Poate mulți vor fi surprinși, dar tenisul, sau sportul din care se trage, este documentat încă de acum 900 de ani. Mingea era confecționată din piele sau pânză umplută cu cârpe sau păr de cal.
Pe măsură ce popularitatea jocului a crescut, la trecerea din secolul al XIX-lea în secolul XX, procesul de fabricație și designul mingilor de tenis au început să se modifice radical. Inițial s-au folosit mingi pline, din cauciuc indian vulcanizat, acoperite cu flanel alb, pentru ca apoi învelișul pufos să foe confecționat dintr-o pnânză specială, numită Melton, care se mai folosește și azi. Este vorba despe o pânză cu un conținut ridicat de lână, în timp ce substitunentul modern, pânza Needle, este mai ieftină și are fibre sintetice, potrivit IFL Science.
La fel de importantă este și “coafura” mingilor de tenis. De fapt, este cea mai importantă caracteristică. Dacă mingea de tenis n-ar avea liniile de coafură în puf, viteza pe care ar atinge-o în momneul lovirii ar fi atât de mare, încât nici nu ne-am putea imagina jocul.
În termenii fizicii de liceu, efectul se numește rezistență aerodinamică și implică legile frecării.
Aceste caracteristici, combinate cu legi ale fizicii, explică și efectele pe care marii jucărori le fac, spre deliciul spectatorilor, precum top spinul și back spinul.
