Un sondaj de opinie realizat în urma tulburărilor a constatat că publicul francez a aprobat răspunsul dur la revolte al lui Marine le Pen mai mult decât pe cel al oricărui alt politician francez, inclusiv al lui Emmanuel Macron, care trebuie să găsească acum o soluție de lungă durată, un lucru deloc simplu, scriu Washington Post, Politico The Guardian.
Cel mai recent val de tulburări din Franța, care a culminat cu nopți de revolte în orașele din întreaga țară, pare să se fi liniștit, cel puțin pentru moment. Dar impactul furiei declanșate de uciderea de către poliție a lui Nahel Merzouk, un adolescent de 17 ani de origine nord-africană dintr-o suburbie muncitorească din afara Parisului, va fi mult mai greu de depășit.
Peste 5.000 de vehicule au fost incendiate, peste 1.000 de proprietăți au fost avariate sau jefuite, iar 250 de secții de poliție sau jandarmerii au fost atacate, în scene care au amintit de revoltele care s-au întins pe trei săptămâni în 2005. De asemenea, aproape 4.000 de persoane au fost arestate.
Marți, președintele Emmanuel Macron a convocat o întâlnire cu aproximativ 300 de primari din municipalitățile care au fost afectate de violențe, în încercarea de a începe o conversație orientată spre viitor cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a rezolva problemele societății franceze.
Pe fondul polarizării politice și al certurilor dintre primarii de stânga și cei de dreapta, el a recunoscut că la ședință nu a văzut un consens clar.
Primarii de dreapta au spus că este nevoie de mai multă „autoritate”, de mai multă poliție și de o mână fermă. Unii s-au alăturat lui Macron în apelurile sale pentru către părinții îndemnați să-și controleze mai bine copiii adolescenți, scrie The Guardian.
Dar primarii de stânga au spus că statul a eșuat în tentativa de a aborda segregarea și „ghetoizarea” cartierelor sărace, unde există discriminare, inegalitate în educație și o politică imobiliară care a concentrat sărăcia.
Aceștia au spus că ultimii ani de programe de reînnoire urbană – când s-au cheltuit milioane de euro pentru demolarea și reconstrucția anumitor blocuri turn din cartiere – nu au reușit să abordeze problemele sociale mai profunde.
Macron a afișat o față curajoasă. „Este o întoarcere permanentă la calm? Voi fi prudent, dar vârful pe care l-am văzut în zilele precedente a trecut”, a declarat Macron, potrivit Agenției France-Presse. „Cu toții ne dorim o ordine durabilă și republicană. Aceasta este prioritatea absolută”, a spus el.
Succesul extremei-drepte
Franța a mai fost în această situație. Începând cu anii ’80, furia față de brutalitatea poliției și față de discriminarea sistemică a generat mai multe runde de revolte în comunitățile mai sărace, compuse în mare parte din minoritățile de origine nord și vest-africană ale țării.
Dar haosul de săptămâna trecută a fost, de asemenea, modelat de elemente noi, nu în ultimul rând de rețelele sociale, unde au apărut scenele extreme cu tinerii care incendiază mașini și jefuiesc magazine.
Nouă este și deschiderea aparentă pe care violențele par să o fi dat extremei drepte franceze, scrie Washington Post. Marine Le Pen, care și-a petrecut cea mai mare parte a celor două decenii împingând spre mainstream o mișcare politică aflată cândva în extrema neofascistă a țării, a profitat de acest moment.
Un sondaj de opinie realizat în urma tulburărilor a constatat că publicul francez a aprobat răspunsul ei dur la revolte mai mult decât pe cel al oricărui alt politician francez, inclusiv al lui Macron.
Sprijinul publicului pentru poliție a rămas relativ puternic, potrivit sondajului realizat de Ifop-Le Figaro. Aproximativ 57% dintre francezi au fost de partea poliției, în timp ce 69% au susținut introducerea stării de urgență pentru a pune capăt tulburărilor – ambele poziții susținând abordarea lui Le Pen, observă Financial Times.
În timp ce deputații ei au vorbit la modul extrem despre efectele migrației, Le Pen a promovat măsuri dure, inclusiv reducerea la 16 ani a vârstei la care infractorii pot fi judecați ca adulți în cadrul procedurilor penale, precum și privarea celor condamnați pentru crime sau infracțiuni mai minore de accesul la locuințe publice și plăți de asistență socială.
De asemenea, ea a cerut mai mult spațiu pentru deținuți în închisori și implementarea unui sistem de pedepse minime obligatorii.
Macron a încercat să fie mai prudent, vorbind despre măsuri sociale și spunând că soluțiile trebuie găsite „împreună”. De asemenea, în unele momente el a pus tulburările în parte pe seama efectelor rețelelor sociale, în special TikTok și Snapchat, pentru că au ajutat tinerii revoltați să se mobilizeze și au alimentat dorința tinerilor de a se imita unul pe celălalt.
Astfel de argumente au fost ridiculizate de politicienii de stânga, mulți dintre ei cerând o recunoaștere mai directă a rasismului inerent din societatea franceză, în special cea din rândul poliției.
„Dacă credeți că oamenii vor da foc unei secții de poliție pentru că au citit un tweet, acesta este un mod conspiraționist de a vedea lucrurile, care ignoră motivele sociale din spatele acestor condiții”, a declarat parlamentarul de stânga Alexis Corbière într-un interviu.
„Oamenii și-au pierdut viața, iar modul în care a fost gestionată situația nu le-a dat încredere familiilor”, a adăugat el.
Sprijinul pentru agenda lui Le Pen era deja în creștere
Această polzarizare este diferită, în comparație cu evenimentele din 2005. „În urmă cu 18 ani, Franța era o țară dominată de partidele tradiționale de centru-dreapta și centru-stânga”, a explicat John Lichfield, corespondent la Paris pentru The Independent timp de două decenii.
„Niciun politician proeminent nu a încurajat revoltele. Puțini au căutat să profite de pe urma lor, sugerând că Franța se confruntă cu un război civil rasial sau religios. Acum, politica franceză este împărțită în trei direcții, între o stânga radicală, centrul confuz și reformist al președintelui Emmanuel Macron și o dreaptă dură și extremă, care gândește în termeni explicit rasiali”, a spus el.
În ultimii ani, diverse personalități ale establishmentului francez, inclusiv Macron, au denunțat presupusa infiltrare a valorilor americane progresiste „woke” în societatea lor, mai ales că mișcarea Black Lives Matter a luat amploare la nivel global după uciderea lui George Floyd în 2020, în Minneapolis, scrie Washington Post.
După spusele lor, ethosul laic și republican al Franței era din ce în ce mai mult corodat de un curent de stânga, „identitar”, care intră în conflict cu valorile egalitare ale țării, unele care nu ar face distincții în funcție de culoarea pielii.
Criticii de stânga au subliniat însă de mult timp ipocrizia acestui presupus egalitarism, care, au spus ei, nu există de fapt, dovadă fiind tensiunile nerezolvate din societatea franceză, situația precară a francezilor din banlieues, suburbiile muncitorești.
Oricare ar fi meritele acestor puncte de vedere concurente, un nou tip de import american pare să fi pus stăpânire pe Franța în urma acestor revolte – și anume, o îmbrățișare iliberală a politicii de „lege și ordine”, cuplată cu un dispreț pentru comunitățile urbane în care locuiesc minoritățile dezavantajate, scrie Washington Post.
După modelul strângerilor de fonduri susținute de dreapta observate în SUA, o campanie de strângere de fonduri pentru ofițerul care l-a ucis pe Merzouk, pe site-ul GoFundMe, a adunat în ultimele zile de patru ori mai mulți bani decât un fond paralel lansat în sprijinul familiei adolescentului ucis.
Le Pen și alți contestatari de dreapta ai lui Macron vor profita de acest sentiment în creștere în anii următori, consideră cotidianul american.
Este greu de prezis dacă aceste reacții inițiale se vor traduce într-o schimbare permanentă a opiniei publice, dar sprijinul pentru agenda lui Le Pen era deja în creștere chiar înainte de tumultul de săptămâna trecută.
Un sondaj publicat luna aceasta de Ifop pentru Journal du Dimanche a arătat că 42% dintre alegătorii francezi au declarat că au votat deja pentru o listă sau un candidat al Adunării Naționale (RN), partidul lui Le Pen, o creștere semnificativă în ultimii ani. Partidul a câștigat tracțiune în grupuri în rândul cărora era slab reprezentat anterior, cum ar fi pensionarii și persoanele cu un nivel de educație ridicat.
În mai 2022, după ce a pierdut în fața lui Macron în alegerile prezidențiale, RN a înregistrat o performanță surprinzător de puternică în scrutinul legislativ, câștigând 88 de mandate, față de doar opt înainte.
Acest lucru a oferit partidului lui Le Pen o nouă legitimitate și a ajutat eforturile ei de a „detoxifica” imaginea mișcării.
Omologii săi din Europa au profitat deja de revolte pentru a-și susține discursul. Premierul ungar Viktor Orban a spus că scenele din Franța sunt o dovadă a eșecurilor multiculturalismului și o justificare pentru dorința guvernului său de a distruge un pact european privind migrația.
Politicianul italian de extremă-dreapta Matteo Salvini a declarat că revoltele au fost rezultatul „anilor de laxism față de radicalizarea islamică”.
Misiunea dificilă a guvernului
Întrebarea este ce soluții politice ar putea oferi Macron pentru cartierele de locuințe din Franța.
Când a preluat prima dată funcția în 2017 – și chiar și înainte, când era ministru al economiei – el s-a concentrat pe antreprenoriatul pentru periferiile defavorizate ale orașelor, afirmând că va liberaliza economia și va pune capăt inegalității persistente care, potrivit lui, „încarcera” oamenii prin originea lor socială.
Dar locuitorii din cartiere spun că segregarea și discriminarea s-au înrăutățit în ultimii ani.
Luna trecută, Macron a ajuns la Marsilia, pe care intenționează să o folosească drept laborator pentru îmbunătățirea vieții și a școlarizării în cartierele dificile – acum va trebui să gândească mai pe larg acest lucru.
El a redus numărul de clase în școlile primare din zonele defavorizate, dar primarii au declarat că sistemul educațional din Franța rămâne unul dintre cele mai inegale din lume.
Philippe Rio, primarul comunist din Grigny, o suburbie din afara Parisului, cunoscută pentru blocurile sale înalte și pentru rata ridicată a sărăciei, a declarat săptămâna aceasta că jumătate dintre copiii din localitate au părăsit școala fără nicio calificare.
Soluțiile privind segregarea cartierelor de locuințe vor fi greu de găsit. „Problemele sunt atât de profunde, încât au nevoie de un răspuns structural, care nu își va arăta efectele decât pe termen lung. Pe termen scurt, singura speranță este o revenire la calm”, a declarat sociologul Olivier Galland, citat de The Guardian.
Timpul petrecut de Macron în funcție nu a fost lipsit de crize, de valuri de proteste în masă față de încercările sale de a reforma economia Franței, inclusiv, mai recent, o luptă crâncenă privind reforma pensiilor. Oricum ar gestiona această ultimă provocare, analiștii vorbesc despre o dezbinare mai profundă.
„Este ca și cum Franța ar fi o oală sub presiune, fiecare criză dezvăluie tensiuni, un conflict în societate, tensiuni cu privire la respectul datorat instituțiilor noastre. Țara noastră invocă în mod constant valorile republicane, dar se pare că segmente întregi ale populației nu simt că acest lucru contează pentru ei”, a declarat pentru Politico Bruno Cautrès, cercetător în domeniul politicii la Sciences Po.
