „scut al civilizației europene”. 

Unii politologi susțineau absolut serios că „NATO trebuie să-i mulțumească Ucrainei pentru că există”, în caz contrar, Occidentul ar fi intrat într-un război direct cu Rusia. Ce-i drept, nu au existat explicații clare de ce un război de acest gen ar fi fost iminent. 

În iunie a.c., președintele Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina apără spațiul comun al libertății NATO, iar Alianța Nord-Atlantică ar trebui să recunoască această realitate. Discursul liderului de la Kiev avea ca scop să-i convingă pe șefii  NATO că Ucraina trebuie să adere la Alianță într-o formulă rapidă. Dacă pentru occidentali felul cum pune Zelenski problema părea o exagerare, pentru ucraineni era de la sine înțeles. Pentru că asta e ceea ce vecinii noștri văd și aud zi de zi.

Nu Zelenski, ci Poroșenko a reluat teoria „porților Europei”

În plin război cu Rusia, pe străzile orașelor ucrainene, la radio și TV, pe paginile agențiilor de știri sunt promovate mesaje despre rolul istoric și civilizațional al Forțelor Armate ale Ucrainei. Potrivit acestui raționament, eventuala ocupare a Ucrainei de către Rusia va însemna un război iminent pe teritoriul statelor NATO. De aceea, lumea este obligată să ajute Kievul să se apere de invazia la scară largă. 

Altfel spus, dacă Ucraina pică, NATO va intra într-un mare război

De fapt, narațiunea politică promovată de Kiev, dovedită a fi foarte eficientă în perioada unei agresiuni militare lansate de Rusia, nu a fost inventată de Zelenski, ci de predecesorul acestuia. 

Fostul președinte al Ucrainei Petro Poroșenko îi convingea pe ucraineni că misiunea istorică a Kievului este de a-i opri pe ruși la porțile Europei. Războiul din Donbas era văzut prin prisma rolului civilizațional al Ucrainei în confruntarea cu Rusia dictatorului Putin. 

Poroșenko era prezentat în mass-media ca liderul unui stat cu aspirații europene care a reușit să oprească ofensiva unui stat autoritar. 

Vrând-nevrând, Zelenski a fost nevoit să preia acest mit – cu un anumit sâmbure de adevăr – după ce Rusia a atacat din nou Ucraina.

Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, dreapta, și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în timpul unei conferințe de presă la Kiev. Foto: Hepta

Cine trebuie să spună „mulțumesc”: Ucraina sau NATO?

În august 2023, un jurnalist înrolat în armata ucraineană, Pavlo Kazarin, s-a întrebat în premieră în Ucraina – mai întâi pe Facebook, apoi scriind un articol în presa de la Kiev – dacă această perspectivă este una corectă, dacă modul cum gândesc politicienii ucraineni și cum sunt informați cetățenii este unul sănătos.

Jurnalistul a observat că ucrainenii consideră războiul lui Putin împotriva Ucrainei ca fiind un război împotriva NATO. De altfel, și rușii cred același lucru, că luptă contra NATO. 

Kazarin a remarcat supărarea latentă a ucrainenilor, care dau vina pe liderii occidentali pentru blocarea intrării Kievului în NATO după summitul de la București din 2008. Pentru că a fost tergiversat procesul de aderare la NATO din vina Occidentului, și nu a Kievului, statele membre sunt văzute ca fiind obligate să ajute acum Ucraina.

Nașterea unui resentiment social

La un moment dat, Kazarin se întreabă ce-ar fi dacă, în realitate, Ucraina nu luptă pentru Occident, ci doar pentru sine. „Oare nu e adevărat că noi nu luptăm pentru ei, ci doar pentru noi?”, scrie jurnalistul. În acest caz, continuă el, Occidentul nu are nicio datorie față de Ucraina, iar poporul ucrainean trebuie să-i fie foarte recunoscător Vestului și să le spună mulțumesc statelor partenere.

Noi apărăm NATO sau NATO ne ajută pe noi să ne apărăm? Viitorul Ucrainei, situația postbelică și resentimentele noastre sociale depind în mod direct de răspunsul la această întrebare.

Jurnalistul Pavlo Kazarin susține:

El arată că NATO deja se învecinează cu Rusia și că acum trei decenii, cele două mari puteri vecine în Europa erau angrenate într-un Război Rece, subliniind că ucrainenii trebuie să se gândească bine cui anume și în ce mod să-i spună mulțumesc pentru susținere.  

Cele două paradigme ale războiului din Ucraina

Văzut din interior, războiul din Ucraina se aseamănă cu o zbatere social-politică între două paradigme. Una spune că datorită Occidentului există statul ucrainean, alta că datorită Ucrainei rezistă Occidentul.

După aproape 20 de luni de război la scară largă, soldat cu zeci de mii de victime și distrugeri enorme, societatea ucraineană se întreabă dacă trebuie să-i fie recunoscătoare Occidentului pentru sprijin, fiind dominată de ideea că anume Vestul  trebuie să-i mulțumească Ucrainei pentru că plătește cu viața fiilor săi pe câmpul de luptă. Fiecare paradigmă este într-un fel corectă și o cale de mijloc, un compromis social, nu a fost deocamdată găsită.    

Invadarea Ucrainei la 24 februarie 2022 a consolidat foarte mult ideea că Occidentul este dator să ajute, devenind un factor important pentru rezistența ucraineană în război. Paradigma „Ucraina – un scut al civilizației europene” este promovată de președintele Volodimir Zelenski, a doua – cea a Kievului care rezistă datorită Vestului – este slab prezentă în discursul public pentru că nu încurajează rezistența, nu crește capitalul politic, nu poate fi contabilizată electoral la un moment dat.

Curajul lui Zelenski – o consecință a modului cum este văzut războiul

Sigur că e treaba Kievului cum își încurajează societatea și ce metode folosește pentru a rezista în fața unui stat agresor, condus de un Putin urmărit internațional pentru crime de război. 

Însă modul de a privi războiul influențează felul cum se raportează Ucraina la vecini, la Occident și la acei actori politici care nu sunt de acord să ajute statul ucrainean.

Occidentul văzut ca un mare datornic al Ucrainei poate fi în mod direct criticat, dojenit, pus la punct, ceea ce a și făcut Zelenski pe tot parcursul acestor 20 de luni de război. Liderul ucrainean și-a ridicat vibrația criticii și la adresa celor mai vocali susținători ai Kievului din estul Europei: polonezii. Într-un gest celebru, Volodimir Zelenski a declarat într-un discurs în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite că Kievul „lucrează din greu pentru a păstra rutele terestre pentru exporturile de cereale”, iar „teatrul politic” din Polonia nu face decât să ajute Moscova.

Zelenski a mai criticat promisiunile vagi ale membrilor NATO despre aderarea Ucrainei, numindu-le „absurde”. A mai încercat să pună la punct mulți lideri europeni, care erau cumva indeciși să ofere sau nu arme Ucrainei. 

20 septembrie 2023, SUA, New York: Președintele ucrainean Volodimir Zelenski vorbește la reuniunea Consiliului de Securitate al ONU despre Ucraina. Foto: Hepta

Ce se joacă este ceva important: care va fi modelul statului ucrainean postbelic?

În același timp, agențiile guvernamentale de presă din Ucraina, care funcționează în aceeași paradigmă a „Occidentului dator Kievului”, au blamat Euronews pentru că promovează narațiuni de propagandă ale Rusiei. Iar observațiile Comisiei de la Veneția privind Legea minorităților naționale au fost catalogate ca fiind scrise la Moscova. Presa de la Kiev nu a fost de acord cu organul consultativ al Consiliului Europei, care îi recomandă Ucrainei să restabilească drepturile vorbitorilor de limba rusă după încheierea războiului.

E o mare diferență când te raportezi la un vecin ca la un dator ție sau când tu te consideri dator lui. Altfel spus, recomandările Occidentului, văzut ca un mare debitor al Ucrainei, sunt respinse de societate. În timp ce un Vest privit din perspectiva unui ajutor temeinic al statului ucrainean ar putea conta mult mai mult ca viitor model politic, inclusiv în contextul aspirațiilor europene ale Kievului. 

În Ucraina, Rusia și Putin sunt scrise mereu cu litere mici

Pentru a scoate la suprafață caracterul inuman al agresiunii ruse, presa ucraineană folosește o serie de cuvinte cu minuscule. Putin, Rusia, Moscova, Kremlin sau Federația Rusă sunt scrise peste tot cu litere mici. Iar spațiul informațional este plin de noțiuni de război, precum: invadator, inamic, dușman, ocupant etc.

Indiferent de paradigma războiului care dictează regulile și domină mințile în societatea ucraineană, Rusia și Putin scrise cu minuscule îi unesc pe toți ucrainenii sub o singură umbrelă a rezistenței.

Dar unele voci din Ucraina încep timid să se întrebe ce va fi după război și dacă miturile create la Kiev nu vor sta la baza unei traume a unui popor ucrainean mult încercat. 

Indiferent de răspunsul care va fi găsit la întrebarea dacă Kievul apără Occidentul de Rusia sau dacă datorită Vestului Ucraina mai există, o demitizare a spațiului politic și informațional ucrainean după război va fi foarte greu de realizat.  Va fi nevoie de timp și de pace, o pace altfel definită decât ca o continuare psihologică a războiului cald. 

Foto: Hepta