Decrețelul se pregătește să iasă la pensie și vrea o cană cu apă din Sri Lanka, prin Glovo

Fotograful Cristian Vasile a surprins recent în Parcul Natural Văcărești niște tineri jucând un joc straniu, necunoscut nouă.

În timpul lor liber, zeci și zeci de migranți din Asia își lasă motoretele pe care au cutii Glovo, cu ajutorul cărora livrează mâncare, și se strâng în Parcul Natural Văcărești ca să joace cricket. Am scris atunci pentru GSP: Cine sunt oamenii care practică un sport ce nu s-a văzut în România într-un loc care nu a existat până acum câțiva ani?

În ultimii ani, mai ales cu pandemia, au apărut domenii ale muncii preluate de muncitori din Asia. 

În toate orașele mai mari și ceva mai prospere, livratorul e un băiat care știe să joace crichet: viitorul sport național al României.

Livratorii sunt acei tineri care trag lejer 14 ore pe zi veniți de undeva din Sri Lanka, Bangladesh, Pakistan, India sau Uganda. Noi nu prea-i deosebim. Dar ei fac munci grele și ieftine pentru cei de aici: sunt exploatați feroce, pe sume mici și deseori trăiesc în condiții dure. Sunt exploatați la greu –  cumva repetă istoria noastră din ’90 a primelor valuri de emigrație. Dar noi am uitat.

Mai nou, toate hotelurile sunt deservite de personal din aceste zone: femeile care fac curățenie, restaurantele, toate muncile astea intense. Femeile sunt mai puțin vizibile, dar sunt și ele la fel de exploatate – poate chiar mai dur.

Acum câteva săptămâni eram în Timișoara la hotel: cred că doar recepționerele erau românce – restul, Asia. Dar fenomenul acesta se extinde și spre orașele mici. La Reșița la hotel era ceva similar.

Ies cu un prieten la cafea și povestesc: el urmărește subiectul și cunoaște bine domeniul. Noi, generația de margine a Decrețeilor, care ne pregătim curând de pensie, dar fără carte de muncă, discutăm.

– E doar începutul, zice el. În următoarea perioadă vom avea un deficit de forță de muncă: de peste 1 milion de muncitori. Nu mai putem să-i avem din interior: s-a terminat.

– Îi vom aduce, dar de unde? Întreb eu.

– Păi singura mare ofertă e Asia: ei ne vor salva. Practic în 8 ani de zile de acum încolo vom ajunge ca 1 din 5 lucrători din România să fie muncitor adus în mod normal din Asia. Fiecare al cincilea muncitor o să fie de undeva veniți aici. Ucrainenii nu se prea opresc aici – deci Asia.

– Păi atunci nu trebuie să ne îngrijorăm prea tare, zic eu ironic. E cine să ne salveze cu o cană de apă….

– Da, doar că asta rezolvă doar parțial problema, pentru că ei vor putea înlocui doar anumite joburi, meserii necalificate sau puțin calificate. O parte a joburilor sunt legate de limbă și asta complică situația. Joburile necalificate nu au nevoie de limbă cele calificate, da.

Lucrurile sunt mult mai complicate. Să privim la puțină demografie. 

S-au născut în 2023 155.390 copii. Vor intra în câmpul muncii spre 21 de ani, cam în 2044. 

În 2024 se vor pensiona (bărbați la 67, născuți în 1976, 208 mii; femei la 65, născute în 1979, 205 mii, în total 413 mii; cu o rată de atriție de 20 % ) – se vor pensiona spre 330 mii de persoane. 

330 mii de pensionari vor fi înlocuiți de abia 155 mii de tineri. 

Șomaj nu va fi: va fi în schimb un imens deficit de forță de muncă.

România va trebui să importe forță de lucru multă și se va schimba, demografic, definitiv. 

Nașterile din 2023 au fost sub jumătate din cele din 1990.

Vin și întreb și eu că suntem în an profund electoral cu patru clicuri?

Pentru asta avem stat, instituții, partide care să gândească strategii și politici publice pe 10-20-30 de ani strategic. Avem? Se gândește cineva la asta? Ai văzut la vreun partid în program discutându-se despre asta? Ai văzut instituții care să facă cercetări și să ofere soluții strategice pentru următorii 20 de ani?

De unde? Noi nu avem instituții care să ne numere, nu suntem capabili să organizăm un Recensământ, nu știm câți suntem, să ne pună pe  categorii ca să putem face o minimă analiză. Adică dacă nu suntem capabili să producem un Recensământ și o analiză minimă de unde strategii? 

Prima condiție a unui stat e să poată să facă un Recensământ, lucru care se face de milenii – am dovedit că nu putem, nu suntem capabili. Despre ce vorbim? 

Dacă mai punem în perspectivă și plecarea masivă a forței de muncă ceva mai calificate și mai ales plecarea tinerilor în masă atunci viitorul se complică destul de mult.

În următoarea perioadă ne vom confrunta cu un cumul de probleme mari legate de forța de muncă, de compoziția ei, de legislația muncii adaptate la noi condiții, de integrarea socială, culturală și economică a unui număr mare de muncitori veniți probabil dominant din Asia. Ne lipsesc nu doar instituții, ci și strategii minime pentru ceea ce vine peste noi. Iar cel mai grav e că noi nici măcar nu problematizăm această  situație, iar partidele și instituțiile statului nu au pe agendă tema. 

Dar aceste probleme vor veni peste noi, indiferent dacă suntem sau nu pregătiți.

Așa că pensia se amână, iar cana cu apă din Sri Lanka e ceva mai complicată, iar costul ei social s-ar putea să fie unul mare, pentru care încă nu suntem pregătiți. 

Foto: Vlad Chirea