Agresiunile la adresa statelor vecine sau uciderea opozanților nu au început odată cu declanșarea războiului din Ucraina pe 24 februarie 2022, dar o serie de tragedii, evenimente sângeroase și dramatice s-au produs în ultimii doi ani, subliniază Steve Rosenberg, editor pe Rusia pentru BBC, într-un articol în care analizează principalele evenimente legate de Rusia din ultimii doi ani.
Ultimul astfel de eveniment: moartea disidentul rus Aleksei Navalnîi într-o colonie penitenciară din Siberia. „Sunt în stare de șoc la fel ca acum doi ani, pe 24 februarie: când a început războiul”, spune un tânăr rus care a depus flori în memoria opozantului rus, în ciuda riscurilor la care se supune.
În acești doi ani, face inventarul jurnalistul, Moscova a provocat moarte și distrugere în Ucraina, dar armata rusă a suferit și ea pierderi uriașe. Orașele rusești au fost bombardate și sunt atacate cu drone, iar sute de mii de bărbați ruși au fost recrutați în armată.
De asemenea, luptătorii grupării militare private Wagner s-au revoltat și au pornit în marș spre Moscova, poate cel mai dificil moment cu care s-a confruntat Putin în peste două decenii la putere, iar la câteva luni Evgheni Prigojin, liderul acestei grupări, a murit într-un accident aviatic suspect. Acum, principalul opozant Aleksei Navalnîi a decedat, de asemenea, în condiții suspecte pe care Moscova continuă să refuze să le elucideze.
Nu în cele din urmă, pe numele președintelui rus Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare internațional pentru crime de război.
La doi ani de la declanșarea acestui război, Vladimir Putin spune că este din ce în ce mai încrezător și hotărât să-și învingă dușmanii din țară și din străinătate. El critică America, NATO și UE și prezintă războiul Rusiei în Ucraina ca pe un război împotriva Rusiei dus de „Occidentul colectiv”, o bătălie existențială pentru supraviețuirea țării sale.
Aceste evenimente sunt în contrast uriaș cu începuturile mandatului lui Putin, își amintește jurnalistul. „Conform unui sondaj recent, 59% dintre ruși susțin ideea aderării Rusiei la Uniunea Europeană…”, scria Rosenberg pe 17 mai 2001. „NATO și Rusia caută în mod activ o cooperare mai strânsă: un semn pentru ambele părți că adevărata amenințare la adresa păcii mondiale nu provine de la niciuna din ele”, menționa în alt articol din 20 noiembrie 2001.
Cum s-a schimbat Vladimir Putin
Pentru a putea înțelege ce s-a schimbat atât de mult în politica Rusiei din ultimele două decenii, BBC a vorbit cu lordul George Robertson, fost secretar general al NATO între 1999 și 2003.
„Acel Putin cu care m-am întâlnit, cu care am făcut afaceri bune, cu care am înființat un Consiliu NATO-Rusia, este foarte, foarte diferit de acest megaloman din prezent”, spune lordul. „Omul care a stat lângă mine în mai 2002, chiar lângă mine, și a spus că Ucraina este un stat național suveran și independent, care își va lua propriile decizii cu privire la securitate, este acum omul care spune că [Ucraina] nu este un stat național”.
Ba mai mult, fostul șef al NATO își amintește că Vladimir Putin chiar l-a întrebat de ce Rusia nu este invitată să facă parte din NATO, alianță pe care acum o vede drept marea amenințare a țării sale.
„La a doua mea întâlnire cu Putin, el a spus în mod explicit: «Când vei invita Rusia să se alăture NATO?» Am spus: «Nu invităm țări să se alăture NATO, ele aplică». Și a spus: «Ei bine, nu vom sta la coadă lângă o grămadă de țări care nu contează»”, îți amintește Robertson.
Cu toate acestea, el este de părere că Vladimir Putin nu-și dorea cu adevărat să fie parte din NATO. „A vrut să i se ofere, pentru că cred că întotdeauna a crezut – și se gândește din ce în ce mai mult – că Rusia este o națiune mare pe scena mondială și are nevoie de respectul pe care l-a avut Uniunea Sovietică”, spune fostul lider NATO.
„Nu putea să se încadreze niciodată confortabil într-o alianță de națiuni egale, toate așezate în jurul mesei, dezbătând și discutând interesele politicii comune”, explică oficialul britanic.
Lordul Robertson subliniază că Uniunea Sovietică a fost odată recunoscută ca a doua superputere a lumii, dar Rusia nu poate ridica nicio pretenție în această direcție astăzi.
„Cred că asta a zdruncinat egoul [lui Putin]. Asta combinat cu slăbiciunea, uneori, a Occidentului și, în multe feluri, provocările cu care s-a confruntat, precum și propriul ego în creștere. Cred că asta a schimbat individul care am vrut să coopereze cu NATO într-o persoană care acum vede în NATO o amenințare uriașă”, explică el.
Moscova vede lucrurile altfel. Oficialii ruși susțin că extinderea NATO spre est a subminat securitatea europeană și a dus la război. Aceștia acuză NATO că a încălcat o presupusă promisiune făcută Kremlinului în ultimele zile de existență a URSS, că alianța nu va accepta țări care se aflau anterior pe orbita Moscovei.
„Cu siguranță nu era nimic pe hârtie”, spune Lordul Robertson. „Nu s-a convenit nimic, nu a existat niciun tratat în acest sens. Dar însuși Vladimir Putin a semnat Declarația de la Roma la 28 mai 2002. Aceeași bucată de hârtie pe care am semnat-o și eu, care consacră principiile de bază ale integrității teritoriale și al neintervenției în alte țări. El a semnat asta. Nu poate învinovăți pe nimeni altcineva”.
„Nu avem nevoie de război cu Occidentul”
Acum, departe de toate aceste discuții geopolitice, în localitatea rusă Solnechnogorsk, la 65 de kilometri de Moscova, ecourile ultimilor doi ani se pot observa în parc, unde stau alături un graffiti care exprimă sprijinul pentru gruparea Wagner, flori în memoria lui Aleksei Navalnîi și o pictură murală mare cu doi localnici, soldați ruși, uciși în Ucraina. Alături este pictat un cadet al Armatei Tineretului, care îi salută.
În centrul orașului, la memorialul celor uciși în al Doilea Război Mondial și în războiul sovietic din Afganistan, a fost adăugată o nouă secțiune: „soldații uciși în operațiunea militară specială”. Patruzeci și șase de nume sunt gravate în piatră.
Lidia Petrovna, aflată în parc cu nepotul ei, povestește pentru BBC cum s-a schimbat viața rușilor în doi ani.
„Fabricile noastre fac acum lucruri pe care obișnuiam să le cumpărăm din străinătate. Asta e bine”, spune Lidia. „Dar sunt tristă pentru tineri, pentru toți cei care au fost uciși. Cu siguranță nu avem nevoie de război cu Occidentul. Oamenii noștri nu au văzut decât război, război, război toată viața”.
O altă mamă, Marina, îi laudă pe soldații ruși despre care spune că „își fac datoria” în Ucraina. Apoi se uită la fiul ei, Andrei, în vârstă de 17 ani. „Dar ca mamă mi-e teamă că fiul meu va fi chemat la luptă. Îmi doresc pace cât mai curând, ca să nu ne temem de ce va urma mâine”.
