China ar fi creat un “glonț de vis” îngrozitor, capabil să își schimbe direcția cu ajutorul navigației prin satelit.
Muniția de groază se supune că ar putea atinge viteze de 5.300 km/h, susțin rapoartele, și ar fi trasă dintr-un tun. La aceste viteze, ar putea parcurge 2499 de metri pe secundă.
Poate, de asemenea, să primească în mod stabil semnale de la sistemul său de navigație prin satelit și să își ajusteze continuu traiectoria de zbor.
Ca urmare, menține o eroare de mai puțin de 14 metri – perioada maximă de timp în care un sistem tehnic poate eșua fără consecințe – până când își atinge ținta.
Dar noua armă a Chinei se bazează pe modele anterioare ale armatei americane.
Cunoscută sub numele de „cochilia de vis”, planurile inițiale pentru construcția sa au fost introduse pentru prima dată în 2012, apoi America le-a abandonat înainte de 2021.
Și, deși nu există informații publice disponibile cu privire la soarta proiectului de proiectil ghidat prin GPS, oamenii de știință chinezi din domeniul naval susțin că l-au creat, relatează South China Morning Post,
Într-o lucrare publicată în noiembrie în Journal of Naval University of Engineering, echipa a declarat că, deși Occidentul ar fi avut un avans în cercetare, nu a primit niciun ajutor din străinătate.
“Nu am avut nicio îndrumare, nici măcar o introducere superficială în sistemele de navigație cu rachete ghidate, în special în componenta de navigație prin satelit”, a scris echipa.
Condusă de Feng Junhong, de la Laboratorul național de energie electromagnetică de la Universitatea navală de inginerie, echipa s-ar putea să fi remodelat peisajul militar.
În august, s-a anunțat că armata chineză testează “cel mai puternic tun din lume”, care poate lansa proiectile cu o viteză incredibilă de 2.200 km/h.
Cunoscută sub numele de “coilgun”, arma futuristă se pare că poate lansa un proiectil de mărimea unei rachete în câteva secunde, deschizând astfel calea pentru atacuri mai precise și mai catastrofale.
În timp ce armele cu lansare electromagnetică pot lansa un baraj de proiectile rentabile, acestea păstrează, de asemenea, capacitățile de rază lungă de acțiune și de precizie ale rachetelor.
Cu toate acestea, un câmp electromagnetic intens generat în timpul lansării poate avea efecte devastatoare asupra componentelor electronice delicate, cum ar fi cipurile și antenele.
Dar aceste carcase “inteligente” trebuie să fie capabile să recepționeze și semnale slabe de satelit.
Această contradicție cu capacitățile lor de ecranare electromagnetică i-a pus în încurcătură pe oamenii de știință și inginerii din întreaga lume – inclusiv pe cei din China.
În lucrare, echipa lui Feng a dezvăluit un nou design de antenă care poate rezista la radiații electromagnetice puternice, primind în același timp semnale de poziționare de înaltă precizie din banda de frecvență militară BeiDou.
Oamenii de știință din domeniul naval au oferit, de asemenea, detalii despre structura internă specială a receptorului de semnal BeiDou.
În timpul lansării obuzului, există însă probleme care trebuie depășite.
În primul rând, receptorul obuzului suportă o forță de peste 25.000 de ori mai mare decât cea a gravitației terestre, ceea ce înseamnă că orice defect în construcția sa l-ar putea rătăci..
Există, de asemenea, problema generării de căldură intensă de către proiectil din cauza frecării în timp ce se deplasează prin aer.
Software-ul de navigație reprezintă un alt obstacol semnificativ, deoarece în timpul zborului, cochiliile se rotesc și se balansează neregulat.
Pentru a combate această problemă, Feng și colegii săi au conceput un algoritm simplu care previne orice întrerupere a comunicării prin satelit pe toată durata traiectoriei obuzului.
