La finalul lunii iunie are loc Ziua Dunării, un eveniment anual care celebrează fluviul și rolul vital pe care îl are pentru biodiversitate și comunități. Dunărea găzduiește peste 5.000 de specii de animale și plante diferite și este o sursă importantă de apă potabilă purificată natural pentru 20 de milioane de oameni.
În prezent, Europa și restul lumii se confruntă cu o pierdere rapidă a biodiversității, un fenomen influențat atât de acțiunile deliberate, cât și accidentale ale oamenilor asupra planetei.
Remodelarea Dunării și a afluenților săi în Europa Centrală a avut un impact semnificativ asupra comunităților locale. În 2007, WWF Europa a inclus Dunărea pe lista celor mai amenințate 10 râuri din lume: lucrările de îndiguire și canalizările au dus la pierderea biodiversității și a zonelor umede, crescând problemele de gestionare a inundațiilor și reducând accesul la apă potabilă pentru aproximativ 20 de milioane de oameni din regiune.
La această provocare răspunde „Împreună pentru Dunăre”, un parteneriat unic, transsectorial, între WWF-CEE, Fundația Coca-Cola și Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR). Programul își propune să readucă la viață zonele umede aflate de-a lungul Dunării și să restabilească, astfel, un echilibru la nivelul ecosistemului dunărean prin lucrări de reconstrucție ecologică în 8 situri din 6 țări (Ungaria, Croația, România, Austria, Serbia și Bulgaria).
„Împreună pentru Dunăre” a însemnat, până acum, refacerea unor zone umede și lunci inundabile de-a lungul Dunării și al afluenților săi, pe o suprafață de 5.462 ha, iar lucrările de reconstrucție ecologică au crescut, astfel, cu peste 13,4 milioane m3 capacitatea de stocare a luncii Dunării.
Garla Mare
“Delta” de la intrarea Dunării în România
Pe plan local, peste 400 de hectare de luncă inundabilă, dintre localitățile Gârla Mare și Vrata, în județul Mehedinți, au fost redate naturii în urma lucrărilor de reconstrucție ecologică ce au presupus reconectarea bălților de pe malul Dunării cu fluviul.
Un adevărat paradis pentru păsări și animale, Gârla Mare-Vrata găzduiește peste 80 de specii, unele vulnerabile (cormoranul mic), aproape amenințate cu dispariția (rața roșie, vidra, broasca țestoasă de lac) sau în pericol de dispariție (popândăul).
Zona aparține siturilor Natura 2000 Dunărea la Gârla Mare-Maglavit (ROSCI0299) și Gruia-Gârla Mare (ROSPA0046) – desemnate conform legislației UE și române pentru a proteja o serie de specii de floră și faună, inclusiv vidra și buhaiul de baltă cu burtă roșie. Însă Gârla Mare – Vrata nu a fost întotdeauna un spectacol al naturii și un habitat natural pentru numeroase specii. În anii ’80, zona de mlaștină și pădure inundabilă a fost modificată pentru piscicultură. S-au construit aici bazine pentru creșterea puietului și iazuri de pescuit, care au fost ferite de inundații cu ajutorul digurilor. Construcțiile au întrerupt legătura zonei umede cu Dunărea, iar impactul asupra biodiversității a fost devastator.
Această zonă pitorească a fost readusă la viață datorită lucrărilor de reconstrucție ecologică desfășurate de WWF-România și Fundația Coca-Cola, în cadrul programului „Împreună pentru Dunăre”. Cu o primă și cea mai importantă etapă finalizată în 2022, lucrările de conservare și restaurare au reconectat Dunărea cu lunca sa inundabilă.
Începută în 2020, reconstrucția ecologică de la Gârla Mare-Vrata a făcut posibilă reconectarea Dunării cu lunca sa inundabilă și are potențialul de a stoca peste 5 milioane de m3 de apă în timpul viiturilor de pe Dunăre. Lucrările au presupus consolidarea și înălțarea malurilor canalului transversal (care face legătura între Dunăre și baltă), pentru creșterea capacitatății de transport a apei din Dunăre, crearea unor ochiuri de apă pentru obținerea unui mozaic de habitate pentru speciile acvatice, consolidarea digurilor pentru a crește cantitatea de apă acumulată în bazinul de interes și amenajarea unui loc de pescuit pentru comunitatea locală.
Acum, mica „deltă” din județul Mehedinți este un muzeu viu al biodiversității. Iar pe lângă beneficiile pentru pentru mediu, renaturarea scade riscul la inundații pentru localitățile din aval și deschide oportunități pentru dezvoltarea socio-economică, după ce zona va redeveni atractivă din punct de vedere al ecoturismului.
