Iohannis șantajează America. O face oficial, anunțîndu-și în gura mare și fără avertisment candidatura la șefia NATO, după ce America are deja un candidat. În grupul statelor șantajate se mai află Marea Britanie, Franța și Germania. Toate patru au declarat că vor pe altcineva la NATO, dar Iohannis se pune de-a curmezișul. Sparge unanimitatea negociată de pînă acum, contestă dreptul natural al celor care dau 80% din bani și 70% din forța armată a alianței. Practic, denunță public tradiția și structura de putere din interiorul celei mai mari alianțe politice și militare a planetei, alianță de care depinde total soarta României. Face asta „în numele României“, ca să știe prima superputere a lumii și celelalte trei mari puteri europene ce țară le creează probleme.

Iohannis lasă să se înțeleagă că nu candidează de capul lui, că există susținere din partea altor state. Prin urmare, acțiunea lui se bazează pe o fisură în alianță, pe care el speră s-o lărgească și s-o transforme într-o armă contra celor patru mari puteri. A forța o falie în NATO și a crea două tabere în grupul celor 32 de state, în momentul în care lumea civilizată e pusă la îndoială de Rusia, par puncte copiate din planul de agresiune al lui Putin. Mai ales dacă între susținătorii lui Iohannis se vor număra amici ai criminalului de război, cum sînt Ungaria, Croația sau Slovacia.

Pe de o parte avem SUA, Marea Britanie, Franța și Germania. SUA e partenerul strategic al României, singurul aliat capabil să intervină la o adică, prin decizie singulară, în apărarea Porții Focșanilor. Marea Britanie e al doilea mare partener mobilizabil, chiar în caz că NATO se încurcă în proceduri. Franța și Germania sînt cele mai influente puteri europene, care pot modifica imediat, în bine sau în rău, destinul românesc. Și pe de altă parte îl avem pe Iohannis, un lider invizibil internațional, mut ca o lebădă în consiliile europene și la summit-urile NATO, cu un bilanț serios doar în domeniul irelevanței.

Ce îl recomandă pe Iohannis pentru a conduce cea mai mare forță militară a lumii?(…)Omul care se propune singur la conducerea NATO nu a luat nicio măsură pentru întărirea apărării naționale, nu s-a deranjat să repornească industria militară, să dea de lucru fabricilor românești, să ceară măcar revizia echipamentelor feudale din dotarea trupelor, să accelereze programele de înzestrare, de recrutare, de adaptare legislativă la situații de urgență. Nici măcar nu s-a deranjat să convoace CSAT-ul mai des ca înainte de invazie.