Descoperirea mormântului regelui Tutankhamon de către Howard Carter în anul 1922 a rămas unul dintre cele mai semnificative evenimente în studiul Egiptului antic, dar și sursa unui mister care a persistat decenii la rând. În urma acestei descoperiri, peste 20 de persoane implicate în deschiderea și explorarea mormântului au murit în circumstanțe misterioase, dând naștere legendei „blestemului faraonului Tutankhamon”. Totuși, Ross Fellowes, un om de știință contemporan, propune o explicație bazată pe dovezi științifice, departe de interpretările supranaturale.
Explicația științifică a morților misterioase
Conform studiului realizat de Fellowes, publicat în Journal of Scientific Exploration, cauza morților ar fi fost otrăvirea cu radiații provenite de la elemente naturale ce conțineau uraniu și deșeuri toxice, introduse în mod deliberat în mormânt pentru a proteja rămășițele regale. Aceste substanțe ar fi putut genera tipuri de cancer, inclusiv cel care l-a afectat pe Howard Carter, primul om care a pășit în mormântul lui Tutankhamon. Carter a decedat în 1939, suferind de limfom Hodgkin, o formă de cancer care afectează sistemul imunitar, cu o posibilă legătură cu expunerea la radiații, relatează Dailymail.
Tânărul rege a fost un faraon egiptean din dinastia a XVIII-a și a domnit între anii 1332 î.Hr. și 1323 î.Hr.
Incidente și simptome neobișnuite
Alți participanți la descoperirea mormântului, cum ar fi Lordul Carnarvon, au întâmpinat soarte tragice, inclusiv moartea prin otrăvirea sângelui la câteva luni după deschidere, accelerată de complicații ale unei infecții la locul unei mușcături de țânțar. Pe lângă aceste decese, s-au înregistrat o serie de evenimente bizare, cum ar fi pana de curent care a lăsat întregul Cairo în întuneric imediat după deschiderea mormântului, precum și moartea subită a câinelui preferat al fiului lui Carnarvon.
În imagine este un prânz într-un mormânt, prezenți fiind J H Breasted (decedat din cauza expunerii la raze X), Harry Burton (decedat din cauza diabetului), A Lucas, A R Callender (decedat din cauza problemelor de sănătate), Arthur Mace (decedat din cauza otrăvirii) – toți decedați înainte de a împlini 60 de ani.
Radiații în alte morminte egiptene
Studiul a relevat, de asemenea, niveluri ridicate de radiații în alte situri arheologice din Egipt, inclusiv în mormântul lui Osiris de la Giza și în diverse camere subterane de la Saqqara. Fellowes sugerează că această practică de a utiliza materiale radioactive ca metodă de protecție a mormintelor era larg răspândită în Egiptul antic. De exemplu, două cufere de piatră din mormântul lui Osiris au fost identificate ca surse principale de radiații, mai degrabă decât rocile de calcar din jur, care ar fi trebuit să prezinte doar niveluri naturale de radon.
Studiul a stabilit că otrăvirea cu radiații, provenită de la elemente naturale și deșeuri toxice introduse deliberat, a fost cauza evenimentelor din bolta etanșă.
Concluzii și implicații
Descoperirile lui Fellowes nu doar că oferă o explicație plauzibilă pentru „blestemul faraonului”, dar și arată că egiptenii antici aveau cunoștințe avansate despre proprietățile toxice ale anumitor substanțe, folosindu-le pentru a proteja mormintele de hoți. Aceste revelații subliniază importanța precauțiilor de siguranță pentru arheologii moderni care explorează aceste situri istorice. Astfel, „blestemul” Tutankhamonului, deși lipsit de fundamentele magice pe care mult timp le-a sugerat imaginația populară, rămâne un avertisment despre pericolele reale ascunse în adâncurile mormintelor faraonilor.
