Caut să găsesc în declarațiile liderilor coaliției PSD-PNL niște elemente concrete care să-mi asigure predictibilitate pe termen scurt în viața mea. Pentru că vreau să intru și eu în rândul lumii: să am o viață predictibilă. Pe termen scurt, măcar un an.
Dacă mediul de afaceri tot solicită guvernanților să creeze un sistem fiscal predictibil, de ce eu, ca persoană fizică, plătitoare de impozit și contribuții, să nu mă gândesc la predictibilitate? Sunt cetățean, sunt consumator, sunt client, am dreptul la predictibilitate!
Aflu din presă că, în urma unor discuții, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu au ajuns la concluzia că „plafonarea prețului alimentelor nu este o variantă optimă”. Cum au ajuns la această concluzie? Nicolae Ciucă a explicat: „Atunci când discuți cu un retailer, poate să se angajeze să mențină sau să reducă prețul pe o anumită gamă de produse, dar poate să o joace din creșterea prețurilor la celelalte produse”.
Aha, retailerul tot retailer rămâne, un mincinos: scade la preț într-o parte și crește la preț în altă parte! Retailerul îi face pe clienți la buzunare! Ca să scoată profit. Ciucă n-o spune explicit, dar sugerează voalat, doar e „liberal”, n-are curajul să se dea direct la comercianți precum social-democratul Ciolacu. Dar amândoi sunt în esență niște socialiști care toată viața au trăit pe banii statului și, evident, se joacă de-a guvernarea pe banii altora prin mărirea de taxe.
Așadar, cele două păpuși Muppets ale guvernării PSD-PNL au constatat că măsura plafonării adaosului comercial la unele produse de bază nu este „optimă”, adică n-a dat rezultatele dorite. Era de așteptat să nu se întâmple ceva pe piață. Nu era nevoie să discute cei doi. Este un eșec, n-a protejat niciun consumator. Piața, adică cererea și oferta, nu se aliniază la plafonarea cuplului Ciolacu&Ciucă. Figuri mult mai ilustre în istoria etatismului și socialismului sălbatic s-au păcălit pentru că au dat buzna în piață.
Firește că mulți „viteji după război (plafonare)” se vor trezi să spună/să râdă că decizia în sine este o aberație într-o economie de piață. Râsul și miștocăreala nu servesc predictibilității pe care eu, ca și cetățean, o caut la cei care mă conduc.
În cel mai bun caz, plafonarea asta este un experiment. Merge să-l strângem pe comerciant de… adaos, în folosul poporului? Nu merge. Atunci, mai inventăm un alt experiment, să fie „optim”! Din experiment în experiment, facem un socialism cu față umană.
Asta au făcut și comuniștii, au experimentat din grijă pentru oameni, din dragoste pentru popor. Nu le-a mers, pentru că piața liberă i-a învins. Dar au sacrificat milioane de vieți.
Sunt mulți români care, crescuți și manipulați cu această aberație – da, dom’le, guvernul trebuie să intervină peste comercianții care cresc prețurile! -, vor susține în continuare plafonarea. O plafonare care nu va produce nimic. Totuși, în ciuda concluziei celor doi șefi ai coaliției, plafonarea adaosului comercial va fi prelungită până la sfârșitul lunii ianuarie 2024. De ce? Pentru a tempera, cred ei, creșterile de prețuri din timpul sărbătorilor de iarnă. Iată, acesta este un element care îmi furnizează un element predictibil în viața mea: scumpirile care vor urma în următoarele săptămâni!
Va reuși plafonarea lui Ciolacu&Ciucă să lupte împotriva inflației? Va reuși, încă o dată, să se facă de râs. Mai mult, la acest al doilea val de plafonare se va extinde și lista alimentelor cu adaosul plafonat. Printre acestea se află și usturoiul. Bună alegere, usturoiul! Nici usturoi n-au mâncat, nici gurile nu le miros celor doi șefi ai coaliției.
Totuși, să ne amintim! Cum rămâne cu suta aia de lei cu care Ciolacu și-a cumpărat produse alimentare dintr-un supermarket? O manevră de imagine, nu-i așa? Normal ar fi, ca un bun premier care are grijă (chipurile) de suferințele românilor, Ciolacu să se ducă și luna asta la același supermarket și să cumpere exact aceleași produse de pe bonul fiscal pe care l-a postat în urmă cu o lună. Să se ducă cu suta de lei în fiecare lună și, până la urmă, Institutul Național de Statistică să adopte, în locul produselor din coșul zilnic de cumpărături pe baza căruia se calculează indicele de inflație, indicele de cumpărături ale lui Ciolacu sau, botezat, Indicele de Inflație Ciolacu (IIC).
Și ca lucrurile să fie mai simple pentru poporul copleșit de inflație și lipsit de predictibilitate, guvernul să adopte un mercurial, înghețând prețurile pe baza IIC. Cine saltă prețurile peste IIC, să fie amendat de Protecția Consumatorilor și, dacă e cazul, să facă pușcărie, de ce nu?
Dincolo de „lupta” lui Ciolacu și Ciucă cu prețurile comercianților și de campanii de defăimare și compromitere a supermarketurilor drept „dușmani ai poporului”, care sug și speculează banii bieților români, campanii susținute de politicieni, analiști, băgători de seamă și ridicoli stângiști, multinaționalele își văd de treabă, adică de afaceri.
Nu numai că au avut loc tranzacții între jucătorii de pe piață (Ahold Delhaize, deținătorul lanțului de magazine Mega Image, a achiziționat rețeaua de magazine Profi în România, iar Carrefour a preluat Cora), dar marile rețele de retail își continuă expansiunea, precum Kaufland, care anunță în fiecare lună deschiderea unui nou magazin. Ce înseamnă aceste evenimente pe care presa populistă nici nu le bagă în seamă? Piața de retail se mișcă fără să țină cont de clămpăneala guvernanților și atacurile analiștilor de serviciu.
Presa noastră superficială este interesată de supermarketuri doar când Protecția Consumatorilor amendează niște rețele pentru că nu au condiții igienice de depozitare… Dar a numărat câți producători români sunt furnizori ai rețelelor de retail? Câte programe de Corporate Social Responsibility (CSR) au desfășurat rețelele de supermarket în comunitățile locale din România? Să le numere așa cum numără copacii căzuți pe carosabil după ce-a bătut mai tare vântul de toamnă! Va fi un număr mult mai relevant decât futilitățile de fapt divers consemnate în fiecare zi.
Piața de retail este mult mai dinamică decât plicticoasa și impotenta clasă politică pe care presa o bagă în seamă, de voie, de nevoie. Pe de altă parte, ar fi interesant de aflat care este ultima realizare (realizare, nu declarație a conducerii!) a Casei Române de Comerț Agroalimentar Unirea, această entitate de stat care, chipurile, concurează patriotic cu retailerii privați, acești „dușmani” ai românilor?
Sectorul privat de retail știe ce are de făcut. Fiecare jucător luptă nu contra „dușmanilor poporului”, ci pentru a câștiga cotă de piață și pentru a fideliza consumatorii prin campanii de marketing. Acesta este un lucru predictibil pentru mine, consumator român: voi rămâne prizonierul supermarketului pe termen lung. Prizonier în supermarket. Un prizonierat care, foarte important, îmi oferă libertatea ca să-mi aleg ofertele, în ciuda adaosurilor comerciale, a plafonărilor, a inflației, a promoțiilor și a înjurăturilor pe care le emit printre dinți de câte ori ies dintr-un supermarket.
Atât timp cât pot să aleg din mai multe oferte comerciale, cât am această libertate de a alege, înseamnă că viața mea de client este predictibilă. Ofertele lui Ciolacu&Ciucă nu există.
foto: Hepta
