Conferința Internațională a Femeilor din Danemarca, din anul 1910, a hotărât ca în ziua de 8 martie să fie sărbătorită Ziua Internațională a Femeii. La această dată, dedicăm sărbătoarea de 8 martie doamnelor și domnițelor din secolele al XV-lea până la secolul al XIX-lea, care au făcut din Moldova, Țara Românească și Transilvania un spațiu unitar românesc. În volumul „Femeile în istoria neamului nostru”, apărut la editura CARTEX, Nicolae Iorga pune în pagină numele și faptele soțiilor și fiicelor domnilor din cele trei țări românești, de-a lungul a 600 de ani. După un „pomelnic” atrăgător, mi s-a părut atractivă românitatea numelui femeilor din trecutul nostru.
Le aducem laudă, citându-le numele: Maria, cea dintâi Doamnă a Moldovei, citată de mitropolitul Dosoftei în „Proverbele lui Solomon”; Margareta și Neacșa – primele soții ale lui Alexandru cel Bun care a refuzat să treacă la catolicism; doamnele lui Ștefan cel Mare au fost: Evdochia din Kiev, Maria din Crimeia, Maria din Iași. În Țara Românească, Neagoe Basarab a luat-o ca soție pe Milița, fiica „Țarului Lazăr Despot”, domn al Serbiei; prima doamnă a lui Petru Rareș a fost Maria, fiica unui boier; a doua soție a fost Elena, fiica aceluiaș rege sârb „Țar Ioan Despot”; Neaga, fiica unui logofăt din Buzău, a fost una dintre doamnele lui Mihai Viteazul. Înaintea ei, prima doamnă a viteazului voievod a fost Stanca; fiica lui din flori a fost Marula; evlavioasa Elina a fost soția lui Matei Basarab; Tudosca l-a iubit pe frumosul Vasile Lupu. În fine, din lunga listă folosită de Iorga, îl amintim pe domnul eroic al Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, ucis de turci în 1714, alături de patru copii. Pe el l-a iubit foarte mult soția, Doamna Marica.
Un capitol aparte este cel dedicat portului doamnelor și domnițelor din țările române. A existat o primă influență bizantină, apoi a urmat o intensă influență apuseană. După anul 1500 a urmat a doua etapă bizantină, inclusiv a modei impuse de turci. Doamna lui Mircea cel Bătrân purta veșmântul împărăteselor și cununița bizantină cu ramuri ascuțite, peste haina cu flori de aur pe fond roșu; o dungă de fir la gât și una de-a lungul veșmântului; nu lipsesc focurile de pietre scumpe, scânteierea mărgăritarelor, inele, bilezicuri, ziliflicuri, cercei, halhale, gingire, nezghepuri, mutcale, țimiruri cu pietre scumpe, pazvaturi și felegene de aur, iamanduri cu diamante, iacuturi, balașe, olmazuri de diamant pe care le purtau și domnii pe vremea lui Petru Rareș. De la turci ne impresionează cuțitele cu teci de argint, cu zăbăli aurite, caftanele de serasir de aur, cămășile roșii ale Doamnei, cele 15 cenghere muierești, feregelele de catifea ale Doamnei, lanțurile de cristal prinse în aur, scufiile femeiești suflate în aur. Puteai găsi cu ușurință și surgiucuri cu pene de cocor, prinse în aur, haine numite ghiordii, ișlice, tâmbari, terțanel, căpătaie cu flori, cercei cu căsuțele, lefți cu diamant și mizăzi de blană. Aceste doamne sunt pretutindeni, ele reprezintă Domnia în toată maiestatea ei.
În timp de război, Doamna se amesteca în toate, ținea locul Domnului. Toate poruncile domnești sunt semnate de cele mai iscusite Doamne, care aveau putere politică în conducerea țării, precum Doamna Elisaveta lui Ieremia Movilă, Doamna Safta lui Gheorghe Ștefan, Doamna Anastasia lui Dabija Vodă și altele. Din păcate, mamele domnitorilor nu puteau ține locul fiilor lor. Nu aveau îngrijirea politică a țării nici mama lui Mihai Viteazul, nici mama lui Ștefan cel Mare. Aceasta este, pe scurt, lumea de ieri a doamnelor și domnițelor din țările române. Din care, printre atâtea altele, putem învăța nume frumoase pentru fetele noastre de azi.
Ion Longin Popescu
The post Doamne și Domnițe în istoria românilor appeared first on Cotidianul RO.
